CREAREA ŞI DEZVOLTAREA UNOR

PARTENERIATE CU ORGANIZAŢII
NONGUVERNAMENTALE
 STRUCTURĂ:

 definiţie;
 obiectiv;
 fundamentele parteneriatului;
 parteneriatul civic;
 factori determinanţi în realizarea parteneriatului;
 etape ale dezvoltării parteneriatelor;
 metode pentru dezvoltarea parteneriatelor;
 dinamica parteneriatului;
 actori sociali.
 DEFINIŢIE:

Parteneriatul este un proces, mai mult sau mai puţin oficial, în

baza căruia două sau mai multe tipuri diferite de actori (sector public,
sector privat) convin să implementeze un plan de acţiune, un program
sau un proiect comun, prin intermediul unor strategii şi acţiuni, cu
scopul de a lupta împotriva excluziunii sociale.
 OBIECTIV:

 parteneriatul oferă/pune la dispoziţie mai mult decât suma a

ceea ce este oferit de fiecare în parte;

 parteneriatul este mai mult decât un dialog care nu include o

acţiune comună şi mai puţin decât o simplă participare, în
care fiecare participant are un rol şi constituie o parte dintr-un
întreg.
FUNDAMENTELE PARTENERIATULUI:

Parteneriatul este corelat cu ideea de:

 asociere;

 acţiune comună;

 acţiune colectivă.
Conceptul de asociere este corelat, în mod tradiţional, cu:

 cooperarea;

 coordonarea;

 colaborarea.
Cooperarea:

 se caracterizează prin relaţii informale în afara unei

misiuni, structură sau plan de acţiune comun;

 are un plan de acţiune comună;

 informaţia este distribuită funcţie de nevoi;

 autoritatea rămâne la nivelul fiecărei organizaţii.

Coordonarea:

 se caracterizează prin relaţii mai formalizate;

 se bazează pe înţelegerea misiunilor compatibile

organizaţiilor;

 există o distribuire a rolurilor;

 canalele de comunicare sunt prestabilite;

 autoritatea rămâne la nivelul fiecărei organizaţii.

Colaborarea:

 implică relaţii durabile şi bine structurate;

 creează noi structuri din care fac parte grupuri izolate

sau organizaţii care îşi susţin identificarea unei misiuni
comune;

 autoritatea aparţine noii structuri colaborative.

COLABORARE – INTERACŢIUNE ORGANIZAŢIONALĂ –

PARTENERIAT SOCIAL
 PARTENERIAT CIVIC:

Cine realizează? - actori sociali

Ce realizează? - misiune comună

Ce identifică? - interese comune

Tip de preocupări - armonizarea intereselor

Organizaţional - autoritatea asociază

dreptul de a lua decizii

Exemplu: formarea profesională

 FACTORI DETERMINANŢI
ÎN REALIZAREA PARTENERIATULUI:

 factori macrostructurali sau “constrângerile mediului” (valori

culturale, ideologii, caracteristicile sistemului politic şi legislativ);

 factori organizaţionali structurali (mărimea organizaţiei, grad

de formalizare, interval şi mecanism de control, diferenţiere
verticală şi funcţională);

 factori cognitiv-atitudinali (cunoştinţe, deprinderi, atitudini faţă

de participare);

 factori personali (experienţă individuală, percepţii, tip de

motivaţie, valori, credinţe).
Etape ale dezvoltării parteneriatului:

 diagnoza;

 planificarea;

 implementarea;

 evaluarea;

 răspunsul.
METODE ALE DEZVOLTĂRII PARTENERIATELOR:

 METODA UMBRELĂ
 abordare radială în accesarea unui proiect local;
 participă mai mulţi actori;
 asumă responsabilităţi iniţiale;
 obţin fonduri pentru demarare;
 asumă răspunderea financiară şi administrativă;
 convoacă restul de actori implicaţi;
 împreună schiţează, planifică şi dezvoltă proiectul.

 RISC:
 finanţatorul devine prea dominant!
METODE ALE DEZVOLTĂRII PARTENERIATELOR:

 METODA REŢEA
 este populară;
 funcţionează orizontal;
 fiecare coparticipant are o contribuţie similară cu a
reţelei;
 fiecare partener este recompensat proporţional cu
contribuţia.

 RISCURI:
 se poate fragmenta reţeaua dacă fiecare îşi
urmăreşte interesul propriu;
 extinderea reţelei necontrolat!
DINAMICA PARTENERIATULUI
Exerciţiu:

Vă rog să identificaţi actorii sociali care pot participa în

crearea de parteneriate.
Actori sociali:

 organizaţii guvernamentale (ministere, agenţii);

 organizaţii regionale;
 organizaţii locale (servicii şi departamente ale comunităţii);
 organizaţii neguvernamentale;
 asociaţii;
 agenţii publice;
 companii publice (locale, regionale, naţionale);
 organizaţii patronale;
 organizaţii sindicale;
 organizaţii profesionale;
 organizaţii voluntare;
 societăţi comerciale;
 cluburi;
 iniţiative şi grupuri excluse social;
 grupuri de utilizatori;
 organizaţii culturale.
 POVESTEA UNEI ECHIPE

Patru persoane, pe care le vom numi

CINEVA, TOATĂ-LUMEA, ORICINE, NIMENI lucrează împreună.

“Ceva” important trebuia făcut şi a fost repartizat la TOATĂ-LUMEA.

TOATĂ-LUMEA a fost sigură că CINEVA o va face.
ORICINE o putea face, dar NIMENI nu a făcut-o.
Din această cauză CINEVA s-a supărat
pentru că era treaba lui TOATĂ-LUMEA
TOATĂ-LUMEA a crezut că putea să o facă ORICINE,
dar TOATĂ-LUMEA n-a realizat că NIMENI n-o va face.

În final, TOATĂ-LUMEA a dat vina pe CINEVA, când NIMENI n-a

făcut ceea ce putea să facă ORICINE.