Efectele deltametrinului asupra celulelor

provenite de la organisme vertebrate

Capitolul 1. PESTICIDE
INTRODUCERE
UTILIZAREA PESTICIDELOR
CLASIFICAREA PESTICIDELOR
CIRCUITUL ÎN NATURĂ AL PESTICIDELOR
REMANENŢA PESTICIDELOR
STABILITATEA ÎN SOL A PESTICIDELOR
Capitolul 2. PIRETROIZI SINTETICI
GENERALITĂŢI
CLASIFICAREA PIRETROIZILOR
Capitolul 3. STRUCTUDA DELTAMETRINULUI
STRUCTURA DELTAMETRINULUI
PROPRIETĂŢI FIZICO-CHIMICE
METODE ANALITICE DE DETERMINARE
Capitolul 4. COMERCIALIZAREA DELTAMETRINULUI
PRODUERE ŞI UTILIZARE
REZIDUURI ÎN HRANĂ
Capitolul 5. TRANSPORTUL,DEGRADAREA, PERSISTENŢA ŞI TRANSFORMAREA DELTAMETRINULUI
TRANSPORTUL ŞI RĂSPÂNDIREA ÎN MEDIU
DEGRADAREA ABIOTICĂ ÎN AER ŞISOL
PERSISTENŢA ŞI TRANSFORMAREA ÎN MEDIUL ÎNCONJURĂTOR
BIOACUMULAREA
Capitolul 6. METABOLISMUL DELTAMETRINULUI
METABOLISMUL DELTAMETRINULUI LA ANIMALELE DE LABORATOR
METABOLISMUL DELTAMETRINULUI LA ANIMALELE TERESTRE
SISTEMUL ENZIMATIC DE BIODEGRADARE AL DELTAMETRINULUI
METABOLISMUL DELTAMETRINULUI LA OAMENI
Capitolul 7. EFECTELE DELTAMETRINULUI ASUPRA ORGANISMELOR DIN
MEDIUL ÎNCONJURĂTOR
ORGANISME ACVATICE (PEŞTI ŞI ALTELE)
ORGANISME TERESTRE (PLANTELEŞI MICROORGANISMELE DIN SOL, ARTROPODELE,INSECTELE
BENEFICE)
Capitolul 8. EFECTELE ASUPRA ORGANISMELOR EXPERIMENTALE ŞI SISTEMELOR
DE TESTARE IN VITRO.
EXPUNERI SINGULARE
IRITAŢII ALE PIELII ŞI OCHILOR PROVOCATE DE DELTAMETRIN
SENSIBILIZARE PROVOCATĂ DE DELTAMETRIN
EXPUNERE DE SCURTĂ DURATĂ
EXPUNERE DE LUNGĂ DURATĂ ŞI CARCINOGENEZA
MUTAGENEZA
Capitolul 9. MODUL DE ACŢIUNE AL PIRETROIZILOR ŞI REZISTENŢA LA ACEŞTI
COMPUŞI
MODUL DE ACŢIUNE AL PIRETROIZILOR
REZISTENŢA LA PIRETROIZI
Capitolul 10.BIOTEHNOLOGII DE ÎNLOCUIRE A EFECTELOR PESTICIDELOR
AVANTAJELE UTILIZĂRII BIOTEHNOLOGIILOR
SEMĂNĂTURILE BIOTEHNOLOGICE
 CULTURI MODIFICATE GENETIC/CULTURI ECOLOGICE
 CAPITOLUL I. INTRODUCERE

 Pesticidele sunt agenţi folosiţi la distrugerea unor dăunători ca

insecte,buruieni,bacterii,rozătoare,etc.Termenul de pesticide include-
insecticide,erbicide,dezinfectanţi,substanţe fumigene şi de întreţinere a lemnului care au
abilitatea de a reduce gradul de înmulţire a dăunătorilor din agricultură ,casă şi
grădină.Aceste pesticide au efecte negative asupra sănătăţi omului,animalelor ,mediului
înconjurător.în funcţie de mai mulţi factori;-cantitatea de compuşi; proprietăţile
fizice,biologice,chimice;transformările pe care le suferă; bioacumulare.Riscul este mai mare
pentru; gravide,sugari,copii,bătrâni,bolnavi.
 Toxicologia –studiază efectele compuşilor chimici care duc la moarte,rezistenţă sau
toleranţă.
 Toxicitatea acută-doza letală DL50 la care jumătate din animalele expuse au murit.
 Toxicitatea subacută-doza nemortală care determină boli ale sist.respirator,circulator,etc.
 Toxicitatea îndelungată –influienţează reproducerea ,provocând efecte congenitale,
mutegene,cancerigene.
 Toleranţa-apărarea organismului faţă de acţiunea toxică.

UTILIZAREA PESTICIDELOR

 Se cunosc peste 890 sortimente de pesticide (numai în SUA se folosesc anual 560.000 t adică
un sfert din cantitatea mondială).
 Sunt folosite în toate mediile pentru a controla dăunători ca
insecte,buruieni,fungi,rozătoare.
 Cam 80-90% din pesticide nu ajung la organismele ţintă, ci la organisme nevizate care pot fi
expuse simultan sau consecutiv la un nr. mare de pesticide.
 CLASIFICAREA PESTICIDELOR
 În funcţie de acţiunea asupra agenţilor fitopatogeni şi dăunătorilor animali, pesticidele se împart în:A-
Zoocide-Insecticide
 B-Fungicide
 C-Erbicide
 D-Regulatori de creştere
 E-Atractante
 F-Repelente.
 INSECTICIDELE-cuprind la rândul lor mai multe grupe;
 1.Compuşi organo-cloruraţi Ex.DDT
 2. Compuşi organo-fosforici –Carbetox,Sineratox
 3. Compuşi carbamici-Furadanul
 4. Piretroizii de sinteză –Decisul, Fastacul,Karate care au ca substanţă activă-Deltametrinul.
 5. Insecticide biologice
 6. Fumiganţi
 7. Feromoni , Aricide ; Nematocide; Rodencide; Inhibitori
CIRCUITUL ÎN NATURĂ
 -sub formă de pulbere sau lichide care prin volatilizare sunt luate de curenţii de aer şi duse la
distanţe mari ,ajung pe sol şi trec în plante sau animale o parte este metabolizată iar o altă parte
este depozitată.
 Transformările depind de ; -specia de plante sau animale
 -concentraţia în lante sau animale
 -persistenţa(perioada de rămânere în plante sau animale).
 În sol ele suferă procese ca; oxidare,absorbţie prin rădăcini, degradare chimică sau
biologică,deplasare cu apa sau eoliană
 REMANENŢA ŞI STABILITATEA
 Remanenţa se clasifică în ; -peste 18 luni-foarte stabile Ex.DDT-ul
 -până la 18 luni-stabile
 -până la 12 luni-moderat stabile
 -până la 6 luni-nestabile
 -până la 3 luni-dispar repede(piretroizii).Remanenţa scade odată cu activitatea biologică a solului şi
producţia plantelor cultivate.
 Pesticidele sunt descompuse de microorganisme în funcţie de umiditatea solului, temperaturile
ridicate, cantitatea de humus(cele nisipoase scad remanenţa, cele bogate în humus cresc
remanenţa).

CAPITOLUL 2 .PIRETROIZII DE SINTEZĂ- GENERALITĂŢI

S-au obţinut prin modificarea structurii chimice a piretroizilor naturali în scopul înbunătăţirii
proprietăţilor fizico-chimice şi biologice.Piretroizii comerciali includ ; aletrinul, tetrametrinul,
cipermetrinul, deltametrinul, fenvaleranul, permetrinul. Din punct de vedere chimic ei sunt esteri
ai acidului crizantemic halogeno substituit , acid 2-(4-clorofenil)-3metil butiric cu alcooli cum ar fi
alcool 3-fenoxibenzilic.
 CLASIFICARE PIRETROIZILOR

 Studiile electrofiziologice cu preparate de nervi periferici provenite de la broaşte au pus în evidenţă

2 clase de piretroizi;
 -TIPUL I. –care nu au gruparea ciano( aletrin, tetrametrin, permetrin, cismetrin).
 Ei determină o activitate presinaptică moderat repetitivă având ca rezultat potenţiale multiple ale
plăcii terminale.
 TIPUL II- au o grupare α ciano la nivelul alcoolului 3 –fenoxibenzilic( deltametrin, cipermetrin,
fenvaleran).
 Ei determină o activitate repetitivă intensă la nivelul organului liniei laterale prin formarea unui
tren de impulsuri de lungă durată ( durata şi nr.cresc odată cu creşterea temperaturii).
 Ei sunt degradaţi în sol şi plante prin hidroliză esterică şi oxidarea legăturilor din moleculă şi sunt
absorbiţi rapid în sol dar sunt eludaţi greu de apă de aceea au tendinţa de bioacumulare în
organisme.
  CAPITOLUL 3. STRUCTURA DELTAMETRINULUI
 FORMULA MOLECULARĂ ; C22H19Br2NO3
 Afost sintetizat în 1974 şi comercializat în 1977 .Din punct de vedere chimic
este unul din cei 8 izomeri ai esterului dibromurat ai aciduluio crizantemic cu
alcool α-ciano-3-fenoxibenzilic.
 PROPRIETĂŢILE FIZICO-CHIMICE
 -pulbere cristalenă, incoloră, inodoră,temperatură de topire=98-101°C ,puritate
98%,insolubil în apă, solibil în solvenţi organici (acetonă, xilen).stabil la
lumină, căldură şi oxigen, instabil în mediul alcalin , masa moleculară =505,24,
temperatură de fierbere=300°C ,densitatea =0,5g/cm3
 METODE ANALITICE DE DETERMINARE
 -extracţie cu solvenţi
 -Separare cu soluţii de hexan/acetonă/apă
 -purificarea prin cromatofrafie în coloană de silicagel
 -determinarea prin intermediul unui gaz cromatografic


 CAPITOLUL 4. PRODUCEREA ŞI UTILIZAREA DELTAMETRINULUI
Se găseşte în multe insecticide comerciale ; Butox, Decis,Butoflin, Butoss, etc, şi utilizat
în domeniul creşterii animalelor, agriculturii, sănătate publică. El estfolosit pentru controlul
paraziţilor merilor, perilor, fluturilor din florile de porumb, omizile de varză, fluturi de
mazăre , păduchi de copaci, viermi albi, păduchi verzi ai tomatelor, castraveţilor, plante de
ghiveci şi ornamentale. În agricultură este folosit pentru bumbac, cafea, porumb, cereale,
hamei, controlează boli provocate de insecte în culturile de câmp şi deparazitarea animalelor
 Pe piaţă se folosesc produse sub formă de concentrate emulsionate, prafuri hidrofobe,
produse lichide, granule, suspensii concentrate, singur sau în combinaţii. Cam 80% din
cantitatea totală este folosită pentru protecţia culturilor ,restul pentru protecţia depozitelor
de cereale, boabe de cafea şi uscate.
REZIDUURI ÎN HRANĂ
 În general sunt foarte reduse , cu excepţia cazului în care tratamentul cu deltametrin are loc
după recoltare .Ele au fost detectate în produsele depozitate ca grâu, porumb, cafea care după
prelucrare mai ales coacere sunt reduse cu până la 20-98%.
CAPITOLUL 5. TRANSPORTUL DELTAMETRINULUI

 S-au făcut studii pe 3 tipuri de soluri (argiloase, argilo-lutoase, nisipoase). şi s-a constatat că
deltametrinul este imobil în sol astfel că 97% rămâne în primii 2,5cm în timp ce 1,3% în
următorii 2,5-5 cm , iar în stratul leşios nu s-a evidenţiat.
 Mobilitatea a fost pusă în evidenţă şi prin cromatografie în strat subţire a solului şi s-a
constatat că el are mobilitate redusă.
 DEGRADAREA ABIOTICĂ ÎN AER ŞI SOL
 În soluţie apoasă deltametrinul marcat este stabil hidrolitic, dar la lumină are loc
degradarea primul produs observat fiind acidul 3-fenoxibenzilic.
PERSISTENŢA ŞI DEGRADAREA
 Gruparea –ciano şi –fenoxi a deltametrinului marcat a fost examinată pe 2 tipuri de soluri
argilos moale şi argilo-nisipos în condiţii anaerobe la 25°C şi s-a constatat că degradarea se
produce rapid în procent de 60-77% pentru –ciano şi 50-60% pentru –fenoxi rezultând
CO2 pe parcursul celor 128 de zile de incubare.
 Pe un sol argilo-nisipos tratat la gruparea –ciano şi –vinil degradarea s-a produs mai
repede la 25° C şi mai greu la 10°C, timpul de înjumătăţire fiind de 43,13, 27 de zile în sol
incubat la 10°, 25°, 40° C .

 Degradarea în condiţii aerobe a grupărilor –ciano,-fenoxi,-vinil se face în funcţie de poziţia

carbonului marcat şi perioada alimentării cu apă. În general inundarea cu apă inhibă
degajarea CO2. Toate aceste studii au arătat că deltametrinul este rapid degradat în
sol.Timpul de înjumătăţire depinde de natura solului şi de temperatură fiind cuprins între
11-72 de zile. Degradarea este mai scăzută în condiţii anaerobe sau sterile,
microorganismele având un rol important.

CAPITOLUL 6. METABOLISMUL DELTAMETRINULUI LA ANIMALELE DE LABORATOR.

 Prin administrarea orală la şobolanii masculi s-a constatat că partea alcoolică după 2-4 zile
,iar cea ciano după 8 zile prin urină 43% şi prin materiile fecale 36%.
 După administrarea intravenoasă a unei doze toxice dar neletale cam 50% a fost îndepărtat de
sânge în 0,8 min, nivelul maxim în ficat a fost atins după 5 min iar apoi a scăzut după 30min .
 La nivelul SNC-ului conc. Maximă a fost atinsă după 1 min şi a scăzut după 15 min.
 În cazul administrării cutanate doar 3,6% din doză a fost absorbită şi excretată în 24 h , 1% fiind
excretată în primele 6 h deoarece pielea de şobolan este mai permeabilă decât cea umană.
 Calea metabolică de la şoareci este asemănătoare cu cea de la şobolanicu unele diferenţe printre
care cantitatea mai mare de deltametrin nemodificat din materiile fecale de la şoarece comparativ
cu şobolanii.
 METABOLISMUL DELTAMETRINULUI LA ANIMALELE DOMESTICE
 Deltametrinul marcat a fost administrat unei vaci cu lapte în conc. de 10mg/kg timp de 3 zile şi a
fost absorbit în cantităţi mici după care eliminat prin materii fecale în principal sub formă de
deltametrin nemodificat , doar 4-6 % prin urină şi 1,5% prin lapte. Conţinutul de C marcat al
organelor a fost scăzut cu excepşia ficatului , rinichilor ,ţesutuluil adipos unde este mai
ridicat.Degradarea s-a făcut prin ruperea legăturii esterice de către enzime localizate în ficat în
fracţia microzomală
 S-au făcut studii şi la găini ouătoare cărora li s-a administrat 7,5 mg timp de 3 zile şi săa constatat
că 83% a fost eliminat în 24h , 90% în 48h .Reziduurile din ţesuturi au fost scăzute cu excepţia
ficatului şi rinichilor .
 SISTEMUL ENZIMATIC DE BIOTRANSFORMARE
 Deltametrinul este hidrolizat de enzimele microzomale din ficat mai rapid sub acţiunea oxidazelor
decât a esterazelor. .Deltametrinul este hidrolizat de esterazele din sânge , creier, rinichi, stomac.
 METABOLISMUL DELTAMETRINULUI LA OAMENI
 S-au făcut investigaţii pe 3 indivizi masculini care au primit o doză de 3 mg deltametrin marcat
amestecat cu 1 g glucoză diluată cu 150 ml apă. S-au luat probe de sânge , urină, salivă, fecale din 5
în 5 zile şi s-au făcut examinări clinice şi biologice la fiecare 12 h cu ajutorul unui spectometru
lichid cu scintilaţie dar nu au fost puse în evidentă efecte secundare sau intoleranţă.
 CAPITOLUL 7. EFECTELE DELTAMETRINULUI ASUPRA ORGANISMELOR DIN MEDIU

 ORGANISME ACVATICE-este toxic pentru peşti şi alte animale acvatice în funcţie de

doza aplicată, stridiile fiind mai rezistente iar homarul mai sensibil
 ORGANISME TERESTRE- nu are efecte toxice asupra plantelor (roşii de seră) , stimulează
creşterea fungilor din sol şi inhibă dezvoltarea bacteriilor.
 ARTROPODE- nu este toxic pentru carabide , are efecte mai mari asupra artropodelor
terestre decât a celor zburătoare.

CAPITOLUL 8. EFECTELE DELTAMETRINULUI ASUPRA ANIMALELOR EXPERIMENTALE

Deltametrinul sub formă de pulberi şi suspensii apoase este mai puţin toxic decât cel sub
formă de uleiuri şi solvenşi organici
 Şobolanii trataţi pe cale orală- pătarea blănii, salivare, diaree, somnolenţă, slăbiciune,
dificultăţi în locomoţie, senzaţii cronice, moarte.
 Şoarecii trataţi pe cale orală- diaree
 Şoarecii injectaţi intravenos – tremurături puternice, convulsii, tahicardie, probleme
respiratorii la doze mari, simptomele au dispărut după 72 h la indivizii care au
supravieţuit
 Şoarecii trataţi prin gavare- convulsii, hipermobilitate, tahicardie, hirtonicitatela nivelul
cozii după 24h , simptomele au dispărut după 48h.
 Şobolanii injectaţi intravenos-contracţii musculare, deficienţe respiratorii, convulsii,
pareză a regiunii posterioare, simptomele au dispărut după 48h
 Şobolanii trataţi prin gavare-lipsă de coordonare, deficienţe respiratorii, hipomobilitate,
simptomele au dispărut după 3 zile
 IRITAŢII ALE PIELII- au fost investigate la iepuri albinoşi masculi în nr. de 12 atât pe
blana rasă cât şi pe cea tunsă la o concentraţie de 0,5 g dar nu s-a produs o iritare
 IRITAŢII ALE OCHILOR- 0,1 g a fost infiltrat în sacul conjunctival al ochilor la 6 masculi
cu sau fără clătire şi s-au constatat efecte de iritare trecătoare.
 SENSIBILIZARE- experimentată pe pielea unor porci de guineea de 3 ori pe săptămînă
timp de 3 săptămâni dar nu s-a pus în evidenţă nici o sensibilizare .
 EXPUNERI DE SCURTĂ DURATĂ
 Şobolani masculini şi feminini au fost dozaţi prin gavare cu 0; 0,1;1; 2,5; 10mg /kg timp de
13 săptămâni dar nu s-au observat modificări în ceea ce priveşte consumul de apă, hrană,.
La doza cea mai ridicată apare o slabă hiperexcitabilitate şi o creştere în greutate a părţii
inferioare a corpului faţă de grupul de control, efecte care au dispărut după 4 săptămâni
.La concentraţii mai mari au apărut semne toxice cum ar fi ataxia, mersul su spatele
arcuit, scădere în greutate cu 5 % dar nu s-au semnalat decese.
 Câinii în vârstă de 25 săptămâni care au primit o doză de 0; 0,1; 1; 2,5; 10mg/kg timp de 15
săptămâni au manifestat o uşoară creştere în greutate , diaree, dilatarea pupilei, vomă,
instabilitate, tremur, mişcări rapide , salivaţie excesivă
 EXPUNERI DE LUNGĂ DURATĂ
 Şoarecii masculi şi femele au fost trataţi cu deltametrin de concentraţie 0; 1; 5; 25;100
mg/kg zilnic timp de 24 de luni dar nu s-au semnalat efecte în ceea ce priveşte consumul
de hrană , greutatea corpului ,mortalitate. Totuşi cei care au primit 50mg/kg au suferit o
uşoară scădere în greutate , cancer testicular, adenoame dar aceste fenomene au fost
considerate spontane.
 MUTAGENEZA.
 S-au făcut teste pe Escherichia coli, Salmonella la concentraţii diferite 1250; 2500; 5000
µg/ml dar nu s-au constatat leziuni la nivelul ADN-ului , nu are efect asupra ratei
mutaţiilor.
 CAPITOLUL 9. MODUL DE ACŢIUNE AL PIRETROIZILOR
 Piretroizi sunt toxici pentru SN , acţionând la nivelul axonilor din SNC şi SNP. Prin interacţia
cu canalele de sodiu la mamifere şi insecte. Ei încetinesc închiderea canalelor de sodiu ,
diminuiază conductanţa pentru Na şiK. Acţiunea depinde de numărul de canale de Na
deschise şi mai ales de viteza de închidere şi deschidere a acestor canale dar şi de temperatură.
 Piretroizii produc deci o prelungire a timpului în care canalul de Na este menţinut deschis
 După Narahashi modul de acţiune al toxinelor asupra SN. se pot clasifica în 3 grupe;
 1. Induc modificări la nivelul potenţialului de acţiune
 2. Inhibitori ai permeabilităţii pentru Na
 3.Inhibitori ai permeabilităţii pentru Na şi K.
 S-au pus în evidenţă 2 modalitati de intoxicare ; prin contact şi prin ingestie .
REZISTENŢA LA PIRETROIZI
 Este de 2 tipuri;
 -internă
 -dobândită prin acomodare descoperită la câteva cazuri de insecte cum ar fi Musca domestica
în Danemarca şi Franţa
 Relaţia structură- funcţie a canalelor de Na de la insecte este puţin cunoscută pentru că
acestea au fost clonate recent
CAPITOLUL 10. BIOTEHNOLOGII DE ÎNLOCUIRE A EFECTELOR PESTICIDELOR
 Procesele biotehnologice au aplicaţii:
 -agricultură –pl.rezistente la pesticide şi insecticide la secată şi dăunători
 -tratarea apelor reziduale
 -obţinerea unopr medicamenteşi vaccinuripentru uz uman şi animal
 -extracţia petrolului
 -obţinerea energiei
 -managementul poluârii şi a deşeurilor