Septembrie, 2014

autor, dr., conf.univ.,

Angela Zubco
 Medierea reprezintă o modalitate facultativă de
soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu
ajutorul unei terţe persoane specializate în
calitate de mediator, în condiţii de neutralitate,
imparţialitate şi confidenţialitate.
 Se deosebeşte de forma clasică de soluţionare a
conflictelor;
 Face parte din marea familie a metodelor
alternative de soluţionare a conflictelor
ADR(Alternative Dispute Resolution);
 Se bazează pe încrederea părţilor în mediator;
 Depinde de implicarea părţilor, dorinţa de a
soluţiona conflictul şi capacitatea acestora
 Mediatorul –persoană autorizată care asistă
părţile în procesul de mediere;
 Părţile în procesul de mediere - persoane
fizice, juridice, inclusiv autorităţile publice
 Creşterea prestigiului instituţiei sau a persoanei
 Rezolvarea mai rapidă a conflictelor ( în timp)
 Reducerea costurilor de rezolvare a conflictelor
 Evitarea proceselor lungi şi costisitoare
 Părţile deţin controlul asupra rezultatului la care se ajunge
 Permite găsirea unei soluţii creative de rezolvare a conflictului prin
care nimeni nu pierde, toate părţile câştigă
 Păstrarea unei depline confidenţialităţi asupra desfăşurării şi
rezultatelor medierii
 Diminuarea efectelor negative ale conflictului asupra părţilor
 Creşterea productivităţii muncii
 Reducerea ostilităţii şi a climatului conflictual
 Prevenirea apariţiei altor conflicte
 Conservarea şi întărirea relaţiilor existente
 Este voluntară
 Este confidenţială
 Convenabilă ca timp (şedinţele au loc la ore
convenabile)
 În mediere părţile nu sunt adversari
 mai rapidă
 mai economică
 axată pe relaţia dintre părţi (părţile sunt în
centrul procesului)
 La solicitarea uneia dintre părţi;
 La solicitarea amiabilă a părţilor;
 Drept consecinţă a stipulărilor contractuale;
 La solicitarea instanţei de judecată (cu acordul
părţilor);
 La recomandarea juristului consultant,
avocatului, psihologului, etc.;
 Şedinţe individuale
• analizează situaţia conflictuală
• se analizesză caracterul confidenţial al informaţiilor
• se expune asupra propunerii de soluţionare parvenită
din partea celeilalte părţi
 semnarea acordului pentru iniţierea medierii
 şedinţa comună
 semnarea acordului de împăcare
 Teoria(la început) când fiecare explică
subiectul;
 Confruntarea (criza), când este acceptată
suferinţa;
 Transformarea, când sunt induse
sentimentele/emoţiile
 Detectează ce a fost mai puţin menţionat ori uitat
de spus în discuţie;
 Omite lucrurile neconstructive din mesaje;
 Interzice/evită părţilor vulgaritatea în expresii şi
comportament;
 Orientează constructiv discuţia în folosul părţilor;
 Subliniază mesajul;
 Determină antagoniştii să devină conştienţi de o
altă realitate;
 Nu impune opinii, păreri, nu ia decizii în locul
părţilor.
 Onestitate
 Concentrare şi comunicabilitate
 Rapiditate şi disponibilitate
 Toleranţă şi răbdare
 Încredere şi respect
 Empatie
 O bună pregătire în domeniul medierii
 Teoria fără practică nu ajută cu succes;
 Cunoaşterea în sine a principiilor medierii este
insuficientă;
 orientările/preconcepţiile/modelele anterioare
influenţează;
 Deprinderea de a obţine răspuns de la părţi este
esenţială;
 Cunoaşterea formelor de comportament ale părţilor
ajută la mediere
 Amplasarea mediatorului,, deasupra” conflictului,
pentru a vedea influenţele acestuia;
 se intervine în discuţii la momentul favorizării
aprobării sale;
 Stabileşte o alianţă de lucru cu părţile;
 Îmbunătăţeşte climatul dintre părţi;
 Comunică, dezvoltă un proces creativ;
 Întrevede realist noi soluţii posibile de rezolvare.