Ce este un stereotip ?

Stereotipurile şi prejudecăţile sunt metode de categorisire a lumii din jurul nostru.

Conform definiţiei din Dicţionarul Cambridge, stereotipurile sunt „o idee fixă pe care oamenii o
au despre cum este cineva sau ceva, în special despre ceva greşit”. Conform aceluiaşi dicţionar,
prejudecăţile sunt „o opinie sau sentiment nedrept şi nerezonabil, format fără îndeajuns de multă
gândire sau cunoaştere”. Cu alte cuvinte, stereotipurile sunt idei preconcepute, clişee în timp ce
prejudecăţile sunt sentimente iraţionale de frică şi neplăcere. Pot fi înţelese ca nişte filtre de
protecţie împotriva afluxului de informaţii care ne permit să judecăm oamenii fără a-i cunoaşte
personal sau cunoscându-i numai superficial: ele ne limitează opinia despre realitate.
În acest sens se poate argumenta că stereotipurile şi prejudecăţile au o funcţie pozitivă,
permiţându-ne să luăm repede o decizie. Deseori însă stereotipurile sunt utilizate pentru a
justifica şi susţine credinţele şi valorile majorităţii populaţiei. „Comunul” este perceput ca
„normal” iar lucrurile realizate de grupuri sociale distincte sau minorităţi sunt neapreciate, dacă
nu se conformează acestor „norme”. Unul dintre lucrurile cele mai supărătoare în cazul
stereotipurilor şi prejudecăţilor este că în mod obişnuit sunt create de cei puternici şi aplicate
celor slabi, care nu pot controla modul în care sunt percepuţi de ceilalţi şi nu pot schimba aceste
percepţii. În general, se spune că stereotipurile sunt adevărate. Orice aspect adevărat al
stereotipurilor este găsit, acesta justifică şi consolidează stereotipurile.
Politicienii şi media deseori utilizează stereotipurile. Utilizarea sentimentelor negative sau a fricii
este o metodă bună pentru a câştiga alegerile sau a se vinde ziarele. Lumea utilizează în mod
obişnuit stereotipurile pentru a-şi defini şi justifica status quo-ul. Cei care suferă din cauza
stereotipurilor nu sunt cei cărora li se exploatează sentimentul de frică ci cei care sunt prezentaţi
într-o lumină negativă.

STEREOTÍP, -Ă, (I) stereotipuri, s. n., (II) stereotipi, -e, adj. I. S. n. 1. Placă plană sau
semicilindrică, turnată din metal, mulată în cauciuc sau în alt material plastic, reprezentând
reproducerea unui text sau a unui clișeu și întrebuințată ca formă de tipar la tipărirea edițiilor
unei lucrări de mare tiraj. 2. (În sintagma) Stereotip dinamic = sistem de reflexe condiționate
care se formează datorită repetării în aceeași succesiune a condițiilor din mediul înconjurător. II.
Adj. 1. Tipărit după un stereotip (I 1). 2. Fig. Care se repetă în aceleași condiții, care este mereu
la fel, neschimbat, obișnuit, banal; stereotipic; banalizat prin repetare. [Pr.: -re-o-] – Din
fr. stéréotype. 

Bibliografie

 http://stereotipuri.blogspot.ro/2011/01/ce-este-un-stereotip.html?m=1
 Stereotip de gen

Stereotipurile de gen se definesc ca fiind sisteme organizate de credințe și opinii consensuale în

legătură cu caracteristicile femeilor și bărbaților precum și despre calitățile presupuse ale
masculinității și feminității. Trăsăturile pe care oamenii le asociază bărbaților și femeilor au un
caracter nu numai descriptiv, ci și prescriptiv. Credințele stereotipe ne spun nu numai cum sunt
femeile și bărbații dar și cum ar trebui ei să fie.

Stereotipurile de gen fac parte dintr-un sistem mai larg de credințe despre gen care influențează
percepțiile despre cele două sexe. Acest sistem de credințe se transmite mai ales prin așteptările
societale, el incluzând totodată și atitudinile față de rolurile adecvate fiecărui sex, percepțiile cu
privire la cei care violează aceste norme, precum și percepția de sine ca persoană de un anumit
gen.

Caracteristicile stereotipurilor de gen

Încă de la începuturile cercetării stereotipurilor de gen au fost identificate două mari grupuri de
trăsături: grupul „competent”, asociat bărbaților, care include trăsături cum ar fi încrederea în
sine, independența, controlul (tipul activ), și grupul expresiv-călduros, asociat femeilor, care
include trăsături cum ar fi căldura, bunătatea, preocuparea pentru binele celorlalți (tipul empatic).
Aceste trăsături reprezintă în mare parte și rezultatul percepțiilor de sine ale fiecărui gen în parte:
bărbații se consideră ei înșiși mai activi, iar femeile mai orientate către ceilalți, mai empatice.

Rezultatele analizelor comparative pe mai multe culturi și naționalități au relevat faptul că aceste
atribute sunt în mare parte universal-consensuale, bărbații se autoclasifică ca fiind activi, iar
femeile empatice. Acest sistem de credințe s-a dovedit foarte stabil și de-a lungul timpului. Cu
toate că, de exemplu, femeile se percep astăzi mult mai active decât acum 50 de ani, bărbații și-
au păstrat aceeași percepție de sine.

Cercetarea stereotipurilor de gen are în vedere drept componente centrale examinarea trăsăturilor
asociate femeilor și bărbaților, rolurile asociate fiecărui gen (bărbații sunt capi de familie,
femeile cresc copiii și au grijă de gospodărie, de exemplu), caracteristicile fizice și abilitățile
cognitive stereotip asociate genului respectiv (bărbații sunt văzuți mai analitici și mai buni în
rezolvarea problemelor, pe când femeile sunt considerate mai expresive, mai imaginative și cu
abilități verbale mai bune). Prezentăm în cele ce urmează caracteristicile stereotipe de gen cel
mai frecvent asociate femeilor și bărbaților, așa cum au fost ele sintetizate în literatura de
specialitate (Mary Kite, 2001: 563).

Exemple

Trăsături asociate femeilor: devotate celorlalți, conștiente de sentimentele celorlalți, emoționale,

săritoare, blânde, bune, înțelegătoare, calde.
Trăsături asociate bărbaților: activi, iau repede decizii, competitivi, încrezatori, independenți, nu
renunță ușor, au încredere în ei, rezistă bine la stres.

Cum se transmit stereotipele de gen?

Mecanismul de transmitere a acestor așteptări sociale și culturale este pus în mișcare de influența
congruentă a mai multor factori: părinți, media, școală, prieteni, etc. Copiii pot selecta încă de la
vârsta de 2- 3 ani jucăriile specifice fiecărui sex în parte, tinzând să se conformeze în preferințe
cu ceilalți băieți și fetițe. Sandra Bem (1993) susține că genul devine foarte devreme o lentilă
prin care copiii văd și interpretează comportamentul celor din jur, ei dezvoltându-și așa numitele
“scheme de gen” care însumează credințe și opiniile despre femei, bărbați, fetițe și băieți.

La maturitate, când așteptările sociale cu privire la modul cum trebuie să se comporte cele două
sexe sunt deja bine asimilate, oamenii ajung chiar să-i perceapă pe ceilalți, cel puțin la prima
vedere, bazându-se pe stereotipele de gen. Mai mult chiar, oamenii au tendința de a construi, și
implicit valoriza, caracteristicile de gen ca fiind bipolare, ce e feminin, nu e masculin și invers.
Oamenii presupun deci, că o femeie care are caracteristicile fizice feminine, are, de asemenea, și
trăsături comportamentale feminine și își îndeplinește rolul specific de gen feminin. La fel și
pentru bărbați. Informațiile acestea, cuplate cu informația despre sexul persoanei duc la judecăți
cu privire la orientarea sexuală. Astfel că, un bărbat care are trăsături caracteristice etichetate
drept feminine (empatie, înțelegere) poate fi etichetat drept homosexual, iar o femeie care nu se
conformează rolului ei de gen, sau setului de trăsături caracteristic feminine, este posibil să fie
etichetată drept lesbiană.

Judecățile cu privire la status și putere sunt și ele asociate stereotipelor de gen: de la cei care
ocupă poziții mai înalte în ierarhia socială se așteaptă trăsături specific masculine, pe când despre
cei cu un status mai scăzut se crede că au trăsături stereotip feminine.

Cei care nu se conformează rolurilor de gen stereotipe așteptate de la sexul lor sunt sancționați
social în diverse forme.

Identitate de gen

În sociologie, identitatea de gen se referă la genul cu care o persoană se identifică. Identitatea de

gen a unei persoane poate fi masculină, feminină sau pangen (adică, nu este nici exclusiv
feminină nici masculină, ci o combinație dintre aceastea).

Identitatea de gen este un concept diferit de sexul biologic și cele două nu sunt întotdeauna
aceleași. De exemplu, în cazul persoanelor transgen, sexul biologic și identitatea de gen sunt
diferite (de exemplu, sexul la naștere poate să fie masculin, iar identitatea de gen feminină sau
chiar o combinație între feminin și masculin). Totuși, majoritatea persoanelor sunt cisgen, adică
identitatea de gen este bazată pe sexul desemnat la naștere.

Rol de gen

Rolurile de gen reprezintă atitudinile și comportamentele dominante pe care societatea le

asociază cu fiecare sex. Acestea includ drepturile și responsabilitățile normative pentru bărbați și
femei într-o anumită societate. De exemplu a da naștere unui copil este un rol de sex (specific
femeilor) în timp ce a avea grijă, a crește un copil este un rol de gen, care este de cele mai multe
ori atribuit femeilor dar poate fi îndeplinit și de către bărbați.

Explicația socială a rolurilor de gen

Rolurile sociale în general și rolurile de gen în particular sunt modelate de și reflectă

caracteristicile structurale ale societății și culturii. Aceste așteptări larg împărtășite produc
presiuni sociale astfel încât oamenii simt nevoia să se conformeze lor.

Evoluția rolurilor de gen

Rolurile de gen pentru care sunt socializați permanent bărbații și femeile se schimbă în timp,
variază între și în interiorul comunităților și culturilor ca rezultat al schimbărilor istorice, sociale,
economice, politice și culturale (de exemplu mișcarea feministă a secolului XX a influențat
semnificativ atitudinile tradițional-conservatoare privind rolurile de gen).

Efecte ale rolurilor de gen

Conformismul conținut de rolurile de gen tradiționale, dincolo de avantajele evidențiate de

exemplu de funcționalism (care consideră de exemplu că prin conservarea complementarității
rolurilor masculine și feminine se menține funcționarea optimă a societății) are efecte negative
asupra indivizilor. Multe cercetări au dovedit de exemplu existența unui număr mai mare de
depresii printre femeile gospodine față de cele care au servici sau mortalitatea masculină mai
ridicată față de cea feminină legată de presiunea socială specifică rolurilor publice masculine.

Teorii privind rolurile de gen

În sociologie rolurile de gen au fost abordate din perspective diferite:

1. funcționalistă cu accent pe complementaritatea rolurilor de gen (roluri expresive vs.

instrumentale) astfel încât să se mențină echilibrul și stabilitatea organismului social luat
ca totalitate.
2. social conflictualistă, în prelungirea teoriilor marxiste, cu accent pe conflictul între roluri
și pe importanța factorul economic în explicarea inegalităților de gen
 3. interacționalismului simbolic cu accent pe aspectele microsociale de analiză ale rolurilor
de gen, pe interacțiunile dintre oameni prin intermediul cărora se negociază și se creează
realitatea.
4. feministă în interiorul căreia (1) genul ocupă un loc central (2) relațiile de gen sunt
considerate problematice fiind legate de inegalitate, contradicție și constrângere, (3)
relațiile de gen nu sunt nici naturale nici de neschimbat ci sunt produs la factorilor socio
culturali și istorici. Desigur și în cadrul teoriilor feministe, putem distinge variante
liberale, socialiste, marxiste, radicale, multiculturale de abordare a tematicii rolurilor de
gen.

Teoriile feministe privind rolurile de gen

Teoriile feministe consideră că societatea atribuie în mod arbitrar sexului biologic

comportamente specifice de gen. În sociologia feministă este criticată utilizarea genului exclusiv
în termeni de roluri de gen pentru că aceștia ar fi depolitizați, rupți de contextul istoric (aistorici)
și chiar neadecvați (de ce nu vorbim și de roluri de clasă, se întreabă feminiștii). Teoriile
feministe susțin faptul că accentul excesiv pus în explicarea inegalităților dintre femei și bărbați
pe rolul socializării ignoră natura socială a genului. Polarizând excesiv diferențele
masculin/feminin aceste interpretări presupun o natură complementară a rolurilor
feminine/masculine și o legitimare a așteptărilor de gen și implicit a inegalităților de gen.

O asemenea perspectivă nu servește, spun criticii feminiști, scopurilor sociologiei. Din această
perspectivă înțelegem cum au devenit oamenii persoane gen-izate dar nu ne putem explica
originea structurii sociale a inegalităților de gen. Accentul, spun sociologii feminiști, trebuie pus
pe stratificarea de gen și nu pe gen în sens de roluri de gen, pe studierea naturii de gen a
aranjamentelor sociale și structurale și nu pe analiza caracteristicilor de gen individuale.

Bibliografie

 Gamble, Sarah, (ed.), 1999, The Icon Critical Dictionary of Feminism and Postfeminism,
Cambridge: Icon Books.
 Gilles, Ferréol (coord.), 1998, Dicționar de sociologie, București: Ed.Polirom.
 Hirata, Helena, Senotier, Danièle, Laborie, Francoise, Le Doaré, Hélène, (coord.), 2000,
Dictionnaire critique du féminisme, Presses Universitaires de France-P.U.F.
 Lindsey, L. Linda, 1997, Gender Roles. A Sociological Perspective. Third Edition.
 Dragomir, O, Miroiu M, Lexicon feminist, Polirom, Iasi, 2002.