,,O scrisoare pierdută”

de Ion Luca Caragiale

Caracterizare personaj
 Zoe Trahanache
Soția lui Zaharia Trahanache și amanta lui
Tipătescu, este singurul personaj feminin al
lui Caragiale care reprezintă doamna distinsă
din societatea burgheză, nefăcând parte, ca
celelalte eroine, din lumea mahalalelor.
Zoe
întruchipează tipul cochetei, al adulterinei,
este inteligentă, autoritară, ambițioasă și își
impune voința în fața oricui.

Marchează în comedie triunghiul conjugal,

prin care Caragiale satirizează tarele morale
ale societății burgheze..
 Personaj
principal,
static
unidimensio
nal

Singurul
personaj
feminin din
comedie

Personaj
Personaj Surprins în
rotund
rotund evoluție

Din punct de vedere psihologic este o
femeie cu o personalitate puternică,
care-i domină pe cei din jur. Din cauza
pierderii scrisorii devine o fire agitată și
nestăpânită care trece ușor de la o stare
la alta: „ agitată, scoate gazeta și citește",
„dezolată, revenindu-i deodată toată
energia ".
Soția unui important om
politic din județ, Zaharia
Trahanache, liderul local al
partidului de guvernământ.
În ceea ce privește satutul moral, aceasta
întruchipează tipul adulterinei, având o
relație extraconjugală cu Ștefan Tipătescu,
prefectul județului. Firea ei teatrală,
prefăcută se remarcă în relația cu cei doi
bărbați din viața sa, singura preocupare a
acesteia este de a salva aparențele, de a-și
păstra imaginea de femeie onorabilă.

Statut Inițial
Soția lui Zaharia Trahanache
important om politic din județ, liderul
local al partidului de guvernământ. și
amanta lui Tipătescu. Zoe vrea să
pară o doamnă distinsă, o soţie fidelă
şi o familistă autentică, însă esenţa
caracterului său este minciuna,
adulterul şi perfidia. Atunci când
pierde scrisoarea de amor este
disperată din cauza pericolului de
prăbuşire a întregului eşafodaj de
moralitate pe care şi-l construise cu
atâta abilitate
Evoluția
personajului
Evoluția
În momentul descoperirii
adulterului luptă din răsputeri ca sa-
si salveze reputaţia. Pendulând între
soţ şi amant cu inteligenţă şi
abilitate, conduce din umbră
manevrele politicii, pentru a-și
recăpăta scrisoare pierdută, toţi fiind
conştienţi de puterea şi influenţa ei -
„al dumneavoastră, coane Fănică şi-
al coanii Zoiţica”- (Pristanda).
Statut final
Are asupra bărbaţilor o seducţie
aparte, care o face înţelegătoare,
generoasă, săvârşind cu delicateţe
gestul de iertare a lui Caţavencu
atunci când îşi recapătă „scrisorica”,
asigurându-se cu abilitate de
devotamentul acestuia pentru a
conduce festivitatea alegerilor,
consolându-l că aceasta „nu-i cea din
urmă Cameră”. Cetăţeanul fermentat
închină şi el: „în cinstea coanii
Joiţichii că e damă bună!”
 Zoe Trahanache este cea mai distinsă dintre toate personajele feminine ale teatrului caragialian. Nimic nu o încadrează în categoria ignorantelor sau a femeilor vulgare. Zoe este un personaj voluntar, care joacă o comedie a slăbiciunii feminine. Speriată de şantajul lui
Caţavencu, încearcă să-l convingă pe Tipătescu să accepte condiţiile avocatului, făcând uz de lacrimi, leşinuri şi de şantaj sentimental. Chiar dacă ambiţia lui Tipătescu îl împinge să nu ia în seamă pretenţiile lui Caţavencu, ambiţia lui Zoe se impune, pentru că ea nu are nici un
motiv să dorească avansarea lui Tpătescu, fiind preocupată numai de menţinerea funcţiei lui actuale ( „Cum o să mai poată rămâne Fănică prefect?” ). Restul îi apare derizoriu în raport cu pericolul care o pândeşte. Scena VI din actul II al comediei aduce în prim plan ambiţia
ei socială: „Dacă ambiţia ta, dacă nimicurile tale politice le pui mai presus de ruşinea mea, de viaţa mea, lasă-mă! Să mor…” De aici exasperarea ei în faţa rezistenţei prefectului şi hotărârea înfrângerii încăpăţânării lui cu orice preţ. Situaţia dobândeşte accente dramatice. Zoe
adoptă vocabularul specific unei eroine de dramă romantică, dar vorbele ei sunt lipsite cu desăvârşire de suportul emotiv adecvat: „Omoară-mă pe mine, care te-am iubit, care am jertfit totul pentru tine…” În realitate, eroina nu a jertfit decât o fidelitate conjugală precară,
singurul „sacrificiu” veritabil aparţinându-i lui Tipătescu, rămas în judeţ la insistenţele ei.
 Relațiile dintre Zoe și Zaharia
Trahanache ilustrează o lume
destructurată, pentru care noțiunile de
morală, de respect, de sinceritate, de
loialitate își pierd conținutul. Relația lor
însă rămâne aceeași pe tot parcursul
operei amândoi manifestând grijă unul
față de celălalt, fără ca triunghiul Relația dintre Cațavencu și Zoe Trahanache
conjugal să fie afectat. (Zaharia îl
prevenise pe Fănică să nu îi spună este singura care evoluează pe parcursul
nimic Zoei de scrisoare crezând-o comediei. Dacă inițial Cațavencu pare a deține
,,simțitoare.”; ,, controlul,aflându-se în posesia scrisorii perdute
De aceea ii raspunde ferm prefectului: de Zoe și fiind cel care pune condiții, în final
‘’Esti nebun? Dar Zaharia? ”), centrul de putere se schimbă. ,,Umil,imploră
iertare: „ Iartă-mă, iartă- mă…”, în timp ce Zoe
se repliază și adoptă o atitudine de superioritate
În relaţie cu Tipătescu, Zoe e raţională ( refuză
fuga cu Tipătescu pentru că îi pasă prea mult de ce reiese, în primul rând, din replica ei: „Ești un
„bârfele” celorlalţi) şi voluntară. Tipătescu cedează om rău...mi-ai dovedit-o....Eu sunt o femeie
la toate ameninţările ei şi această atitudine bună...am să ți-o dovedesc. Acum sunt
reliefează o trăsătură de caracter dominantă a fericită....Puțin îmi pasă dacă ai vrut să-mi faci
personajului feminin – voluntarismul. Relaţia celor rău și n-ai putut.”
două personaje are o evoluţie care se înscrie în
parametrii comediei. În final, satisfăcută că onoarea
ei nu a fost pătată, Zoe e înţelegătoare şi tandră,
generoasă şi fermecătoare: „Acum sunt fericită…
Puţin îmi pasă dacă ai vrut să-mi faci rău şi n-ai
putut.”, îi spune ea lui Caţavencu, pe care îl
determină să conducă serbarea populară prilejuită
de încheierea procesului electoral. Tipătescu se
retrage în umbra ei, confirmându-i autoritatea.
 Didascaliile sunt, la Caragiale, adevărate fişe de caracterizare directă. De
pildă, atunci când Zoe îl întâlneşte pe Trahanache prima oară după aflarea
despre existenţa scrisorii, dramaturgul notează: „(începând să se jelească şi
căzându-i ca leşinată în braţe)”, pentru a sugera şiretenia femeii de a părea
sensibilă şi distrusă de supărare, iar puţin mai jos , „(toţi o îngrijesc)”, care
trimite aluziv la ideea că Zoe se bucura de simpatia bărbaţilor, asupra cărora
exercita o seducţie deosebită. Tertipurile feminine ale Zoei sunt surprinse
sugestiv: „(începând să se jelească şi căzându-i ca leşinată în braţe)”,
(„zdrobită)”, „(revenindu-i deodată toată energia)”, „(cu energie crescândă)’’

Caracterizarea Zoei se face atât în mod indirect, prin vorbele, faptele şi

gândurile eroinei, precum şi direct de către celelalte personaje. Pe lângă
dialog şi monolog, o modalitate aparte o constituie referirile lui
Caragiale, cuprinse în didascalii (parantezele autorului) ori indicaţii
scenice (sugestii regizorale), prin care dramaturgul îşi „mişcă”
personajele, le dă viaţă şi credibilitate, făcându-le atât de reale, încât
trăiesc şi în zilele noastre.

Zoe Trahanache este caracterizata indirect ca fiind o

Personajul se autocaracterizează prin „Eu femeie puternica, chiar daca mimeaza slabiciunea
sunt o femeie bună, am să ți-o dovedesc.” feminina prin lesinuri, rugaminti, disimulari pentru a-si
,,Acum sunt fericită [...] am să fiu bună ca atinge scopurile. Aceasta este preocupata deimaginea ei
și până acuma.” in societate, disparitia scrisorii creandu-i teama
„Fanica,scapa-ma, scapa-ma derusine"
 Asemănări cu alte personaje
Zoe e ridicolă prin manifestări, dar, spre deosebire de alte
personaje feminine din teatrul lui I. L. Caragiale, nu e ironizată
până la sarcasm. Într-o oarecare măsură, reacţiile ei se justifică
dacă se ţine seama de poziţia socială dobândită cu efort şi de
dorinţa ei arzătoare de a nu-şi pierde influenţa de care este
conştientă. Spre deosebire de Miţa Baston sau de Didina Mazu,
Zoe Trahanache a depăşit stadiul mahalalei şi nu mai vrea să se
întoarcă acolo.
 Concluzii

Zoe este o femeie voluntară și stăpână, deși se vaită mereu că îi este rău, respectiv că este o doamnă
simțitoare, care știe foarte bine ce vrea și pe cine manevrează în funcție de propriile dorințe

Consider că Zoe este femeia care-și exploatează capacitățile la maximul și cărei nu îi este frică să
cadă în imoralitate, reprezentând modelul contemporan al femeii care se afirmă în ocietate și care
reușește să se facă auzită.
 Aprecieri
critice
,,Eroii lui Caragiale nu sunt misogini și nu
cunosc sentimentul geloziei. Față cu bigamia
tihnită a Zoei și Vetei, ,,reiese că femeia nu
întâmplă nicio dificultate în expansiunile ei
eroice, ba mai mult că are totala consimțire a
soțului’’

,,Zoe - tipul cochetei și

al adulterinei”

,,Intrând ca adulterină în schema clasică a triunghiului conjugal,

Zoe se integrează unei ,,familii îmbunătățite” în care amantul și
soțul trăiesc fericiți în posesiunea comună a ,<coanei Joițica>.”
 Zoe,
inteligentă, autoritară;
leșinând, implorând, promițând;
Doamnă distinsă din societatea burgheză.
Impune voință.