Trandafir Dragos George

Discriminarea
PREJUDECATI SI DISCRIMINARE
Introducere
De cativa ani asistam, in Europa, la cresterea intolerantei fata
de imigranti si fata de minoritatile etnice. In America, tensiunile
etnice dintre majoritatea alba si “minoritatile vizibile” raman foarte
accentuate, daca nu chiar explizive. De aici si importanta pentru
psihologii din domeniul social nu doar de a intelege mai bine
dinamica prejudecatilor si a discriminarilor, dar si de a gasi
mijloacele de elinimare a manifestarilor nefaste care pot sa apara.
Prejudecatile
Fenomenul numit prejudecatat implica respingerea “celuilalt”,
considerat ca membru al unui grupa fata de care se manifesta
sentimente negative. Mai precis, Allport (1854) a definit prejudecata
ca pe o imagine negativa sau o predispozitie de a adopta un
comportament negativ fata de un grup sau fata de membrii acestui
grup, bazata pe o generalizare eronata si rigida.
Prejudecatile por aparea fata de membrii oricarei categorii
sociale diferita de cea proprie, in legatura cu care exista sentimente
defavorabile. Prejudecatile sunt clasificate deseoriin functie de
categoria sociala care face obiectul generalizarii. De pilda sexismul
este o prejudecata impotriva femeilor sau a barbatilor,
antisemitismul este prejudecata fata de evrei iar rasismul este
prejudecata fata de indivizii unei alte “rase”.
De retinut este ca notiunea de “rasa” isi are originea in
biologie si desemneaza o specie de animale genetic distincta de alta
(Osborne, 1976). In secolul trecut etnologii divizau specia umana in
trei mari “rase”, in functie de caracteristici fizice ereditare ca, de
exemplu, forma capului si cularea pielii: neagra, galbena si alba.
Insa aceasta notiune biologizata este contestata in zilele noastre de
numerosi oameni de stiinta. Cercetatori din domeniul geneticii au

1
Trandafir Dragos George

constatat ca diferentele genetice existente intre indivizii categorizati

ca facand parte din acceasi “rasa” sunt mai semnificative decat
pretinsele diferente observate in regruparea pe baza “raselor”
umane distincte (Stringer, 1969). In consecinta, oamenii de stiinta
sunt de acord cu faptul ca termenul de “rasa” nu poate fi aplicat
fiintelor umane in calitate de categorie biologica (Unesco 1969). Cu
toate acestea, indivizii si grupurile rasiste continua sa vehiculeze
vechiul sistem de clasificare si sa asocieze diferentele in
pigmentarea pielii si in trasaturile fizionomice (fenotipuri)
caracteristicilor biologice si comportamentale. Rasismul ramane un
instrument ideologic foarte des utilizat de anumite grupuri pentru a-
si justifica tratamentul inegal aplicat grupurilor sociale
defavorizate.
Grupurile sociale definite ca “noi” si “ei” sunt produsul unuia
dintre cele mai fundamentale procese ale fiintei umane si anume
categorizarea sociala (Tajfel, 1981). Cu ajutorul acestei unelte
cognitive decupam, clasificam si ordonam mediul nostru fizic si
social. Impartirea realitatii in categorii ne permite sa actionam mai
eficient din punct de vedere al timpului si efortului si se dovedeste
usor de adaptat fiintei umane. In mod traditional, psihologii din
domeniul social au fost preocupati de prejudecatile bazate pe
categorii sociale de sexe, handicap fizic sau mental, varsta, “rasa” si
apartenenta etnica. Termenul “grup etnic” face apel, in principal, la
caracteristicile lingvistice si culturale care pot diferentia grupurle
sociale. Indivizilor membri ale acestor categorii le este greu sa nege
faptul ca apartin grupurilor respective si sa-si schimbe apartenenta.
Discriminarea
Prejudecatile se situeaza la nivelul judecatilor cognitive si al
reactiilor afective. Cand trecem in domeniul actelor, vorbim despre
discriminare. Frecvent discriminarea reprezinta un comportament
negativ fata de indivizii membri ai unui out-grup despre care avem
prejudecati. Desi discriminarea deriva deseori din prejudecati
relatia lor ramane complexa si nu este automata. Comportamentul
nostru depinde atat de convingerile noastre personale, cat si de
circumstantele exterioare care ne pot scapa de sub control. De pilda,
o persoana poate avea prejudecati puternice in privinta unei
2
Trandafir Dragos George

minoritati etnice, insa realizeaza ca nu poate actiona sub impulsul

sentimentelor sale negative deorece astfel de comportamente
discriminatorii sunt idezirabile pe plan social sau interzise de lege.
In schimb, un individ car nu are prejudecati despre femei poate fi
obligat sa faca discriminari la adresa lor din cauza legilor sau
regulamentelor sexiste existente la locul de munca sau in tara unde
traieste.
Discriminarea se manifesta intr-un mod deosebit de subtil si
daunator mai ales in domeniul locuitorilor de munca si al
avansariilor din cadrul sructurilor.

Explicatiile prejudecatii si ale discriminarii

De unde vin prejuecatile si se declanseaza discriminarea? De
ce tindem sa favorizam membrii in-grupului mai mult decat pe cei ai
out-grupului? Diferitele stiinte umane au abordat aceste probleme
conform nivelurilor lor proprii de analiza conducand la raspunsuri
partiale dar complementare.
Personalitatea autoritara ofera un exemplu clasic de analiza
intrapersonala a prejudecatii si discriminarii. Studiul lui Adorno
(1950) efectuat in Statele Unite, demonstreaza ca individul autoritar
valorizeaza puterea si fermitatea; gandirea lui este organizata in
functie de categorii sociale rigide: “noi/ei”. Adorno si colegii lui au
stabilit ca relatiile indivizilor autoritari cu membrii out-grupului se
caracterizeaza prin etnocentrism. Adorno a constatat ca persoanele
etnocentrice nu erau doar antisemite, ci aveau si prejudecati despre
numeroase alte out-grupuri etnice, religioase si culturale. Cea mai
importanta contributie a studiului a fost de a constata ca
etnocentrismul era tributar personalitatii autoritare. Conforme
teoriei, ostilitatea reprimata in timpul copilariei in astfel de familii
era ulterior “proiectata” asupra minoritatilor etnice si asupra altor
out-grupuri considerate inderizabile intr-un context social dat.
Asadar, “agresiunea autoritara” impotriva minoritatilor
“indezirabile” poate servi drept supapa pentru sentimente de
frustrare reprimate pe o perioada indelunata in contextul familial.

3
Trandafir Dragos George

Acest tip de dinamica familiala permite lui Adorno sa afirme ca

personalitatea autoritata este sursa etnocentrismului si a
discriminarii.
Teoria conflictelor reale afirma ca una din cauzele fundamentale
ale prejudecatilor, discriminarii si otilitatii integrupuri o constituie
concurenta dintre grupuri pentru resurse limitate (Sherif, 1966).
Sherif si colegii lui au pus la punct teoria conflictelor reale cu
ajuotrul expertilor pe teren. Aceasta serie de studii, esalonata pe
parcursul catorva ani, a fost efectuata in colonii de vacanta tipice
din Statele Unite. Rezultatele demonstreaza clar impactul
competitiei si al cooperarii intergrupuri asupra aparitiei
prejudecatilor si a comportamentelor discriminatorii. Cooperarea
genereaza perceptii si comportamente intergrupuri pozitive, in timp
ce competitia antreneaza atitudini si comportamente defavorabile
out-grupupui. Conform teoriei conflictelor reale, cu cat exista o mai
mare competitie pentru resurse limitate, cu atat vor fi mai intense
prejudecatile, discriminarea si ostilitatea intre grupurile in cauza.
Stratificarea sociala si discriminare
In cele mai recente studii ale lui Schadev si Bourhis acestia au
manipulat sistematic statutul, puterea si ponderea numerica ale
unor grupuri ad hoc, compuse din studenti anglofoni din sudul
provinciei Ontario. In acest tip de studii, statutul soacila reflecata
pozitia relativa a unui grup in raport cu a altuia pe o dimensiune de
comparatie valorizata. In studiul mentionat, studentii completau un
test de creativitate si, pe baza rezultatelor, erau impartiti in doua
grupuri: grupul foarte creativ (statut superior) si grupul lipsit de
creativitate (statut inferior). Ponderea numerica era in asa fel
manipulata, incat subiectii sa creada ca in urma rezultatelor, 80%
alcatuiau grupul majoritar iar restul de 20%, evident, cel minoritar.
Puterea sociala era definita ca fiind gradul de control al unui grup
asupra propriului destin si asupra destinului out-grup. Prin tragere
la sorti s-a introdus perceptia unei relatii de putere arbitrara, care
dadea o putere absoluta unui grup, si nicio putere celuilalt grup.
Rezultatele confirma bias-ul in favoarea in-grupului pe planul
atitudinilor provocate de categorizarea sociala: in ciuda competentei
anonime a grupurilor, toti subiectii au declarat ca preferau membrii

4
Trandafir Dragos George

in-grupului membrilor out-grupului, indiferent de puterea, statutul

si ponderea numerica a in-grupului lor (Brewer). In schimb, pozitia
conferita de puterea si statutul grupurilor avut in cauza a avut un
efect puternic asupra comportamentului discriminatoriu al
indivizilor. Rezultatele indica net un comportament mai
discriminatoriu in cazul membrilor grupului dominant decat in cel
al membrilor grupului dominat, deoarece puterea absoluta permite
manifestarea bias-ului in favoarea in-grupului in distributia
resurselor. Dimpotriva, bias-ul in favoarea in-grupului pe planul
atitudinilor nu se poate actualiza printr-un comportament
discriminatoriu in cazul indivizilor lipsiti de orice putere (0%).
Rezultatele confirma ca, fara putere, categorizarea sociala in sine
nu permite discriminarea la adresa out-grupului. Rezultatele indica
in aceeasi masura si faptul ca, in cazul indivizilor cu statut superior
comportamentul este mai discriminatoriu decat cel al indivizilor cu
statut inferior. Totusi in acest studiu comportamentul de minoritar
defavorizat a fost indus experimental unor subiecti care, in viata
reala sunt anglo-anadieni majoritati, instariti din sudul provinciei
Ontario.
In concluzie putem afirma ca mai mult decat caracteristicile
lor intrinseci, pozitia grupurilor in structura sociala determina, in
mare parte, perceptiile si comportamentele intregrupuri ale
membrilor acestor colectivitati.
Cum pot fi atenuate?
Contacte intergrupuri
Gordon Allport (1954), in lucrarea The Nature of Prejudice,
enumerase deja conditiile necesare pentru atenuarea prejudecatilor
si a ostilitatii prin intermediul contactului intergrupuri. In primul
rand, contactul trebuie sa fie sustinut si orientat spre atingerea unui
scop comun. Un contact intergrupuri fara scop aparent nu este
susceptibil de a schimba atitudinile intergrupuri
In al doilea rand, Allport sustine ca un contact intergrupuri
trebuie sa fie confirmat prin sprijinul oficial al autoritatilor. Prin
urmare, in cazul unei societati multietnice, trebuie pusa in aplicare
o politica oficiala de integrare culturala si etnica pentru a permite
5
Trandafir Dragos George

proceselor de contact intergrupuri sa fie fructuoase. In a treilea

rand, contactul intergrupuri trebuie sa aiba loc intre grupuri cu
statut si puteri egale. Allport subliniaza faptul ca un contact sustinut
intre grupuri cu statut si puteri inegale risca doar sa consolideze
atitudinile si comportamentele negative existete deja intre grupuri.
Perioada sclaviei demonstreaza din plin cum contactul sustinut
dintre albi si sclavii lor nu a schimbat deloc atitudinile negative ale
albilor fata de negri in timpul aceste perioade din istoria umana
(Marger, 1991). Allport sutine ca doar reunind conditiile optime
politicile de contact si integrare etnica au sanse sa fie eficiente in
domeniul locurilor de muna, al educatiei si urnanismului.
Cooperare si scopuri comune
Incepand cu lucrarile lui Sheriff (1966), numeroase studii pe
teren si in laborator au demonstrat ca prejudecatile si discriminarea
pot si atenuate printr-o cooperare intergrupuri in vederea atingerii
unui scop comun. Astfel intr-un studiu de laborator punand in
contact doua echipe adverse mai intai intr-o faza competitiva,
urmata de una de cooperare, Ryen si Kahn (1975) au obtinut
atenuarea, dar nu eliminarea completa a bias-ului in favoarea in-
grupului in urma fazei cooperative. Studiul a demonstrat ca indivizii
din echipele rivale se asezau mai apoape unii fata de altii dupa
sarcina cooperativa, decat dupa faza competitiva a studiului.
In schimb, Worchel (1986) afirma ca nici cooperarea pentru
atingerea unui scop comun nu duce necesar la diminuarea
prejudecatii si a ostilitatii intergrupuri. Worchel remarca faptul ca,
in toate studiile lui Sheriff cooperarea intergrupuri avea ca rezultat
solutionarea problemei comune carora le faceau fata echipele aflate
in competitie. Ce se intampla cu atitudinile si comportamentele
intergrupuri cand cooperarea nu duce la atingerea scopului comun
vizat? Pentru a raspunde la intrebare, Worchel si colab au
intreprins un studiu in care colaborarea celor doua echipe pentru a
atinge un scop comun se solda fie cu succes, fie cu un esec. Ca si in
studiile lui Sheriff, echipele care fusesera in competitie in prima
faza si care apoi colaborasera atingand scopul comun, manifestau
atititudini mai favorabile fata de echipa adversa. In schimb, echipele
care fusesera in competitie in prima faza si a caror cooperare

6
Trandafir Dragos George

ulterioara se soldase cu esec au dezvoltat atitudini inca si mai putin

favorabile out-grupului decat in faza de competitie.
Worchel ne atrage atentia asupra incercarilor pripite de a
utiliza cooperarea intergrupuri ca mijloc de diminuare a conflictelor
intergrupuri. Inainte de a porni pe alea cooperarii intergrupuri,
trebuie evaluate sansele de reusita. Ramane de demonstrat ca
efectul benefic al cooperarii se poate generaliza asupra situatiilor
intergrupuri curente, caracterizate de un partaj inegal al puterii,
statutului, resurselor.
Intoleranta in epoca moderna
De cativa ani, asitam la o redeclansare a sentimetelor de
intoleranta si a actiunilor discriminatorii indreptate impotriva
indivizilor categorizati ca membri ai out-grupurilor “indezirabile”.
Atacurile rasiste vizand imigrantii si minortitatile etnice atesta
dorinta unor indivizi de a-si actualiza prejudecatile prin
comportamente discriminatorii extreme.
In ciuda cresterii nivelului de intoleranta, numeroase eforturi
concrete au fost intreprinse pentru a combata prejudecatile si
discriminarea. In America, de pilda, programele de acces la
egalitate au permis sa fie denuntate si eliminate anumite cazuri
evidente de discrinimare pe baza “rasei” si a sexului. Dar
corespunde oare diminuarea celor mai evidente componente
discriminatorii unei mai mari tolerante din partea majoritatii? Sau
xeonofobia si rasismul au reusit sa ia forme mai subtile? Aceasta
intrebare a determinat cercetatotii americani sa dezvolte cateva
perspective asupra rasismului modern din Statele Unite. Patru
dintre aceste perspective au anumite elemente in comun.
Conform perspectivei rasismului simbolic, aplicata relatiilor
etnice din Statele Unite, albii si-ar ascunde rasismul de ochii
celorlalti, dar ar continua sa-l maifeste mai subtil decat in trecut.
Aceasta forma de rasism ar aparea in special la persoanele care
apara valorile conservatoare si percep minoritatea neagra ca pe o
amenintare la adresa majoritatii albe.

7
Trandafir Dragos George

Teoria de ambivalenta-amplificare este singura perspectiva

care sustine ca americanii albi ar avea sentimente cu adevarat
pozitive fata de negri, desi ele pot fi amestecate si cu sentimente
negative (Katz, Wackenhut, 1986); in functie de circumstante, fie
sentimente negative, fie cele pozitive ies la suprafata si sunt
amplificate.
Rasismul regesiv este o perspectiva care afirma ca in ziele
noastre, in Statele Unite, albii impartasesc o norma mai egalitarista,
in contradictie cu vechile moduri de comportament fata de negri.
Notiunea de rasism aversiv, aplicata contextului american,
sustine ca unele persoane albe isi diminueaza rasismul, fiind vorba,
in special, despre persoanele liberale si bine intentionate.
Doar ceretarea fundamentala si aplicata va putea gasi
modalitati eficiente de armonizare a relatiilor intergrupuri.
Distributia mai echitabila a resurselor intre grupurile sociale pare
abordarea cea mai promitatoare pentru reducerea conflictelor
intergrupuri. Totusi, stratificarea sociala care caracterizeaza
majoritatea societatilor demonstreaza ca partajul inegal al puterii,
statutul si resurselor este o regula, nu doar o exceptie, in relatia
intergrupuri.