Eduard al III-lea al Angliei

Proiect realizat de:

Galupa Gigi Dan
Trandafir Dragos George
 Eduard al III-lea al Angliei

Eduard al III-lea (13 noiembrie 1312 - 21 iunie 1377), a fost

unul dintre cei mai de succes monarhi ai Angliei din Evul
Mediu. El a transformat Regatul Angliei într-o putere militară
a Europei. A domnit pe tronul Angliei timp de 50 de ani; de
la Henric al III-lea până la George al III-lea nici un alt monarh
englez n-a avut o domnie atât de lungă.
Eduard a fost încoronat la vârsta de paisprezece ani. La vârsta
de șaptesprezece ani, a condus o lovitură împotriva regentului
Roger Mortimer lucru care a marcat începutul domniei sale
personale. După ce a înfrânt, fără să subjuge, Regatul Scoției,
în 1340 s-a autodeclarat moștenitor al tronului francez
începând ceea ce va fi cunoscut în istorie sub numele
de Războiul de o sută de ani.
 Domnia
Eduard a repudiat Tratatul de la Northampton care
a fost semnat în timpul regenței, reînnoind astfel
cererile suveranității engleze
asupra Scoției rezultând cel de-Al Doilea Război
Scoțian de Independență. Franța a reprezentat o
problemă pentru Eduard al III-lea din mai multe
motive: în primul rând, regele Franței, Filip al VI-
lea l-a protejat pe David al II-lea al Scoției în exil și a
sprijinit raiduri scoțiene în nordul Angliei. În al Pentru a marca
doilea rând francezii au atacat mai multe orașe de pretenția sa la
coroana Franței,
coastă ale englezilor, lucru ce a condus la
Eduard al III-lea a
constituirea zvonurilor legate de o invazie la scară adăugat pe stema
largă.[1] În al treilea rând, posesiunile lui Eduard al sa trei lei ai
III-lea din Franța au fost puse sub amenințare Angliei pe florile
în 1337; Filip al IV-lea a confiscat ducatul de de crin ale Franței
Aquitaine și regiunea Ponthieu.
După o succesiune de victorii, englezii
aveau posesiuni importante în Franța,
regele francez era prizonier în Anglia și
administrația franceză era aproape în
totalitate în colaps. Pretenția lui Eduard la
coroana franceză părea accesibilă. Totuși,
campania din 1359nu a fost concludentă.
În 1360, Eduard acceptă Tratatul de la
Brétigny prin care el pretinde că a renunțat
Zona câștigată de Anglia
la tronul francez dar dorește garantarea (roz) prin Tratatul de la
posesiunilor sale din Franța. Bretania

În Franța, timp de un deceniu, ca urmare a

Tratatului de la Bretania a fost o perioadă
relativ liniștită, dar la 8 aprilie 1364 Ioan al
II-lea moare în captivitate în Anglia.
 Realizari ale domniei
Legislație:
Mijlocul domniei lui Eduard al III-lea a fost o perioadă semnificativă de activitate.
Poate cea mai cunoscută inițiativă legislativă a fost statutul Muncitorilor
din 1351 care a abordat problema lipsei forței de muncă cauzată de Ciuma Neagră și
prin care s-a încercat stabilizarea salariilor și a prețurilor. Legea a fost descrisă ca
fiind o încercare de "a legifera împotriva legii de cerere și ofertă", ducând la eșecul
ei. Cu toate acestea, lipsa forței de muncă a creat o comunitate de interese în
Camera Comunelor și în Camera Lorzilor.
Altă legislație importantă include Actul de Trădare din 1351 prin care s-a ajuns la un
consens cu privire la definirea acestei controversate infracțiuni.  Totuși, cea mai mai
semnificativă reformă juridică a fost, probabil, cea legată de Justiția de Pace.
Eduard al III-lea a instituit Ordinul Jartierei pe la anul 1340.După alte surse, Ordinul
Jartierei ar fi fost instituit patru ani mai târziu, în 1344.
Articol principal: Ordinul Jartierei.
Va multumim pentru atentia acordata!!!