CAPITOLUL I: INTRODUCERE

1. Prezentarea problemei
În ziua de azi, stereotipurile sunt o mare problemă mai ales în cazul unor poziții
superioare în cadrul organizațiilor din care facem parte. Femeile se confruntă cu foarte
multe stigmatizări avand in vedere pozițiile de leader pe care ar dori să le ocupe.
Stereotipurile de gen, in literatura de specialitate, constau in convingerile comune pe
care le are societatea despre caracteristicile și atributele fiecărui sex. Stereotipurile joaca
un rol foarte important in viata noastra de zi cu zi, promovand norme in legatura cu
anumite caracteristici ale masculinității sau feminității. In zilele noastre societatea ne
expune la aceste stereotipuri inca de la nastere, spre exemplu culoarea roz este tipica
pentru fetite si culoarea albastru este tipica pentru baietei. Desigur, aceastea se inmultesc
spre inaintarea in varsta si uneori devin probleme foarte serioase in dezvoltarea noasra
personala si in inaintarea pe o functie tipic masculina. In studiile din literatura de
specialitate, Broverman, Vogel, Broverman, Clarkson, & Rosenkrantz, 1972;
Rosenkrantz, Vogel, Bee, Broverman, & Broverman, 1968, au identificat doua grupuri de
trasaturi. Caldura si expresivitatea erau considerate mai caracteristice femeilor, iar
competenta si raționalitatea fiind caracteristici masculine. Intr-adevar, aceste studii au
ajuns la concluzia ca stereotipurile de gen sugerează ca anumite concepții pe care le au
femeile sau barbații sunt mai diverse, referindu-se și la aspecte, comportamente de rol si
sexualitate. Intr-un articol scris de M.E. Heliman din 2012, stereotipurile de gen sunt
decsrise ca fiind generalizari cu privire la atributele barbatiilor si femeilor ce pot fi
descriptive cat si prescriptive (Burgess & Borgida, 1999; Eagly & Karau, 2002; Heilman,
2001) .
Leadershipul se refera la un proces care se bazeaza pe capacitatile psihologice, cât și pe
un context organizațional dezvoltat (Yammarino et al. 2005), dar si pe capacitatile unei
persoane de a comunica eficient cu echipa prin răbdare, curaj, atitudine pozitiva, empatie.
In literatura de specialitate este definit ca fiind „abilitatea de a construi și de a menține o
echipă eficientă, care să își depășească competiția” (Hogan, Curphy și Hogan 1994). Intr-
un articol scris de Hoggan (2001), acesta pune in relatie leadrshipul, personalitatea si
eficienta liderului. Potrivit articolului scris de Ilies, Bono, Gerhardt si Judge, leadershipul
este impartit in doua categorii: aparitia conducerii si eficacitatea conducerii. Aparitia
conducerii se refera la „factorii ascociați cu cineva care este perceput ca lider” ( Hogan si
colab. 1994), iar eficacitatea conducerii se referă la performanța unui lider in influențarea
și orientarea activitatilor echipei sale în atingerea anumitor scopuri, importante pentru
acea echipa (Stogdill, 1950), influența liderului asupra subordonaților sai. Fiind două
nivele de analiză, conducerea apariției este un fenomen realizat in interiorul grupului, iar
eficacitatea conducerii, reprezintă un fenomen între grupuri.
Organizația se referă la orice sistem recognoscibil sau la o structură care are menirea de
a ajuta ori de a susține capacitatea oamenilor de a atinge un scop. (Dick & Ellis , 2000).

1.1. Stereotipurile

Cuvantul ”stereotype” a fost creat pentru a defini un proces de printare, iar un secol mai
tarziu a fost asociat de teremenul ”stereotypy” pentru a indica o conditie patologica
caracterizata de comportament. Acest cuvant se referea la un mod de exprimare
nemodificat. In 1922, Lippmann a publicat un articol in care a adus la atentia oamenilor
de stiinta, cuvantul ”stereotype”(stereotip), fiind definit gresit, fara sens. Aceasta definitie
slaba a dus la o variatie considerabila a viitoarelor conceptualizari ale stereotipurilor.
Putem spune ca una dintre cele mai mari intrebari este cum definim stereotipurile.
Brigham (1971) spune ca stereotipurile reprezinta genralizari incorecte despre membrii
unei categorii in doua sensuri generale: directionalitatea si magnitudinea generalizarii.
Katz si Braly (195) au spus ca stereotipurile sunt ”impresii fixe care se conformeaza
foarte putin faptelor pe care tin sa le reprezinte”.Stereotipurile de gen, in literatura de
specialitate, constau in convingerile comune pe care le are societatea despre caracteristicile
și atributele fiecărui sex. Aceste stereotipurile joaca un rol foarte important in viata noastra
de zi cu zi, promovand norme in legatura cu anumite caracteristici ale masculinitatii sau
feminitatii. In zilele noastre societate ne expune la aceste stereotipuri inca de la nastere,
spre exemplu culoarea roz este tipica pentru fetite si culoarea albastru este tipica pentru
baietei. Desigur, aceastea se inmultesc spre inaintarea in varsta si uneori devin probleme
foarte serioase in dezvoltarea noastra personala si in inaintarea pe o functie tipic
masculina. In studiile din literatura de specialitate, Broverman, Vogel, Broverman,
Clarkson, & Rosenkrantz, 1972; Rosenkrantz, Vogel, Bee, Broverman, & Broverman,
1968, au identificat doua grupuri de trasaturi. Caldura si expresivitatea erau considerate
mai caracteristice femeilor, iar competenta si rationalitatea fiind caracteristici masculine.
Intr-adevar, aceste studii au ajuns la concluzia ca stereotipurile de gen sugereaza ca
anumite conceptii pe care le au femeile sau barbatii sunt mai diverse, referindu-se si la
aspecte, comportamente de rol si sexualitate. Intr-un articol scris de M.E. Heliman din
2012, stereotipurile de gen sunt decsrise ca fiind generalizari cu privire la atributele
barbatiilor si femeilor ce pot fi descriptive cat si prescriptive (Burgess & Borgida, 1999;
Eagly & Karau, 2002; Heilman, 2001) . David L. Hamilton( ) afirma ca stereotipurile de
gen sunt ”seturi de credinte despre caracteristicile unui grup social”, dar aceste seturi de
credinte au fost impartite in doua: (1) acestea sunt limitate de credinte despre femei si
barbati care sunt impartasite pe scara larga si (2) aceste stereotipuri includ doar atribute
care se cred a diferentia femeile de barbati. Majoritatea definițiilor stereotipului includ un
accent pe credințele despre grupurile sociale, multe specificând, în plus, că astfel de
credințe sunt larg împărtășite sau sunt inexacte. O definiție a unui stereotip pe care o
considerăm deosebit de utilă susține că un stereotip este o „structură cognitivă care conține
cunoștințele, convingerile și așteptările percepătorului despre un anumit grup uman”
(Hamilton și Trolier, 1986, p. 133). Stereotipurile ar putea fi direcționate către orice grup
social și, într-adevăr, baza și conținutul stereotipurilor sociale au fluctuat foarte mult în
timp și regiune geografica.

Stereotipurile sunt credințe despre caracteristicile, atributele și comportamentele membrii

anumitor grupuri (cf Leyens et al 1992, Oakes & Turner 1990, Snyder & Miene 1994,
Rothbart & Taylor 1992, Wittenbrink 1994). Științele sociale au produs trei abordări largi
ale stereotipurilor. Abordarea economică a lui Phelps (1972) și Arrow (1973), care spune
ca stereotipurile sunt o manifestare a discriminarii statistice, formarea rațională a
convingerilor despre un membru al grupului în ceea ce privește distribuția agregată a
trăsăturilor de grup. Abordarea sociologică spune că stereotipurile sunt generalizări
fundamental incorecte și derogatorii ale trăsăturilor de grup, care reflectă prejudecățile
subiacente ale stereotipului (Adorno și colab. 1950) sau alte motivații interne (Schneider
2004). “Grupurile sociale care au fost maltratate din punct de vedere istoric, precum
minoritățile rasiale și etnice, continuă să sufere prin stereotipuri proaste, poate pentru că
grupurile de la putere vor să perpetueze credințe false despre ele” (Steele 2010, Glaeser
2005). Abordarea congnitiv sociala consideră stereotipurile sociale ca fiind cazuri
speciale de scheme sau teorii cognitive (Schneider, Hastorf și Ellsworth 1979). Aceste
teorii sunt generalizări intuitive pe care indivizii le folosesc în mod obișnuit în viața lor de
zi cu zi și implică economii la resursele cognitive. Hilton și Hippel (1996) definesc
stereotipurile ca „reprezentări mentale ale diferențelor reale între grupuri”. Stereotipurile
sunt selective, totuși, prin faptul că sunt localizate în jurul trăsăturilor de grup care sunt
cele mai distinctive, care oferă cea mai mare diferențiere între grupuri și care arată cea mai
mică variație din cadrul grupului.

In studiul propus de Bordalo, P., Coffman, K., Gennaioli, N., & Shleifer, A. (2016) acestia
au identificat doua proprieteti ale stereotipurilor: „Stereotipurile amplifică diferențele
sistematice între grupuri, chiar dacă aceste diferențe sunt în realitate foarte mici. Atunci
când grupurile diferă printr-o schimbare a mijloacelor, stereotipurile exagerează
diferențele de medii, iar când grupurile diferă printr-o creștere a varianței, stereotipurile
exagerează diferențele de varianță. În aceste cazuri (dar nu întotdeauna),
reprezentativitatea produce stereotipuri care conțin un „nucleu de adevăr”, în sensul că
diferențiază grupuri de-a lungul caracteristicilor existente și extrem de diagnostice”
prrecum le definesc si Hilton, Hippel și Schneider. A doua proprietate este ca
„Stereotipurile sunt dependente de context. Evaluarea unui anumit grup țintă depinde de
grupul de referință cu care este comparat” Bordalo, Coffman, Gennaioli, si Shleifer.
Abordarea din lucrarea Stereotypes. The Quarterly Journal of Economics (2016) „oferă o
relatare parsimoniosă și fundamentată psihologic a modului în care factorii de decizie
generează reprezentări simplificate ale realității, de la grupurile sociale până la
randamentele stocurilor, și oferă o relatare unificată a unor dovezi disparate referitoare la
acest tip de incertitudine. Modelul surprinde faptul că stereotipurile evidențiază cea mai
mare diferență între grupuri, explicând astfel de ce unele stereotipuri sunt foarte exacte, în
timp ce altele nu au valabilitate. Totuși, stereotipurile au adesea un „nucleu de adevăr”,
atunci când se bazează pe diferențe sistematice - chiar dacă mici - între grupuri. Aceeași
logică ne permite să descriem o serie de euristici și prejudecăți psihologice, dintre care
multe apar în contextul problemelor de predicție. În mod generic, modelul nostru
generează reacții exagerate la informațiile de diagnosticare” Bordalo, P., Coffman, K.,
Gennaioli, N., & Shleifer, A. (2016).

1.2. Leadershipul

Leadership-ul are atât de multe definiții pe cât există scriitori de literatură pe această temă.
Unii scriitori includ una dintre următoarele: comportament, caracteristici personale și
situații de conducere. Dupa cum spune Hambrick (1987), leadership-ul poate fi asigurat de
o multitudine de persoane. “Echipele de top management reprezintă un grup de oameni
care îndeplinesc toate sarcinile și procesele de conducere, dar o fac mai degrabă ca un
colectiv decât ca un individ.” Winsto, Patterson (2002). Dupa cum spune Carpenter
(2002) un colectiv de lideri crește complexitatea procesului de conducere în comparație cu
un singur lider, rolul trăsăturilor devine mai important cu echipele decât cu persoanele.

Dupa cum spun Winsto, Patterson (2002) „un lider este una sau mai multe persoane care
selectează, echipează, antrenează și influențează unul sau mai mulți adepți care au daruri,
abilități și abilități diverse și îi concentrează pe urmăritori către misiunea organizației și
obiectivele care îi determină să cheltuiască de bunăvoie și entuziasm energia spirituală,
emoțională și fizică într-un efort concertat coordonat pentru a atinge misiunea și
obiectivele organizaționale. Liderul realizează această influență prin transmiterea cu
smerenie a unei viziuni profetice asupra viitorului în termeni clari, care rezonează cu
credința și valorile adepților, astfel încât aceștia să poată înțelege și interpreta viitorul în
pași de acțiune din timpul prezent”.

Im literatura de specialitate gasim informatii precum ca femeile se confrunta cu mai multe

bariere in calea conducerii decat barbatii, existand mult mai puțină înțelegere cu privire la
comportamentul femeilor și bărbaților odată ce aceștia îndeplinesc astfel de roluri. Precum
spun si Eagly si Johannesen-Schmidt (2001) “această problemă este de obicei discutată în
termeni de stiluri de conducere, atunci când stilul este înțeles ca model de comportament
relativ stabil care se manifestă de către lideri. Diferențele de stil pot fi consecințe, deoarece
sunt un factor care poate afecta opiniile oamenilor cu privire la faptul dacă femeile ar
trebui să devină lideri și să avanseze către poziții superioare în ierarhiile organizaționale.
Pentru a aborda această problemă, mai întâi analizăm gândirea tradițională despre stilurile
de conducere ale femeilor și bărbaților”. Femeile au fost mult timp centrul discutiilor
desrpre stilul conducerii, deoarece cercetatorii se concentreza pe aceasta categorie.
Experianta femeilor in pe aceasta postura este foarte mica, asadar stilul de conducere
feminin inca nu a fost coturat iar oamenii se concentreaza foarte mult pe acest aspect. In
schimb, barbatii au detinut de mult acest rol, iar oamenii s-au obisnuit cu stiul de
conducere masculin, ceea ce a devenit o problema foarte mare pentru femeile care se vor
angaja in astfel de roluri. In feminism, perceptia diferentelor de sex in stilul de conducere
„poate oferi o justificare pentru excluderea femeilor din oportunitati si mai ales din rolurile
de conducere dominate de barbati”(Eagly si Johannesen-Schmidt ,2001). O parte buna a
femeilor in roluri de conducere o reprezinta toate calitatile femeilor care pot contribui la
performante foarte mari ale femeilor ca lideri.
 1.3. Teoria incongruentei rolurilor

Teoria incongruentei rolurilor spune ca oamenii se comporta mai bine atunci cand
caracteristicile necesare acelei actiuni sunt asociate intr-un mod pozitiv cu stereotipurile de
gen si se comporta mai rau cand aceste caracteristici sunta sociate negativ cu stereotipurile
de gen. Un exemplu foarte bun este stereotipul care spune ca barbatii sunt mult mai buni in
matematica, fata de femei. Un studiu a aratat ca atunci cand acest stereotip a fost activat
implicit, barbbatii au facut mai bine, iar femeile mai rau. Explicatia este urmatoarea:
oamenilor care li se prezinta informatii stereotipice li se creeaza disconfort psihologic,
deoarece acest stereotip functioneaza ca o comparatie, asadar acestia se comporta
inconstient in maniera cu atributele activate. Mai exact, „atunci când oamenii sunt
conștienți de faptul că ceilalți dețin așteptări înalte pe bază de grupuri pentru
comportamentul lor, aceștia vor simți probabil îngrijorați cu privire la îndeplinirea acestor
standarde ridicate și vor avea o creștere a presiunii psihologice care îi va face să se sufoce
și să performeze prost” (Baumeister & Showers , 1986). Asadar, modul in care
stereotipurile sunt facute accesibile cognitiv (implicit sau explicit), influenteaza
raspunsurile oamenilor. Rolurile de gen sunt credințe împărtășite în mod liber despre ceea
ce femeile si bărbații fac de obicei, componenta descriptivă și ceea ce ar trebui sa faca,
componenta prescriptivă (Eagly, 1987). Din punct de vedere istoric, femeile au deținut
funcții cu statut mai scăzut și au fost mai predispuse să lucreze la domiciliu, decât să
participe ca parte a forței de muncă plătite, așa cum au făcut în mod convențional bărbații.
Conform teoriei rolului social (Eagly, 1987; Eagly, Wood și Diekman, 2000), diviziunea
muncii pe sexe dă naștere la stereotipuri de gen; prin vizionarea femeilor și bărbaților în
anumite roluri, care necesită anumite comportamente, oamenii încep să asocieze trăsături
legate în mod obișnuit de aceste comportamente cu persoana care se angajează în
comportament. Asadar, din punct de vedere istoric rolul de leader a fost asociatt cu
barbatul.

1.4. Modele

The Motivational Theory of Role Modeling nu are o definitie clara. In mare parte ea se
refera la faptul ca atributele aspirantului de rol, precum si cele ale modelului contribuie la
perceptia modelului de rol de catre aspirantul de rol. Aceste atribute constau in
similaritatea intre model si aspirant, nivelul de succes al modelului si convingerile pe care
le au aspirantii asupra faptului ca abilitatile lor pot fi flexibile sau fixe. Morgenroth, Ryan
si Peters spun ca exista 3 calitati necesare care sunt cheia procsului modelului:
intruchiparea obiectivului, realizabilitatea si dezirabilitatea. Prin aceste procese, modelel
de rol schimba perceptia obiectivelor so comportamentelor legate de acel obiectiv ale
aspirantului, adica sperantile si valorile asociate cu aceste obiective. Teoria ne arata cum
acest proces al modelului de rol este ciclic astfel încât expunerea la modelele de rol
schimbă așteptările, valorile și obiectivele, care pot fi în același timp considerate atribute
ale aspiranților de rol și astfel influențează percepția modelelor de rol. Modele de rol sunt:
modele comportamentale (adica ne arata cum sa ne atingem un obiectiv), sunt reprezentari
ale posibilului (ne arata ca un obiectiv este realizabil) si sunt inspiratii (fac un obiectiv sa
fie dorit si de alte persoane).

 Modelee de rol ca modele comportamentale

Kemper (1968) spune ca, calitatea esentiala a modelului este ca acesta poseda o
multitudine de abilitati, tehnici si cpmportamente care ii lipsesc aspirantului, iar prin
observare acesta poate invata. Acesta poate crede ca lui ii lipsesc aceste abilitati, dar
vazand la model isi compara propria performanta si isi doreste sa obtina acel ceva.

 Modelele de rol ca inspiratie

Gauntlett (2002) spune ca aceasta functie reprezinta modelul ca co entitate care poate face
ceva nou, care face posibilul ca ceva ce este de dorit. Aceasta functie ii face pe aspiranti
sa isi doreacsa ceva nou, ceva mai bun ca inainte.

 Modele de rol ca reprezentari ale posibilului

Reprezentarea posibilului se refera la faptul ca un potential obiectiv este realizabil.

Loockwood (2006) spune ca „modelel de rol sunt indivizi care ofera un model de succes
pe care cineva il poate obrtine, si de cele mai multe ori orefa si un sablon al
comportamentelor necesare pentru a obtine acel oboiectiv”. Este vorba de a invata ca ceva
este posibil, deoarece cineva il face in momentul de fata. Doar prin faptul de a observa un
model ajungand la obiectivul sau, poate fi indeajuns de motivant pentru aspirant incat sa
incerce si el acest lucru.
In continuare, literatura de specialitate in acest domeniu are foarte multe lacune care
merita a fi dezvoltate si studiate de catre oamenii de stiinta. Constructele aduse de
Morgenroth et all. nu au fost studiate sau cercetate ci au fost doar predictori pentru
viitoare studii, deoarece trebuie sa aducem o dezvolatre fiabila a acestor constructe si a
relatiilor dintre ele.

1.5. Teoria invatarii observationale

Teoria învățării sociale, propusă de Albert Bandura, subliniază importanța observării,

modelării și imitării comportamentelor, atitudinilor și reacțiilor emoționale ale celorlalți.
Teoria învățării sociale are în vedere modul în care factorii de mediu și cognitivi
interacționează pentru a influența învățarea și comportamentul uman. Această teorie
fundamentează potențiala infulență a modelelor asupra relației dintre stereotipul față de
rolurile de leader si intenția femeilor de a candida la această poziție. In literatura de
specialitate ne este specificat că există mecanisme prin care stereotipurile se formează in
timpul copilăriei. Stereotipurile sociale și prejudecățile afectează cunoașterea și
comportamentul într-o mare varietate de domenii, inclusiv capacitatea de a-și aminti
informațiile, obiectivele, autoeficacitatea si stima de sine,etc. Asadar, indivizii incep sa se
comporte in moduri care confirmă așteptările celorlalți despre ei atfel încât performanța
este împiedicată deoarece indivizii își fac griji că opiniile altora despre propriul grup vor
fi influențate de percepții stereotipate.

2. Explorarea importantei problemei

Motivatia principală în baza căreia a fost realizată aceasta cercetare a constat în interesul
ridicat pentru a investiga de ce femeile nu se angajează în poziții de leadership într-un
numar atat de mare precum cel al barbatilor și ce le face să se angajeze în astfel de poziții.
Femeile se simt inferioare barbatilor? Li se pune o eticheta in ceea ce priveste aceasta
pozitie manageriala? Care sunt modele lor si de ce un numar atat de putin de femei se
angajeaza in acest tip de pozite? Prin aceasta cercetare putem ajunge la anumite practici
pe care sa le folosim in ajutarea femeilor de a ocupa pozitii de leader in organizatii, ceea
ce este foarte important.

3. Obiective si Ipoteze
O1: Imi propun sa studiez relatia dintre stereotipurile femeilor si intentia acestora de a
candida pentru o pozitie de leadership.
O2: Imi propun sa studiez daca rolul moderatorului (modelele/similaritatea perceputa cu
modelele) este un factor in angajarea femeilor in pozitii de leadership tipic masculine.
H1: Exista o asociere negativa intre activarea stereotipului masculin fata de rolul de
manager si intentia femeilor de a candida pentru o pozitie manageriala.
In studiile de specialitate ne sunt aratate punctele de vedere ale societatii despre
antreprenori, iar acestea sunt puternic caracterizate ca fiind masculine. Aceste convingeri
stereotipale sunt nefavorabile pentru femeile care vor sa paseasca in cariera lor ca leaderi,
antreprenori deoarece se opresc din a face acest pas.
Cercetătorii și dovezile arată că stereotipurile de gen influențează intențiile bărbaților și
femeilor de a continua antreprenoriatul, un domeniu de carieră orientat spre realizări
(Fagenson & Marcus,1991; Gupta, Turban, Wasti și Sikdar, 2005). In unul dintre studii s-
au repartizat aleatoriu 469 de studenti si s-au masurat intentiile lor antreprenoriale. Atunci
cand antreprenoriatul a fost asociat cu caracteristici tipic masculine, ipoteza a fost
sustinuta. Teoria activarii stereotipurilor (SAT) se refera la activarea autoamta a unor
perceptii despre o anumita categorie de membrii (Allport, 1954). „Stereotipurile sunt
vazute ca retele de atribute, concepute in mod diferit” (e.g., Carlston, 1992; Fiske, 1982;
Stephan & Stephan, 1993), iar trasaturile „ devin asoiate categoriei de grup prin frecventa
si consistenta activarii” (Fazio, Sanbonmatsu, Powell și Kardes, 1986; Higgins & King,
1981; Stephan & Stephan, 1993). Activarea stereotipurilor persupune asocierea anumitor
task-uri cu anumite caracteristici, spre exemplu de genul masculin precum – a fi asertiv-.
Asadar, Teoria Activarii Stereotipurilor sugereaza ca in functie de situatia in care
stereotipul este activ implicit sau explicit, oamenii fie vor confirma, fie vor infirma
stereotipul.
Teoria incongruentei rolurilor spune ca oamenii se comporta mai bine atunci cand
caracteristicile necesare acelei actiuni sunt asociate intr-un mod pozitiv cu stereotipurile
de gen si se comporta mai rau cand aceste caracteristici sunta sociate negativ cu
stereotipurile de gen. Un exemplu foarte bun este stereotipul care spune ca barbatii sunt
mult mai buni in matematica, fata de femei. Un studiu a aratat ca atunci cand acest
stereotip a fost activat implicit, barbbatii au facut mai bine, iar femeile mai rau. Explicatia
este urmatoarea: oamenilor care li se prezinta informatii stereotipice li se creeaza
disconfort psihologic, deoarece acest stereotip functioneaza ca o comparatie, asadar
acestia se comporta inconstient in maniera cu atributele activate. Mai exact, „atunci când
oamenii sunt conștienți de faptul că ceilalți dețin așteptări înalte pe bază de grupuri pentru
comportamentul lor, aceștia vor simți probabil îngrijorați cu privire la îndeplinirea acestor
standarde ridicate și vor avea o creștere a presiunii psihologice care îi va face să se sufoce
și să performeze prost” (Baumeister & Showers , 1986). Asadar, modul in care
stereotipurile sunt facute accesibile cognitiv (implicit sau explicit), influenteaza
raspunsurile oamenilor.
Avand in vedere studiile din literatura de specialitate, teoria activarii stereotipurilor
sugereaza ca asociind atreprenoriatul cu caracteristici neutre (stereotype nullification),
putem elimina diferentele de gen din acest domeniu (Gupta et al., 2008). O abordare
activa a nulitatii stereotipului, implica „atacarea directa a stereotipului pentru a o face
irelevanta” (Smith & Jhonson, 2006). In studiul lui Spencer, Steele & Queen, barbatii si
femeile nu au avut diferente in ceea ce priveste performanta la un test de matematica
atunci cand li s-a spus ca acesta a fost neutru din punct de vedere al genului, dar barbatii
au fost mai buni decat femeile atunci cand li s-a spus ca exista aceste diferente de gen.
Roberson si Kulik (2017), au recomandat anularea stereotipurilor prin asocierea directa a
caracteristicilor relevante comune, atat barbatilor, cat si femeilor” ( Gupta et al., 2008).
In studiul Gupta et al., (2008), s-a constata ca femeile au mai multe intentii atreprenoriale
atunci cand antreprenoriatul este legat in mod explicit de caracteristici masculine, iar
barbatii au intentii antreprenoriale mai mici cand stereotipul masculin este activat in mod
impicit. Cand antreprenoriatul a fost prezentat ca domeniu neutru, caracterizat prin
trasaturi atat masculine cat si feminine diferentele de gen in scopurile de intentie au fost
eliminate.
Literatura deja existenta spune ca exista o asociere negativa intre activarea stereotipului
masculin fata de anumite roluri descrise ca fiind doar masculie si credintele pe care le au
femeile despre aceste roluri pe care ar dori sa le ocupe. Ipoteza mea se refera la rolul de
manager si la activarea stereotipului masculin, ce le va face pe femei sa nu se asocieze cu
rolul de manager.
H2: Expunerea femeilor la modele, diminueaza relatia dintre activarea stereotipala si
intentia de a candida pentru o pozitie manageriala.
Modelele sunt vazute ca o modalitate de a motiva indivizii sa realizeze comportamente
noi si sa stabileasca obiective ambitioase ( Morgenroth T., Ryan M. K., Peters K., 2015).
In literatura de specialitate exista mai multi factori care pot influenta eficacitatea
modelului asupra unei persoane, precum apartenenta la grupuri comune, similaritatea
dintre model si aspirant, dar si nivelul de succes pe care il are modelul. Precum spun si
Morgenroth T., Ryan M. K., Peters K.,( 2015) in literatura de specialitate exista anumite
limite ale modelului de rol. In primul rand, nu dispune de o definitie clara a conceptului, a
ceea ce este si a ceea ce face. In anul 1989 Irvine spune ca “acest concept de model de
rol, este prost definit si imprecis, implorand mai multa claritate si dezbatere” , iar aceasta
afirmatie este valabila si in ziua de azi. In al doilea rand, nu exista un cadru teoretic in
care acest concept sa fie integrat, iar pentru construirea claritatii este absolut necesar ca
acest lucru sa fie facut ( Morgenroth T., Ryan M. K., Peters K., 2015). In al treilea rand,
chiar daca modelele sunt de foarte multe ori vazute ca fiind persoanele care ne motiveaza
sa luam deciziile corecte sau sa stabilim obiective ambitioase, intelegerea lor nu se
bazeaza pe partea motivanta pentru a cunoaste modul in care acestea functioneaza. Acest
lucru se datoreaza faptului ca cercetarile proceselor motivationale spun ca stabilirea
obiectivelor si motivatia este asemanatoare cu procesele realizate de modelele de rol
( Morgenroth T., Ryan M. K., Peters K., 2015). In ultimul rand, un lucru foarte important
penru acest concept este cum influenteaza modelul, ambitia, motivatia, realizarile si
alegerile unei personae, fapt care tinde sa lipseasca din literature de specialitate. Aceasta
se bazeaza mai mult pe ceea ce trebuie sa posede un model de rol, pe comportamentele
exprimate, in loc sa se concentreze pe cum face acest lucru (Morgenroth T., Ryan M. K.,
Peters K., 2015). Exista trei caracteristici foarte importante ale modelului de rol, gasite in
literature de specialitate: a) sunt modele comportamentale (acestia ne arata cum sa
atingem un obiectiv si cum sa realizam o abilitate), b) sunt reprezantari ale posibilului (ne
arata ca un scop este realizabil, posibil de atins), c)sunt inspiratie ( they make a goal
desirable) (Morgenroth T., Ryan M. K., Peters K., 2015). Un fact foarte important in
cercetarile de specialitate este faptul ca modelele de rol, nu exista fara aspirantii de rol.
Asadar, aspirantii de rol sunt ”cei care creeaza modelele si beneficiaza de ele, deci, prin
urmare, modul in care propriile lor atribute contribuie la perceptiile modelelor si la
procesele psihologice de partea lor, este calea intelegerii procesului de model de rol”
(Morgenroth T., Ryan M. K., Peters K., 2015).
Motivatia poate fi o conditie a procesului de modelare, atat ca prerechizit, cat si ca
rezultat. Aspirantul este motivat de un anumit scop, iar modelul ii arata cum sa realizeze
acel obiectiv, iar pe langa modelarea comportamentului acesta include si strategiile
cognitive si emotionale care pot spori atingerea obiectivului (Morgenroth T., Ryan M.
K., Peters K., 2015). "Modelele de rol sunt indivizii care oferă un exemplu de succes pe
care îl poate realiza și adesea oferă un șablon al comportamentelor necesare pentru a
obține un astfel de succes" Lockwood (2006). McIntyre, Paulson, Taylor, Morin, and
Lord (2011), spun ca modelele transmit mesaje aspirantilor, de genul ”daca eu pot si tu
vei putea”. In anumite circumstante, observarea unui model care a atins un aumit obiectiv,
poate fi suficienta pentru a-l face pe aspirant sa creada ca si ei pot atinge acest obiectiv.
Asadar, modelul cotribuie la consolidarea obiectivelor deja existente ale aspirantilor
(Morgenroth T., Ryan M. K., Peters K., 2015). Precum a spus si Bandura, daca observi o
persoana care se implica cu success intr-o anumita sarcina, acest lucru va spori
incredearea in capacitatea ta de a reusi cu acelasi success. Asadar, cei care reusesc sa
implineasca un obiectiv foarte important, sunt modele comportamentale. Ralizarea
obiectivului (goal embodiment) ” se refera la gradul in care un model a atins cu success
obiectivul pe care il are aspirantul, fiind astfel strans legat de capacitatea de a motiva un
aspirant sa se indrepte spre un obiectiv deja existent” (Morgenroth T., Ryan M. K., Peters
K., 2015).
Una dintre modalitatile prin care modelul poate face posibilia realizarea unui obiectiv sau
cresterea sperantei de realizare este auto-stereotipizarea, fie prin scaderea stereotipurilor
negative, fie prin cresterea stereotipurilor pozitive. Aceasta legatura este sustinuta teoretic
de stereotype inoculation model (Dasgupta, 2011), conceput pentru a explica modul in
care modelele pot ajuta la transmiterea unor informatii membrilor minoritari dintr-un
grup, impotriva stereotipurilor negative, intr-un context cu performanta ridicata.
Contactul cu modelele schimba modul in care aspirantii percep un naumit domeniu.
Procesul de schimbare a perceptiei imbunatateste identificarea cu domeniul si totodata
scaderea stereotiparii negative. Toate aceste procese duc la rezultate pozitive precum
cresterea performantei si a efficacitatii, stabilirea unor obiective mai mari in cariera sau a
agajamentelor mai active ale aspirantilor de rol. Asgari si colegii sai (2012), au
demonstrat ca modelele pot avea un impact pozitiv asupra auto-stereotiparii, iar acest
lucru este datorat gandurilor pozitive despre success si obiectivele aspirantilor. Acestia au
prezentat unui numar de participanti de genul feminin, informatii despre femei care
puteau fi potentiale modele de rol. Acestia au observant ca expunerea femeilor la acesti
lideri a redus auto-stereotiparea si participantele s-au asociat mai mult cu trasaturile
liderilor, decat cu trasaturile femeilor in general. Aceste schimbari in scaderea auto-
stereotiparii au prezis gradul in care partcipantii s-au vazut in pozitii de leader pe viitor.
Aceste teorii ne arata ca modelele au un efect foarte important asupra aspirantilor, in
cazul acesta aspirantii fiind femeile care vor sa ocupe o pozitie de leader. In acest caz,
modelul le va fi de mare ajutor privind si auto-stereotiparea, dar si autoeficacitatea si
realizarea obiectivelor. Asadar eista probabilitatea ca ipoteza mea sa se confirme, in urma
studiului experimental.