Teoria celor cinci mari factori de

personalitate (Big Five)

Prof. dr. Mihai Aniței
Taxonomia personalității
Mulți psihologi și cercetători s-au întrebat de ce are
personalitatea nevoie de o taxonomie. Taxonomia ca și
concept are obiectivul principal de a genera o definiție prin
care un concept cu un număr mare de specificații poate fi
înțeles în cel mai simplu mod posibil.
Taxonomia personalității, permite specialiștilor să
evalueze și să studieze trăsături specifice ale acestui concept,
astfel încat să poata examina separat multitudinea de trăsături
de personalitate care definește un om și îl face pe acesta unic.
O taxonomie acceptată de știință poate conduce la
descoperiri științifice și la progresarea domeniului în cauză.
 După decenii de cercetări și teorii, cei mai mari
specialiști în măsurarea personalității au ajuns la o teorie
comună, teoria celor cinci mari factori de personalitate
(BIG FIVE personality dimensions).
Aceste dimensiuni nu reprezintă o perspectiva
teoretică particulară, ele fiind extrase din lexicul limbii
în care se studiază teoria, trăsăturile fiind afirmații
despre modul cum oamenii descriu alți oameni ( John &
Srivastava, 1999).
Teoria Big Five are o funcție integratoare, față de
teoriile anterioare, deoarece poate reprezenta sisteme
diferite și diverse și poate descrie personalitatea într-un
cadru comun ( John & Srivastava, 1999).
 Această teorie se bazează pe multitudinea de
adjective și descrieri care există în lexicul unei limbi, de a
descrie comportamente sau de a eticheta anumiți oameni.
Astfel, s-a început extragerea din dicționar a tuturor
cuvintelor care defineau trăsături de personalitate ( Saucier
& Goldberg, 1996).
Ipoteza lexicală postulează faptul că trăsăturile de
personalitate relevante sunt adânc înrădăcinate social și se
regăsesc în limbajul natural al fiecărei limbi (Allport,
1937). De asemenea, fiecare limbă oferă un volum de
cuvinte foarte vast care definesc caracteristici ale
personalității, un set de atribute pe care oamenii le folosesc
zi de zi în interacțiunile lor sociale (Goldberg, 1981).
 În 1933, Baumgarten și apoi Allport și Odbert în
1936 au realizat studii privind termenii relevanți ai
personalității din dicționarul lexical german, respectiv
englez. Ei au inclus toți termenii care ar putea fi folosiți
în descrierea comportamentului unui om. Lista completă
a termenilor se ridică la 18.000 de itemi, fiind un
adevarat coșmar semantic pentru specialiști ( John &
Srivastava, 1999).
Allport și Odbert au încercat să introducă o
oarecare ordine în acest “coșmar semantic” , dar această
uriașă sarcină, le-a ocupat psihologilor 60 de ani ( John
& Srivastava, 1999).
 Allport și Odbert au identificat patru categorii generale în
care au catalogat adjectivele care defineau trăsături:
 Prima categorie include trăsături de personalitate (sociabil,
agresiv, înfricoșător) care determină tendințe generate de
adaptare individului la mediu.
 A doua categorie include stări temporare cum ar fi frică,
bucurie, emoția, entuziasmul.
 A treia categorie include atribute care se referă la reputația
individului în societate cum ar fi, excelent, demn, iritant. Aceste
atribute sunt trăsături interioare ale individului, ele nu indică o
evaluare a individului de alți oameni sau de societate.
 A patra categorie include trăsături fizice, talente și
aptitudini, termeni care sunt cel mai puțin relevanți pentru
conceptul de personalitate, neputând fii incluși în celelalte trei
categorii ( John & Srivastava, 1999).
 Norman, în 1967, continuă munca lui Allport și
Odbert și clasifică aceste atribute în șapte
categorii:
 Trăsături biofizice stabile
 Trăsături stabile temporar
 Activități
 Roluri sociale
 Efecte sociale
 Atribute evaluative
 Termeni fizici și anatomici
 Astfel, Norman demonstrează că în lexicul
limbajului natural există o multitudine de cuvinte care
pot fi atribuite unui om și pot fi descrise prin trăsături de
durată (trăsături stabile în timp, exemplu : irascibil),
trăiri interne (furios), trăiri fizice (tremurături), activități
în care se angajează (țipă), prin efectele pe care le are
individul asupra altor indivizi (înfricoșător), rolul pe
care acesta îl are (criminal) și evaluările sociale ale
comportamentului său.
Mai mult decât atât, indivizii sunt evaluați și în
funcție de trăsăturile lor anatomice și morfologice de
către alte persoane și de către societate ( drăguț, arătos)
( John & Srivastava, 1999).
 Cu toate acestea, o taxonomie trebuie să ofere o
valoare practică și un cadru sistematic pentru a distinge
comportamente distincte ale oamenilor. Cu scopul de a
face o astfel de taxonomie Cattel a continuat munca lui
Allport și Odbert, reducând numărul atributelor la 4500.
Cattel a pus accent pe două categorii: categoria de trăiri
emoționale și categoria de comportamente evaluate de
societate.
Folosind procedurile cluster, atât științifice cât și
teoretice, Cattel a eliminat mai mult de 99% din
atributele lui Allport, ajungând la 35 de variabile
măsurabile ( John & Srivastava, 1999).
 Folosind acest set de variabile, Cattel prin analiza
factorială oblică, a ajuns la 12 factori de personalitate,
care, în cele din urmă, au devenit 16, astfel luând naștere
unul din cele mai mari chestionare de personalitate din
istoria psihologiei (16 PF- 16 Personality Traits).
Munca lui Cattel, a fost preluată și de Fiske care a
construit 22 de variabile, mult mai simple, structura
acestora fiind derivată din auto-evaluări, evaluările
colegilor și a psihologilor, acestea trăsături semănând cel
mai mult cu ceea ce înseamnă astăzi Big Five traits
(John & Srivastava, 1999).
 Tupes și Christal (1961) au realizat matrici de
corelație de la opt esantioane diferite (aviatori, studenți,
medici cu experiență, psihologi, manageri, oameni cu
diferite formări militare) ajungând la concluzia că doar
cinci factori de personalitate din cei 16 sunt fideli teoriei
Big Five.
După o perioadă în care teoria Big Five a
cunoscut un declin (anii 1970), la începutul anilor 1980,
cercetările privind probleme trăsăturilor de personalitate
a cunoscut o creștere dramatic de mare, dar cu toate
acestea majoritatea cercetărilor au fost influențate de
munca lui Cattel.
 Pentru a actualiza lista lui Allport și Odbert și a
rectifica imperfecțiunile lui Cattel, Norman (1967) a
compilat o serie de termeni descriptivi de personalitate,
sortați în 75 de categorii semantice. În anii 90’,
Goldberg a folosit această listă pentru a clarifica natura
și compoziția acestor factori și pentru a testa stabilitatea
și capacitatea lor de generalizare prin analize statistice
complexe.
Goldberg a folosit un numar de 1710 de atribute,
marcând categoriile semantice ale lui Norman în factori.
Folosind matricile de corelație, Goldberg definește și
explică faptul că doar cinci factori sunt fideli și își
mențin invariabil calitățile psihometrice (John &
Srivastava, 1999).
 Validarea cross-culturală și lingvistică a
teoriei Big Five
Rezultatele analizate arată că structura Big Five poate
oferi o reprezentare replicabilă și în alte contexte culturale și
lingvistice. Astfel, cercetarea taxonomică în alte limbi și culturi
este un criteriu important pentru evaluarea teoriei Big Five, unde
se pot observa diferențe individuale între limbi și culturi.
Una din marile probleme întâmpinate de către cercetători
în validarea cross-culturală și lingvistică a fost echivalarea
traducerii din limba engleză a termenilor și a adjectivelor, analiza
semantică a acestora, pentru a demonstra că factorii de
personalitate traduși sunt fideli celor realizați de Goldberg.
În momentul de față teoria Big Five și-a dovedit utilitatea
în peste 30 de țări și culturi, inclusiv în România.
 Trăsăturile de personalitate sunt definite ca
dimensiuni pe termen lung a diferenţelor
individuale în tendinţa spre alte modele
coerente de gânduri, sentimente şi acţiuni (
McRae & Costa, 1990, apud Costa &
Widiger, 2002).
 Cele cinci trăsături de personalitate
cuprind: Nevrotism (N), Extraversie(E),
Deschidere spre experienţă (O).
Agreabilitate (A) și Conştiinciozitate (C).
 Nevrotism
Nevrotismul se referă la nivelul cronic de ajustare
emoţională şi instabilitate. Un scor mare la scala
nevrotism identifică persoanele care sunt predispuse la
stres. Nevrotismul se manifestă prin idei nerealiste, pofte
excesive, dificultăţi în tolerarea frustrării. Nevrotismul
include şi faţetele pentru scalele de Anxietate, Ostilitate,
Depresie, Conştiinţă de sine, Impulsivitate, Vulnerabilitate.
(Costa & Widiger, 2002).
De asemenea nevroticul este caracterizat ca: îngrijorat,
temperamental, auto-compătimitor, emoțional, vulnerabil,
frustrat.
La polul opus cei stabili emoționali sunt calmi,
echilibrați, mulțumiți de sine, confortabili, rezistenţi.
 Nevrotism (1)
În ceea ce priveşte nevrotismul, acesta este
asociat de obicei cu lipsa de competenţe (Eyseck,
1967 apud Bidjerano & Yun Dai, 2007). De
asemenea nevroza poate afecta motivaţia,
consumul mare de energie, poate agrava
pesimismul unei persoane anxioase (Norem &
Cantor, 1986 apud Bidjerano & Yun Dai, 2007).
 Extraversie
Extraversia se referă cantitatea şi intensitatea
de interacţiuni interpersonale preferate, nivelul de
stimulare. Persoanele cu scoruri mari la extraversie
tind să fie sociabili, activi, vorbăreţi, optimiști,
distractivi, afectuoși şi pasionali.
Persoanele introverte tind să fie mai
rezervate, sobre, distante, independente, tăcute,
pasive şi liniştite (Costa & Widiger, 2002).
 Deschiderea spre experiență
 Deschiderea spre experienţă este mai puţin cunoscută
decât nevrotismul şi extraversia şi se referă la dorinţa
de a avea experienţe noi. Persoanele cu o deschidere
spre experienţă mare sunt curioase, imaginative,
dispuse să accepte idei noi şi valori neconvenţionale. De
asemenea persoanele care au scor mare pe acest factor sunt
originale, curioase și liberale.
 Prin contrast, persoanele închise tind să fie
convenţionale, conservatoare, dogmatice şi rigide în
credinţele lor, preferă rutina, şi nu manifestă curiozitate
pentru lucruri noi. ( Costa & Widiger, 2002).
 Agreabilitatea
Agreabilitatea ca şi extraversia este o dimensiune
interpersonală şi se referă la tipurile de acţiuni care dau
dovada de compasiune si interes fata de persoanele care ne
înconjoară. Persoanele care au o agreabilitate ridicată
tind să fie blânde, să ajute, sa fie iertătoare, altruiste,
indulgente, au încredere în oameni, sunt supuse, blajine
și tind să fie receptive şi empatice. Cei care au
agreabilitatea scăzută tind să fie cinici, nepoliticoşi,
necooperanți, iritabiil, manipulatori şi răzbunători
(Costa & Widiger, 2002).
Conștiinciozitatea
 Conştiinciozitatea evaluează gradul de organizare,
perseverenţă, de control. Persoanele conştiinciose
manifestă un comportament motivant şi cu obiective
precise. Ele tind să fie organizate, de încredere,
muncesc din greu sunt punctuale, scrupuloase,
ambiţioase și perseverente (Costa & Widiger, 2002) .
 La polul opus, persoanele cu un scor mic pe scala de
conștiinciozitate sunt caracterizate ca fiind neglijente,
leneșe, întârzie în orice circumstanță, nu sunt
ambițioase, renunță repede,si sunt dezorganizate,
 Dimensiunile Big Five menţionate de mai sus au
demonstrat că sunt predictori foarte puternici pentru o
bună performanţă (Dean, Conte, Blankenhorn, 2006).
Dimensiunile Big Five ale personalităţii care
corelează cel mai bine cu performanţa şcolară sunt
Conştiinciozitatea şi Deschiderea spre experienţă.
Deschiderea spre experienţă mediază legăturile
dintre IQ şi performanţa şcolară, sugerând că elevii cu
un IQ mai mare obţin note mai mari doar dacă au
obţinut un scor mare la dimensiunea Deschidere spre
experienţă (Chamorro-Premuzic & Furnham, 2008).
 Spre sfârșitul anilor 1980, Costa & McCrae au
analizat chestionarul 16PF al lui Cattel și au dezvoltat cel
mai mare chestionar de personalitate care există în prezent (
NEO-PI-R).
Prima versiune a NEO-PI-R, era compusă din trei
factori : Nevroză, Extraversie și Deschidere spre Experiență.
În 1983, Costa & McCrae au realizat că acest
chestionar seamană foarte mult cu chestionarul Big Five al
lui Goldberg, dar nu aveau scalele de Agreabilitate și
Conștiinciozitate. Astfel, în urma cercetărilor realizate de au
adăugat chestionarului și cele două scale, schimbând și
denumirea factorului nevroză în nevrotism (John &
Srivastava, 1999).
 În 1992, Costa & McCrae, au publicat varianta
finala a NEO-PI-R de 240 de itemi, care permite
măsurarea diferențială a fiecărui factor.
O nouă problemă pe care cei doi au întâmpinat-o a
fost timpul de completare a acestui chestionar. Astfel, cei
doi au dezvoltat o formă scurtă a NEO-PI-R-ului,
denumind-o NEOFFI.
Aceștia au susținut ideea aplicării versiunii scurte
în aplicații academice și de cercetare, varianta de 240 de
itemi fiind folosită doar în situații care implică decizii de
impact major.
 Scalele NEO-PI-R
Factorul NEVROTISM:
Subscale
Anxietate: anxios, temător, îngrijorat, tensionat.
Furie-Ostilitate: neliniștit, iritabil, nerăbdător, excitabil,
capricios.
Depresie: îngrijorat, pesimist, indispus, anxios.
Timiditate: sfios, timid, inhibat, neîncrezător, defensiv.
Impulsivitate: capricios, iritabil, sarcastic, egocentric,
gălăgios, pripit
Vulnerabilitate: neglijent, neîncrezător.
 Factorul Extraversie
Subscale:
Căldură: prietenos, sociabil, vesel, afectuos, deschis
Spirit gregar: sociabil, deschis, epicurian, vorbăreţ,
spotan.
Asertivitate: agresiv, dominator, sigur de sine,
puternic, încrezător
Activism: energic, grăbit, rapid, hotărât, entuziast.
Căutarea stimulării: aventuros, fermecător, isteț,
curajos.
Emoții pozitive: lăudăros, spontan, optimist, voios.
 Factorul Deschidere spre experiență

Subscale:
Fantezie: visător, zburdalnic, artist,imaginativ.
Estetică: original,inventiv, idealist, versatil.
Sentimente: excitabil, spotan, vorbăreț, deschis,
afectuos.
Acțiune: curios, imaginativ, aventuros, versatil.
Idei: Idealist, interesat, introspect, imaginativ.
Valori: neconvențional, libertin.
 Factorul Agreabilitate
Subscale:
Încredere: iertător, credul, pașnic
Onestitate: statornic, onest.
Altruism: cordial, milos, gentil, generos, tolerant.
Complianță: sensibil, tolerant.
Modestie: modest, pașnic, cordial.
Blândețe : prietenos, blând, empatic.
 Factorul Conștiinciozitate
Subscale:

Competență: eficace, sigur pe sine, perfecționist,

încrezător.
Ordine: organizat, meticulos, eficient, exact, metodic.
Simțul datoriei: meticulos, scrupulos.
Dorință de realizare: conștiincios, ambițios, silitor,
încrezător, perseverent.
Autodisciplină : organizat, eficace, energic, serios,
harnic.
Deliberare: minuțios, cugetat.
 Conştiinciozitatea este cel mai important predictor atunci
când vine vorba de performanţă şi inteligenţă. Rezultatele
sugerează că toate dimensiunile personalităţii influenţează
performanţa, unele având o influenţă mai mare şi unele o
influenţă mai mica. Personalitatea este crucială pentru
succes (Caspi, Roberts şi Shiner, 2005 apud Steinmayr, Bipp
şi Spinath, 2010).
 Cu privire la trăsăturile de personalitate Big Five,
deschiderea spre experienţă şi conştiinciozitatea sunt
trăsăturile care influenţează pozitiv cel mai mult
performanţa la locul de muncă, iar nevrotismul este o
trăsătură care influenţează în mod negativ. Privind
performanța academică, în clasele primare, agreabilitatea
este trăsătura care influenţează cel mai mult performanţa
şcolară, iar mai târziu, conştiinciozitatea este factorul cel
mai important, studiul fiind făcut pe copii din Estonia
(Laidra, Pullmann şi Allik, 2006).
 Utilitatea teoriei Big Five
De asemenea Barrick și Stewart, (1998) apud John &
Srivastava (1999) au arătat că trăsăturile Big Five
influențează foarte mult performanța la locul de muncă.
De exemplu, Conștiinciozitatea a fost singurul factor
ca predictor general al performanței profesionale ( în orice
domeniu), în timp ce celelalte dimensiunile se referă la
anumite posturi de muncă. Astfel, aceștia au descoperit că un
scor mare la Agreabilitate și un scor mic la Nevrotism prezice
succesul în lucru în echipă (team work), iar Extraversia
prezice succesul în vânzări.
Bibliografie
 Saucier, G. & Goldberg, L.R., (1996) . The language of personality: Lexical perspectives
on the five factor model In J. S. Wiggins (Ed.), The five-factor model of personality:
Theoretical perspectives. (pp. 21-50): Guilford Press, New York, NY, US.
 Norman, W. T. (1967). 2,800 personality trait descriptors: Normative operating characteristics
for a university population. Department of Psychology, University of Michigan.
 Allport, G. W. (1937). Personality: A psychological interpretation. New York: Holt.
 Goldberg, L. R. (1981). Language and individual differences: The search for universals in
personality lexicons. In L. Wheeler (Ed.), Review of personality and social psychology, (Vol. 2,
pp. 141-165). Beverly Hills, CA: Sage.
 John, O.P., & Srivastava, S., (1999). The Big Five Traits Taxonomy: History, Measurement, and
Theoretical Perspectiv (2nd), New York: Guilford Press.
 Costa, P.T., Widiger, A. T., (2002). “Personality Disorders and the five- factor model of
personality”, second edition, Washington: American Psychological Association,
Bibliografie (1)
 Bidjerano, T.,Yun Dai, D., (2007). The relationship between the big-five model of
personality and self-regulated learning strategies. Learning and Individual Differences,
17; 69-81.
 Chamorro- Premuzic, T., Furnham., A., (2007) Personality inteligence and approaches
to learning as predictors of academic performance. Personality and Individual
Differences, .44; 1596-1603.
 Dean, A. M., Conte, J.M., Blakenhorn, T.M., (2006). Examination of the
predictive validity of Big Five personality dimensions across training performance
criteria. Personality and Individual Differences, 41; 1229- 1239.
 Steyinmar, R., Bipp, T., Spinath, B. (2010). Goal orientatios predict academic
performance beyond intelligence and personality. Learning and Individual Differences, 21;
196-200.
 Laidra, K., Pullmann, H., Allik, J., (2006). Personality and intelligence as predictors
of academic achievement: A cross-sectional study from elementary to secondary
school. Personality and Individual Differences, 42; 441- 451.