Sunteți pe pagina 1din 20

Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T.

Popa” Iași
Facultatea de Bioinginerie Medicală
Departamentul Științe biomedicale
Disciplina: Terapie ocupațională

Terapia prin Constrângere


Constraint-Induced Movement Therapy (CIMT)
Ce este Terapia prin constrangere?

Terapia prin constrangere (CIMT) se bazeaza pe cercetarile neurologului


Edward Taumb.
Invață creierul să se “reorganizeze" după o leziune majoră, cum ar fi
accident vascular cerebral sau leziuni cerebrale traumatice. Stimuland
neuroplasticitatea.
Pacienții pot "învăța" să î-şi îmbunătățiasca capacitatea motorie a
părților (in special menbrul superior) mai afectate ale corpului
(hemipareza) și, astfel, încetează să se bazeze exclusiv sau în primul rând
pe părțile mai puțin afectate.
CIMT este prima modalitate de reabilitare care arată astfel de progrese
şi schimbă dramatic modul în care leziunile neurologice sunt studiate şi
tratate.
CIMT este constituită din 3 componente:
 Repetarea executării anumitor cerinţe (folosirea tacâmurilor,
aranjarea pieselor de lego, transferul unor obiecte etc.) folosind
membrul afectat.
 Restricţionarea membrului “sănătos”
 Trecerea de la “antrenament” la folosirea membrului în situaţii de
viaţa reale
Terapia prin Costrangere se adresează în special pacienţilor care sufera:
 AVC
 Paralizie cerebrala(Pediatrie)
 Traumatisme cerebrale si medulare
Învăţarea nefolosirii
(learned mon-use)

Aparută ca urmare a afectarii neuronului motor


central care afectează activitatea motrică, în urma a
uni AVC
Persoana învață să folosească mai des extremitatea
neafectată sau mai puțin afectată pentru a compensa
lipsa de mişcare a membrului afectat, aceasta
determind modificări la nivelul membrului (atrofie,
rigiditate), cât şi la nivel cerebral (funcţional şi
morfologic)
Criterii minime pentru aplicarea CIMT
10 x 10 x 10
 10 grade de extensie activa a pumnului
 10 grade de abductie activa a policelui
 10 grade de extensie activa a cel putin 2 degete a mainii afectate

Protocol
Componentele de baza includ:
 Restricţia membrului neafectat 90% din timpul de lucru
 2 3 săptămâni, 6 - 7 ore pe zii de antrenement intens
 Efectuarea de sarcini specifice (mişcări cu un scop final)
 Susţinere psihologică
Eficienţa acesteia analzată în studii
Studiu randomizat, pentru testarea sistematică a terapiei de neurorehabilitare în rândul pacienților cu
capacitatea de a iniția miscări de extensie a pumnului si degetelor si care au prezentat primul accident
vascular cerebral în decurs de 3 până la 9 luni înainte de înscriere
Compararea afectelor a 2 săptămâni de tratament bazat pe CIMT vs. tratament convenţional
Au participat 222 persoane majoritatea suferind AVC ischemic
 106 CIMT şi 116 tratament convenţional
Rezultatele au fost “măsurate” folosind Wolf Motor Function Test (WMFT)
Wolf Motor Function Test:
 15 sarcini cronometrate: de la simplu
la complex
 2 teste de forţă musculară: flexia
umarului si forţa prehensiunii

Concluzii
 În rândul pacienţilor ce au suferit un
AVC cu 3-9 luni înaintea testării
Terapia prin Constrangere a produs
îmbunătăţiri clinece importate în
ceea ce priveşte funcţia motire a
membrului afectat care au persistat
cel puţin 1 an.
CIMT modificata
CIMT originală necesită o voinţă şi o predispoziţie la efort mental şi fizic ridicată ceea ce poate
duce la abandonul terapiei
CIMT modificată este acum aplicată de catre terapeuţi pentru a putea fii urmată cu mai mult
succes de către pacienţi
 Este acesta mai puţin eficientă?
 3 ore de tratament produc mai puţine “îmbunătăţiri” faţă de CIMT tradiţional care are un
volul de 6 ore de antrenament zilnic, cu toate acestea se poate obţine un căţtig
semnificativ folosind 3 ore de antrenament zilnic

Modificari neuro anatomice


Un studiu din anul 2000 efectuat de carte Taub arată îmbunătăţirea activităţii şi reorganizarea la nivelul
encefalului ca urmare a CIMT
“Acest sudiu oferă speranţă cercetătorilor care cred în posibilitatea de a stimula sau manipula părţi ale
crerului pentru a suprima funcţiile pierdute, fenomen cunoscut ca “reorganizare corticală”
Dezavantaje!
Necesită o muncă enormă din partea pacientului şi a personalului medical
Pacientul îndura multe ore de frustrare
Pacienţii pot suferi de dureri musculare care pot duce la rigiditate şi disconfort la nivelul
membrului superior afectat, precum si la leziunile cutanate.
In perioada acută CIMT poate dăuna mărind suprafaţa afectată de catre AVC-ul iniţial.
Nu este benefic pentru toţi pacienţi modulânduse în special cu pacienţii care au un nivel
funcţional ridicat (cognitiv, psihologic şi motor)
Avantaje!
Imbunătăţiri funcţionale ridicate faţa de tratamentul convenţional
Are la bază cercetări complexe
Se observă reorganizarea corticală în cortexul motor principal şi aria senzitivă cât şi la nivelul
hipocampusului având un efect crescut în a stimula neuroplasticitatea
Face trecerea către “viaţa reală” facilitâd efectuarea ADL-urilor
Aplicarea terapiei ocupationale pentru copii cu
autism
Tulburari de spectru autist

Tulburarile de spectru autist (autism) reprezinta un grup de tulburări de dezvoltare a copilului


caracterizate printr-o deteriorare calitativă severă. Fiind o tulburare de tip spectru, afecteaza oamenii in
moduri extrem de diferite, având abilitati si simptome unice.
Tulburarile din spectrul autismului afecteaza trei domenii diferite din viata unui copil:
interactiunea sociala
comunicarea verbala si nonverbala
comportamentele de autoingrijire
Simptome

Dificultati emotionale – Copii cu tulburari de


spectru autist pot avea dificultati in gestionarea
emotiilor si exprimarea acestora intr-un mod
corespunzator.
Abilitati cognitive scazute – Tulburarea de spectru
autist poate afecta pe oricine, indiferent de nivelul
sau de inteligenta.
Probleme senzoriale – Multi copii afectati de o
forma sau alta de autism fie au reactii exagerate la
anumiti stimuli, fie nu reactioneaza deloc la ei.
Dificultati de exprimare.
Rolul si scopul terapiei ocupationale

Terapia ocupationala este o metoda de tratament a anumitor


tulburari fizice sau mentale.Aceasta stimuleaza increderea in
sine a bolnavilor si dezvoltarea fireasca a personalitatii;
organizeaza un program de miscari dirijate in conditii de lucru;
constata capacitatile si inclinatiile restante ale bolnavului;
coreleaza recuperarea medicala cu cea profesionala,
realizeaza reinsertia cat mai rapid cu putinta in viata sociala,
economica si profesionala.
Terapia ocupationala se focalizeaza pe urmatoarele:
incredere in sine;
stima de sine;
exprimare a emotiilor;
comunicare;
constientizarea realitatii;
Metode de aplicare

Pemtru copii cu probleme


senzoriale

Pentru copii cu probleme fizice


si motrice se aplica activitati
fizice ,distractive si interactive.
Concluzii!
Terapia ocupationala ofera copiilor metode variate, activitati placute, distractive, pentru a
imbogati deprinderile cognitive, fizice si motorii si pentru a spori increderea in sine.
Cu ajutorul terapiei ocupationale, un copil cu probleme in dezvoltare va invata sa
interactioneze cu membrii familiei si sa dezvolte relatii sociale cu alti copii si parteneri de joc.

S-ar putea să vă placă și