MOTIVAȚIA(DEFINIȚIA,

STRUCTURI
MOTIVAȚIONALE)
De Iacobai Cosmin si Nicolescu Claudiu
Clasa a X-a C
 DEFINITIA
• Motivația este un „concept fundamental
în psihologie și, în general în științele despre om,
exprimând faptul că la baza conduitei umane se află
întotdeauna un ansamblu de mobiluri – trebuințe,
tendințe, afecte, interese, intenții, idealuri – care
susțin realizarea anumitor acțiuni, fapte, atitudini” .
• Mobilurile enumerate reprezintă condiții interne,
interpuse între stimulii mediului și
reacțiile organismului, mediind, cerând, întreținând
un comportament sau altul. Motivația se
restructurează și se ajustează continuu, în
concordanță cu funcția psihică pe care o servește,
incluzând în componența sa o multitudine de
variabile fiziologice, psihologice și socio-culturale.
Având în vedere acestea, motivația apare ca factor
integrator și explicativ al celor mai variate fenomene
psihosociale: statuturi și roluri, aspirații și
performanțe, relații interpersonale, a diverselor
fenomene de grup (coeziunea, conformismul,
autoritatea, influența, prestigiul, etc.).
 A
1 1) I M A G I N A T I A
1 2) M E M O R I A
1 3) U I T A R E A
14) G A N D I R E A
1 5) A F E C T I V E
1 6) M E C A N I C A
7) 1 P E R C E P T I A
1 8) A N A L I Z A
1 9) S E N Z A T I A 1-6 7-9
B
7) Procesulpsihic
1)Procesul psihicde care conține atotalitatea
elaborare informațiilor
unor imagini, și însușirilor
idei și proiecte pe baza obiectelor, și și
combinării fenomenelor în momentul
transformării experienței.în care acestea
acționează
2) Procesulasupra
psihic organelor de simt.
de întipărire, păstrare și reactualizare a informațiilor.
8)
3) Descompunerea
Fenomen naturalînși plan mintal
relativ a unui
necesar careobiect și înțelegerea
are rolul de a evita semnificației
supraîncărcarea elementelor
memoriei.componente.
9)
4) Procesul psihic care conține însușirile
de reflectare sub formăseparate ale judecăților
noțiunilor, obiectelor șiși fenomenelor în condițiile
raționamentelor, acțiunii
a însușirilor stimulilor
obiectelor și a asupra
relațiilor
organelor de simt.
dintre acestea.
5)Procesele ............. sunt trăiri subiective care reflectă relațiile cu lumea înconjurătoare.
6) Memoria ............. este atunci când materialul nu este înțeles, înveți cuvânt cu cuvânt și asigura păstrarea informațiilor pe
o perioada scurtă de timp.
 “E de datoria mea - aceasta este unica motivaţie morală.”-
Cartea "Critique of Pure Reason" de Immanuel Kant

“Motivaţia este inteligenţa care se identifică cu cele mai

CITATE
profunde sentimente asociate gândurilor tale. Acestea
reprezintă aspectul subconştient al fiecărui gând conştient”.-
de Herbert Harris în ”Cele 12 legi universale ale
succesului”

“O motivaţie corectă este mai puternică decât forţa.”-

de James A. Garfield
MOTIVAȚIA NEGATIVĂ
Un exemplu de motivație negativă este: “Mă
pregăteam de un examen greu la limba engleză , dar
nu eram prea motivat să învăț , așa că mama mea ,
pentru a mă motiva să învăț mai bine mi-a spus că
dacă nu iau notă mare voi fi pedepsit : să numai ies
din casă 1 luna și îmi va lua telefonul . Acest lucru
m-a făcut să fiu mai motivat din cauza că nu îmi
doream că aceste lucruri să se întâmple si deși nu
sunt de părere că e bine că m-a amenințat , acest
lucru m-a ajutat să trec cu brio peste examen cu o
notă foarte mare. ”
 Motivaţia joacă un rol important în vieţile fiecăruia dintre
noi, fie că vorbim de partea personală sau de cea
profesională. Fără acel imbold care să ne impulsioneze
să trecem la acţiune, nu vom face decât să visăm, iar
dacă vom decide la un moment dat să acţionăm, fie vom
renunţa repede, fie vom face prost acel lucru.

Fiecare dintre noi întreprinde o anumită acţiune fie

pentru că este obligat să facă acel lucru, fie pentru că
primeşte o recompensă, ce poate fi psihică, socială,
emoţională, fizică sau spirituală.

CONCLUZIA Motivaţia este esenţială în tot ceea ce facem, indiferent

că vorbim de viaţa personală sau cea profesională.

O reală problemă o reprezintă în prezent copiii, care

sunt din ce în ce mai demotivaţi. O bună parte din
responsabilitate pentru această stare de fapt o poartă
părinţii, care au tendinţa de a îi proteja prea mult,
oferindu-le în acelaşi timp tot ceea ce îşi doresc mult
prea uşor.