PROBLEMATICA GENDER (GEN) DIFERENTE PSIHOSOCIALE BARBAT-FEMEIE

Vizite: ? Nota: ?

Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri

Deosebirile fizice si de constitutie corporala dintre barbat si femeie sunt evidente. Exista atestate
stiintific, de asemenea, diferente, mai putin vizibile, de ordin fiziologic si bio-chimic. Particularitatile
bilologice de sex, fundate pe asimetria cromozomiala xy - xx, prezinta incontestabil cea mai mai mare
importanta, atat ca organe genitale externe si interne, cat si ca secretii hormonale. Estrogenul la femei face
ca sistemul lor imunitar -; rezista la infectii -; sa fie mai puternic decat la barbati si, de asemenea, ca
productia de colesterol bun sa fie mult mai mare, permitand o mai ridicata elasticitate a vaselor sanguine.
Testosteronul la barbati determina efecte inverse, ceea ce face ca ei sa aiba un risc al bolilor coronariene de
doua ori mai mare (Simons et al., 1994). u9t9tx
Problema este insa daca si in trasaturile de personalitate si conduitele mai complexe subzista diferente
marcante intre barbat si femeie. Astfel spus, statutul si comportamentul de rol, deopotriva la nivel social si
global, ca si activitatile cotidiene, au ele la baza ceva intrinsec naturii celor doua sexe? Analiza raspunsurilor
la intrebarea de mai sus arata o convergenta accentuata din partea colectivitatilor umane nu numai in a
raspunde afirmativ, ci si in continutul de trasaturi atasat celor doua sexe. In toate culturile circula o gama,
mai larga sau mai restransa, de tipificari, de caracteristici atribuite membrilor ce fac parte din categoria
barbatilor, pe de o parte, si a celor apartinand categoriei femeilor, pe de alta parte. Ceea ce inseamna
stereotipii culturale sau, mai specific, stereotipii de sex (gender). Barbatii sunt considerati in general mai
agresivi, mai stapani pe sine si mai reci, mai ambitiosi si competitivi, mai obiectivi si mai rationali, mai
independenti si mai dominanti, in vreme ce femeile sunt vazute ca fiind mai tandre, mai emotionale si
sensibile la sentimentele celor din jur, mai grijulii si mai putin competitive, mai religioase, mult mai
interesate de felul cum arata, mai vorbarete si mai dependente; barbatii sunt inclinati inspre matematica si
siintele tari, iar femeile inspre arta si literatura.
1. Dincolo de stereotipii; diferente reale de gender
1.1. Dificultati de evaluare obiectiva; deosebiri in capacitati intelectuale
A incerca sa descifrezi cat din imaginile stereotipe construite de grupurile sociale despre barbat si despre
femeie este adevar si cat eroatre nu e deloc un demers usor. Consensul ridicat interculturi, cat si cel din
interiorul societatilor puternic diferentiate social si ca mentalitate (de la omul simplu pana la filosoful subtil)
ne-ar indreptatii sa credem ca e vorba de o realitate atat de pregnanta si evidenta incat se impune oricarei
minti nealterate. Si intr-adevar, comparand performantele barbat-femeie in divese zone ale actinitatii umane,
tipificarile au, in foarte mare masura, acoperire; barbatii apar mai dominanti, mai agresivi, mai creativi, mai
interesati de stiintele exacte, iar femeile mai dominante, ocupand proportional mult mai multe posturi de
munca de rutina, fiind mai puti agresive si mai conformiste. Problema este insa daca aceste diferente au fost
create prin structura sociala si de putere ori au la baza factori naturali, innascuti sau, in orice caz, cu ce
pondere participa determinantii sociali si cat se datoreaza naturalului. Raspunsul la problema comporta
dificultati in plus, fiindca insesi stereotipiile, prin interiorizarea in imaginea de sine si prin asteptarile de rol
din partea celorlalti, devin realitate. Nu numai cliseele si stereotipiile reflecta o anumita situatie
psihosociala, ci si situatiile interrelatinale sunt efectul stereotipizarilor. O lumina clarificatoare arunca in
campul complicat al respectivelor relatii datele statistice generale, studiile experimentale de laborator si cele
de inregistrare atenta a comportamentelor in contexte naturale ce nu stau decisiv sub semnul structurilor si
conventiilor sociale (in particular, jocurile de copii). Concluziile acestor cercetari nu au nici ele valoare
absoluta, dar constituie un pas inainte fata de constiinta comuna sau speculatia, oricat de subtila si
seducatoare ar fi ea, nefondata pe date sistematice concrete.
Punandu-si intrebarea ce deosebiri reale sunt in capacitatile intelectuale si trecand in revista sute de studii
pe problema diferentelor intersexe in ceea ce priveste aptitudinile mentale, examinandu-le cu mare atentie si
eliminandu-le pe cele cu vicii metodologice, E. Maccoby si C. Jacklin (1974) ajung la urmatoarele constatari
mai importante:
1) nu exista diferente semnificative intre sexe referitor la inteligenta generala (IQ);
2) nu este adevarat ca fetele au mai bune performante la invatarea pe dinafara si in sarcini repetitive
simple, iar baietii in activitati ce presupun un inalt nivel al proceselor cognitive;

3) studiile evidentiaza deosebiri semnificative in favoarea fetelor pe linia abilitatilor verbale (vocabular,
scris, citit, pronuntat);
4) baietii au abilitati mai inalt performante in domeniul calculului matematic si al reprezentarilor vizualspatiale (in special tridimensionalitate).
Examinarea rezultatelor unor cercetari efectuate dupa 1973, a continutului testelor utilizate si a unor
indicatori statistici (deviatia standard) -; ceea ce astazi se numeste metaanaliza -; a adus unele nuantari si
controvese (Feingold, 1988). Se pare ca daca tinem seama da efectul unor fenomene de distorsiune in
populatia de fete-;baieti testata si de continutul testului (prezenta unor itemi tehnici ce ii avantajeaza pe
baieti), diferentele in abilitatile matematice si verbale sunt mult mai mici, aproape insignifiante. Pe de alta
parte, analiza distributiei scorurilor la diverse teste in interiorul fiecarui grup (baieti, fete) ne arata ca
diferentele intragrup sunt mult mai mari decat cele intergrupuri.
Investigatiile mai recente, alaturi de constatarile lui E. Maccoby si C. Jacklin, infirma stereotipii atat de
puternice, legate de nivelul de performante intelectuale si stilurile cognitive barbat-femeie. Ele ne indica, in
acelasi timp, ca o data cu progresul cunoasterii si in acest domeniu, noi detalii semnificative ies la lumina si,
pe de alta parte, ca datorita schimbarii structurale societale, insesi abilitatile si performantele testate
psihologic se modifica. Astfel, E. Maccoby (1987), revenind asupra concluziilor sale din 1974, sustine ca
diferentele de gender in planul verbal au disparut practic. S-a constatat apoi ca performantele mai ridicate
ale baietilor la calculul matematic sunt relevante numai in interiorul unei parti a populatiei de tineri, si
anume tinerii (fete si baieti) dotati si supradotati. Iar la probele geometrice spatio-vizuale, nu la toate, baietii
s-au dovedit superiori, ci numai la rotirea si descompunerea mentala a figurilor. Suntem indreptatiti, asadar,
sa afirmam impreuna cu J. Simons si colegii ei (1994) ca nu exista diferente cognitive dintre femei si
barbati in foarte multe domenii, ca in unele ele au disparut si ca in cele ramase sunt destul de mici. (p. 148).
1.2. Diferentiere in trasaturi de personalitate si comportamentale
In reprezentarile stereotipizate despre barbat si femeie, deosebirea majora este aceea legata de
agresivitate. Cercetarile atesta ca reala aceasta diferenta. In timpul unor lupte de strada, in violenta ilegala, in
jocul copiilor si in alte imprejurari, barbatii iau initiativa agresivitatii si se comporta mai violent.
Analizandu-se peste 100 de studii ce aveau ca subiect agresivitatea la cele doua sexe a reiesit ca exista o
cvasiunanimitate a acestora in constatarea agresivitatii mai mari la barbati. S-au adus insa si aici anumite
nuantari: diferentele sunt mai pronuntate in cazul agresivitatii fizice decat in a celei verbale (Hyde, 1986);
femeile sunt mult mai preocupate de consecintele actelor agresive asupra victimei, se simt mai vinovate, se
tem mai mult de razbunarea celui agresat si, prin urmare, impulsurile lor agresive sunt mai inhibate (Eagly
& Seffen, 1986). De altfel, diferenta in comportamentul agresiv dintre sexe este mai mare in situatii naturale
spontane si mult mai redusa in conditii de laborator (Hyde, 1986).
Rezultatule investigatiilor privind conformismul si persuasiunea sunt contradictorii, cu tendinta de a
sugera ca exista diferente, dar ca ele sunt mult mai mici decat se prezuma prin stereotipii. A. Eagly (1987)
gaseste ca din studiile de laborator privitoare la conformism, numai 34% au consemnat ca femeile se
conformeaza in mai mare masura, iar din cele ce urmareau influenta persuasiunii, doar 16% constata ca
femeile sunt mai usor influentabile. Trebuie sa observam, apoi, ca oamenii sunt inclinati a se conforma in
mai inalt grad in cazul situatiilor si sarcinilor despre care au mai putine informatii sau pe cele care la
considera ca neimportante. In acest fel, femeile sunt mai conformiste si obediente in contexte de activitati
considerate traditional masculuine, iar barbatii in cele feminine (Sistrunk & McDavid, 1971).
Cercetari riguroase de laborator au confirmat ideea ce exista la nivelul reprezentarilor colective, anume ca
femeile au o mult mai ascutita intuitie. Ele decodeaza mult mai bine si mai usor conduita si comunicarea
nonverbala, citesc cu mai mare acuratete din expresiile fetei, miscarile corpului si tonul vocii starile
sufletesti (cum ar fi fericirea, frica, dezgustul, oboseala). Din 75 de studii (meta)analizate de J. Hall (1978),
68% arata o performantaai ridicata a femeilor in decodare, 19% nu releva diferente intersexe si numai 13%
constata o oarecare superioritate a barbatilor. Analizele ulterioare (Hall, 1984) atesta superioritatea femeilor
in descifrarea semnalelor nonverbale atat la copii, cat si la adolescenti si adulti.
Privitor la comportamentul de ajutorare, investigatiile clasice de laborator nu au identificat diferente
semnificative de gender. Acumularea de cercetari experimentale de teren si observationale (comportament in
contexte naturale) a permis o metaanaliza a unui numar de 172 de studii (Eagly & Crowly, 1986),
constatandu-se ca ele arata, majoritatea, o inclinatie mai pronuntata a barbatilor de a sari in ajutor. Problema
in acest caz este insa ca asemenea studii vizeaza prioritar situatii de ajutorare a unui necunoscut aflat in

dificultate in locuri publice (strada, restaurant, etc.), situatii ce pretind interventie imediata si indeobste
fizica, intr-un fel spectaculoasa si eroica, caracteristici ce se muleaza mai bine pe stereotipul de barbat.
Ramane de vazut in ce masura alte tipuri de comportament prosocial, de durata, cum ar fi grija fata de
copii, ajutorarea batranilor si a bolnavilor, interesul pentru necazul rudelor, vecinilor si prietenilor sunt
proportional mai frecvente si intense la femei. Se pare ca da, asa cum constiinta comuna inregistreaza si
dupa cum indica si unele cercetari care valideaza ideea, femeile procura un mai mare suport social semenilor
(Shumaker & Hill, 1991; Unger & Crawford, 1992) decat barbatii.
S-au consemnat statiastic distinctii substantiale intre cele doua sexe cu privire la locul de control (locus of
control), in sensul ca femeile plaseaza cu mult mai mare pondere factorii responsabili pentru reusitele ori
nereusitele lor in viata in exterior in comparatie cu barbatii (Maccoby & Jacklin, 1974). Vom vedea in
desfasurarea ulterioara a textului ca atare mecanisme de autuatribuire, de reprezentari si judecati sociale sunt
cauzate prioritar de statutul si rolurile femeii in contextul domestic, al muncii si societal general.
In aceasta paradigma explicativa se inscrie si faptul ca femeile au un nivel mai scazut de asteptare a
felului cum vor fi rasplatite pentru munca si serviciile lor. Fata de barbati, la aceleasi ativitati efectuate, ele
cred ca li se cuvine mai putin, indreptatirea personala (personal entitlement) -; cum o numeste B. Major
(1987) -; fiind mai mica. B. Martin (1989), intreband studentii din anii terminali de la facultatile economice
din SUA ce salariu se asteapta sa aiba in prima slujba ocupata, baietii au raspuns, in medie 18203$ si fetele,
16607$. Diferenta este substantiala. Si alte anchete in randul functionarilor si muncitorilor au constatat ca
femeile considera -; cand e vorba de ele insele, si nu de altele, si nu cand raspund la intrebari directe care
vizeaza comparatia generala dintre barbati si femei -; ca accepta ca justa plata mai mica decat barbatii.
Asemenea rezultate nu sunt prea edificatoare in a sustine indreptatirea mai mica ca o trasatura de
personalitate sau, oricum, ca un crez structural lafemei. S-ar putea ca in asteptarile lor salariale, femeile sa
nu fie decat realiste, sa inregistreze si sa declare ca atare o stare de fapt cumva impusa din exterior. Atente
studii de laborator confirma insa ca diferenta de gender referitor la cat merita pentru o anumita munca este
una adanc intiparita in mentalitate. Pentru aceeasi suma de bani, anuntata dinainte, femeile au efectuat mai
cu acuratete si mai multe sarcini in laborator. De asemenea, cand subiectii au fost rugati sa spuna ce suma li
se cuvine, la aceeasi cantitate de munca investita in rezolvarea unor probe, barbatii au pretins mai mult si
femeile mai putin (Taylor et al., 1994).
Trei concluzii mai importante se degaja din examinarea raportului stereotipii-realitate in problematica
gender:
Studiile intreprinse pana acum infirma, dar nu total, stereotipiile ce opereaza in acest domeniu; a fost
confirmat ca cert cel privind agresivitatea masculina si cel al receptivitatii emotionale a femeii (intuitia in
comunicarea nonverbala) si, in parte, cel al diferentelor dintre abilitatile matematice (superioare la barbati) si
din ce in ce mai putin al celor verbale (superioare la femei). Conformismul, persuasiunea si comportamentul
prosocial apar puternic marcate situational, iar indreptatirea personala e legata de rolurile societale. Oricum
deosebirile atestate experimental sunt mult mai mici decat cele presupuse la stereotipiilor.
Diferentele apar ca medie statistica si variatiile, in toate dimensiunile considerate, sunt mai mari in
interiorul categoriilor de sex decat intre cele doua categorii (barbat si femeie).
Reprezentativitatea cercetarilor sistematice in problematica diferentelor gender si a metaanalizelor
efectuate trebuie privita cu prudenta. Aceasta, pe de o parte, pentru ca ele sunt fragmentare in raport cu
policromia comportamentala in situatiile de viata reala si, pe de alta parte, pentru ca ele se refera la un
anumit spatiu cultural si la o anumita mentalitate -; cea americana. Or, unul dintre principiile fundamentale
ale psihologiei sociale contemporane este tocmai conditionarea fenomenelor pe care le vizeaza de contextul
istorico-cultural. Evolutia diferentelor psihosociale dintre sexe este un exemplu evident al respectivelor
conditionari. Studii comparative dintre societati occidentale si cele traditionale -; sau tranzitionale (cum e si
cazul tarii noastre) -; pe tema rolurilor de sex ar fi de mare relevanta epistemica si, probabil, practicaplicativa.
2. Explicatii ale nonechivalentelor de rol barbat-femeie
2.1. Factori biologici
Decalajele de inaltime, greutate, masa musculara, structura cromozomiala specifica, ponderea diferita a
hormonilor (in particular, estrogen si testosteron), deosebiri in fiziologia si biochimia creierului, faptul ca
femeia naste si alapteaza, toate acestea au efect directe asupra unor activitati si comportamente sociale.
Cromozomul y este in legatura cu agresiunea, lateralitatea diferentiata a creierului la barbat si femeie putand
fi responsabila pentru decalajul de performante cognitive.

Sociobiologia sugereaza ca exista chiar o baza genetica pentru comportamente specifice de rol de sex. D.
Symons (1979) crede, de exemplu, ca raceala si independenta masculina versus dependenta si afectiunea
feminina este explicabila prin strategiile diferite de reproducere genetica la cele doua sexe. Se pleaca de la
premisa ca indivizii tind sa maximizeze probabilitatea de a transmite genele lor urmasilor si sa
supravietuiasca astfel de-a lungul generatiilor. Pentru barbat, avand spermatozoizi in foarte mare cantitate,
aceasta inseamna insamantarea a cat mai multor femei, fara preocuparea de a da atentie prea mare ingrijiri
copiilor (la un numar mai mare sansa de a supravietui este genetic mai mare). Dimpotriva, femeia, care de
regula produce doar un ovul pe luna, maximizeaza succesul reproductiv genetic prin investirea de timp si
energie in cresterea si ingrijirea odraslei pana cand si aceasta se va reproduce. De aici atasamentul fata de
copii si relatia stabila si de lunga durata -; ceea ce implica si dependenta -; cu barbatul. Exista, asadar -; dupa
Symons -; dispozitii innascute care trimit barbatul inspre relatii sexuale cu mai multe partenere si la contacte
mai limitate cu propriii copii de varsta mica, iar pe femeie inspre stabilitate si grija excesiva pentru copii. In
acest fel s-ar explica si acuratetea mai mare a femeilor in a decodifica mesajele nonverbale: ele sunt
programate genetic cu o receptivitate sporita la semnalele nonverbale datorita rolului lor in ingrijirea copiilor
mici, care inca nu vorbesc. Cei mai inversunati aparatori ai sociologiei recunosc aportul factorilor sociali si
culturali in comportamentele diferentiate barbat-femeie, dar ei sustin ca baza este genetica.
Ceea ce trebuie inteles -; si pe buna dreptate s-a subliniat de atatea ori -; este ca acceptarea acestor
diferente nu inseamna a pune problema in termeni de superioritate si inferioritate, ci de complementaritate.
Mai mult, psihologi sociali si sociologi accentueaza faptul ca determinatia factorilor biogenetici sta sub
semnul fortelor sociale. In timpul Americii coloniale, de exemplu, femeile nasteau multi copii si astfel si
riscurile lor de muri erau mari. De aceea, durata medie de viata a femeilor era mai mica decat cea a
barbatilor. Astazi, desi capacitatea biologica de nasteri a ramas aceeasi, datorita unui complex de factori
sociali, printre care si tehnologia medicala avansata, numarul de nasteri la o femeie este mai mic. Prin
urmare, durata lor medie de viata este mai mare ca inainte si mai mare si decat a barbatilor. Numarul mai
mic de copii (in jur de doi in cultura euro-americana) a creat femeilor si oportunitati pentru viata
extradomestica (Sears et al., 1991).
In discutarea importantei determinarii factorilor biologici a diferentelor de comportament psihosocial
barbat-femeie, se impune cu necesitate si urmatoarea idee: cu toate ca 99,8% din baza genetica este comuna,
din cei 46 de cromozomi fiind diferit doar unul -; care da specificul de sex (x la femei, y la barbat) -;
geneticul are nu doar cauzalitati directe (agresivitatea, de exemplu) ci si indirecte, in particular prin
deosebirile anatomice de sex. Acest lucru a fost amplu analizat si speculat de S. Freud si E. Erikson, care au
atribuit deosebirilor de forma a organelor genitale masculine sau feminine implicatii psihosociale profunde
si extinse. (Penisul la barbati inseamna activitate, penetratie, impunere si dominare, agresivitate chiar, in
timp ce conformatia organului femeiesc trimite mai degraba la pasivitate si supunere.) Ideea expectata de E.
Erikson, comprimata in expresia anatomy is destiny (anatomia da destinul) -; invocata adesea si de
homosexuali -; a fost criticata de perspectiva filosofiei umanist-existentialiste, si anume cu contraargumentul
ca, indiferent de datele sale biologice, individul uman, inzestrat cu ratiune si vointa este liber si poate sa-si
construiasca propriul drum in viata. De altfel, insusi E.Erikson a revenit asupra opticii sale initiale,
recunoscand ca in toata lumea contemporana se produce o transcendere a caracteristicilor biologice de sex in
rolurile sociale (Simons, et al., 1994).
2.2. Socializarea si asteptarile de rol
Psihologii sociali si sociologii nu neaga nici ei importanta biologicului in specificitatea rolurilor de sex,
insa sustin ca interventia decisiva in construirea personalitatii de un tip sau altul (barbat-femeie) il au
socializarea si jucarea de roluri. In primul rand socializarea primara, dar si cea din adolescenta si maturitate.
Date ale observatiei curente, precum si cercetari sistematice confirma acest lucru. Ilustrativ este studiul
efectuat de J. Money si A. Erhard (1972), care arata ca in cazul hermafroditilor -; unde cinci din indicatorii
de sex (de exemplu, organele genitale externe) sunt biologic inconsistenti sau neconcludenti -; ei devin fete
sau baieti in functie de sexul (fetita sau baiat) care le-a fost desemnat inainte de a implini 18 luni. O data ce
i-a fost atribuit un anumit gen (masculin sau feminin) si a fost crescut in acord cu cerintele legate de el,
individul a si devenit, la cote acceptabile ceea ce a fost programat sa fie.
De fapt, ca si in cazul multor altoer fenomene din campul psihosocialului, intre stereotipizare si
socializare functioneaza o cauzalitate circulara: rolul prescris social (saturat de reprezentari colective
stereotipe) determina un anumit continut socializant si educativ si, in consecinta, un anume profil de
personalitate. Prin respectivul profil, rolurile de sex, acompaniate de cliseele corespunzatoare, se reproduc.
In societatile traditionale conservarea de roluri era stricta; in cele moderne ea este mult mai laxa. Cu toata

inclinatia spre democratizare pluralista si liberalism ce caracterizeaza civilizatia occidentala asteptarile

diferentiale de rol de sex sunt atat de adanc imprimate in mentalitatea cotidiana, incat afecteaza in mod
hotarator si perceptia imediata. S-a constat, bunaoara, ca, in ciuda faptului ca intr-un lot de nou-nascuti nu
existau diferente in greutate si lungime si in alte caracteristici intre fete si baieti, parintii lor i-au perceput
diferit. In primele 24 ore de la nastere, parintii baietilor i-au vazut pe acestia mai lungi, mai grei, mai solid
construiti si mai atenti, in vreme ce fetitelor li se atribuia de catre parintii lor o mai mica lungime si greutate,
mai putina atentie, dar mai multa finete si gingasie (Rubin et al., 1974). Din start, asadar, tratamentul baiatfetita din partea parintilor este asimetric. Diferentierea se amplifica in perioada copilariei prin tipul de jucarii
cumparate, imbracaminte, inhibarea sau incurajarea unor reactii spontane. In literatura de specialitate se face
caz in acest sens de raspunsul prin plans la starile emotive puternice.
Controland o serie de variabile importante (cheie), cum ar fi scolarizarea, statutul socioeconomic, starea
generala de satisfactie, C. Ross si J. Mirovsky (1984) arata ca frecventa plansului la femei este mai mare
decat la barbati, indiferent daca ele au o viziune diferentiatoare asupra rolurilor de sex sau nu. La barbati in
schimb, atitudinea pe care o au fata de distanta dintre rolurile de sex este corelata strans cu frecventa si
intensitatea plansului. Cei ce au o atitudine strict traditionala -; barbatul prin natura sa este puternic,
competitiv si ambitios, in timp ce femeia este grijulie, neambitioasa si fericita prin caminul conjugal -; plang
mult mai putin (in situatii similare) decat barbatii care au o atitudine nontraditionala. In socializarea timpurie
baietii invata sa nu planga. Sa ne gandim cat de des sunt folosite -; si urmate de sanctiuni pozitive sau
negative -; expresii de genul: Tu esti barbat, nu trebuie sa plangi, adresate baietilor de diferite varste.
Prin mecanismul direct al recompensei si pedepsei sau prin unele mai insidioase (observarea
consecintelor comportamentale ale altora), copiilor li se induce, pe langa un set de valori si norme generale,
un continut valoric, atitudinal si de conduita specific, in functie de sex. Nu numai familia si rudele au efecte
diferentiatoare pe linia sexelor in socializare si educatie, ci si mass-media si, in parte, scoala. Mediul scolar
are influente in segregarea de roluri fetita-baiat nu atat prin continutul educativ si prin tratamentul, uneori
pronuntat diferit, din partea educatoarelor, invatatorilor si profesorilor, ci mai ales prin aceea ca faciliteaza
prietenii dupa criteriul gender si prilejuri de a se juca baietii cu baieti si fetele cu fete. Cartierul si alte
asezaminte comunitare inlesnesc si mai mult stiluri diferite de jocuri (competititivitate, agresiune si
dominanta la baieti, cooperare, ajutorarea celuilalt, sarcini domestice la fetite). Jucariile si continuturile
jocurilor atrag dupa sine un anumit tip de interactiune si creeaza deja germenii unor subculturi specifice de
gender. Pana la pubertate centrarea pe grupul de similaritate (peer group) de sex este foarte puternica si
cvaziexclusivista.
Suprapusa peste criza nevoii de identitate (Erikson, 1968), in etapa adolescentei si tineretii, desi
comunicarea baieti-fete se intensifica, disocierea in cerintele de roluri dintre sexe se accentueaza.
Socializarea se concentreaza acum pe pregatirea baietilor pentru o cariera profesionala avantajoasa, iar a
fetelor pentru una maritala de succes.
Desigur, in societatea contemporana asimetria cariera profesionala (barbat) - cariera familiala (femeie)
este tot mai mult incalcata. Si dupa cum vom arata pe parcurs, s-au schimbat si structura rolurilor si
activitatilor in viata domestica. Subzista insa deosebiri marcante in cerintele fata de cele doua sexe: baietii
sunt incurajati in a fi competitivi, performanti, in a-si asuma independenta si dominanta, pe cand pentru fete
se induce nevoia de a fi bune sotii si mame, delicate si grijulii.
Exigentele legate de centrarea pe familie sau pe slujba si cariera profesionala si social-politica devin si
mai acute pentru adulti. Profesia si familia nu sunt acum doar in stadiul de proiect, ci realitati efective.
Socializarea pentru rolul de barbat adult cuprinde si reguli de eticheta, de buna maniera. In general, acestea
sunt concepute pentru a arata stima, respectul si protectia fata de femeie (deschisul usii, mersul - in
compania unei femei -; pe partea exterioara a trotuarului, etc.). Interesant de observat este ca aceste reguli
subliniaza in acelesi timp, reprezentarea despre femeie ca mai slaba, emotiva, dependenta.
2.3. Presiuni situationale si de rol
Parametrii situationali accentueaza, limiteza sau chiar modifica comportamentul de rol de sex. In multe
familii, spre exemplu, desi mama este angajata in campul muncii, ea se ocupa aproape in exclusivitate de
cresterea si ingrijirea copiilor. Se reproduc rolurile conjugale traditionale. Atunci cand insa mamele lucreaza
intr-un schimb ce pretinde plecarea foarte devreme de acasa, tatii preiau o mare parte din sarcinile referitoare
la copii (hranit, imbracat, etc.). S-a constata apoi ca tatii care trebuie sa aiba ei singuri grija de copii (sunt
divortati sau vaduvi) manifesta atitudini materne si feminine si in alte sfere comportamentale (Risman,
1987). De asemenea, baietii care, prin forta imprejurarilor, au efectuat timp indelungat munci feminine in
gospodarie s-au dovedit a fi mai putin agresivi si dominanti decat ceilalti, chiar in societatile unde

discriminarea traditionala de roluri gender era foatre severa (Ember, 1973). Daca, in schimb, femeile ocupa
aceleasi locuri de munca ca si barbatii, diferentele de gender se estompeaza mult si in ceea ce priveste
respectul de sine, precum si alte atitudini si comportamente generale fata de viata (Eagly & Johnson, 1990).
Structura si relatiile sociale de munca explica, cel putin partial, imaginea comuna ca femeile sunt mai
conformiste si influentabile. Am aratat ca datele cercetarilor releva diferente mici intre barbati si femei pe
aceasta linie. Cum se intampla ca acest stereotip persista? Probabil din cauza ca in majoritatea activitatilor
umane, barbatii fiind sefi iar femeile subordonate -; in lumea afacerilor, in spitale, in universitati s.a. -;
acestea din urma este firesc sa se conformeze. Altfel spus, aici diferentele de statut de functie profesionala
sunt atribuite statutului de sex. Dominanta mai pronuntata a barbatilor in contextele sociale poate explica si
abilitatile superioare ale femeilor in comunicarea nonverbala, in descifrarea semnelor faciale si posturale: cei
condusi, prin datele situatiei, trebuie sa fie mult mai atenti la reactiile liderului decat acesta la ale lor. Efectul
de subordonat influenteaza puternic performantele de sensibilitate comunicationala nonverbala in relatiile
interpersonale la femei (Snodgrass, 1985).
Configuratia situationala are importanta in comportamentul de rol de sex si prin marimea si compozitia
grupurilor implicate in activitate. Conteaza extrem de mult daca si cu ce pondere se gasesc membri de sex
opus in contextul in care actioneaza individul. Actioneaza aici efectul de distinctivitate prin contrast. Daca,
de exemplu, intr-un grup de barbati se gaseste o singura femeie, asupra ei se vor concentra cu mai mare forta
stereotipiile si prejudecatile legate de gender. Fiind perfect constienta sau doar simtind acest lucru -; stim
ca femeile au aceasta abilitate -; ea se va comporta in conformitate cu asteptarile membrilor grupului.
S-a constatat, de asemenea, ca stereotipiile se reactiveaza in mai mare masura atunci cand intervine o
presiune de timp (Jamieson & Zanna, 1989), in sensul ca schemele mentale stereotipizate se impun mai
repede. Fenomenul e in legatura cu volumul de informatii disponibile, care actioneaza, indiferent de
presiunea de timp, ca un factor de sine statator in activarea stereotipiilor; cand cantitatea de informatii
despre o persoana este mai mare, ea e mai ferita de categorizari rigide de sex si invers. In situatii spontancotidiene de viata, unde nu functioneaza expres anumite constrangeri, tendinta de dominare a barbatului se
manifesta pregnant. Aplicandu-se metode nonobstructive -; inregistrare video a convorbirilor barbati-barbati,
femei-femei, femei -;barbati in farmacii, magazine de alimente si alte locuri publice, s-a constatat ca
intreruperile in dialogurile femeie-barbat au fost de 10 ori mai dese decat cele intre persoane de acelasi sex.
Oarecum surprinzatoare a fost constatarea ca atat la femei, cat si la barbati numarul de intreruperi a fost egal,
in timp ce in diadele mixte, 96% din totalul lor au fost provocate de barbati (Zimmerman & West, 1975). As
observa ca nu e mentionat cat de mult vorbeau femeile, fiindca s-ar putea ca gestul barbatilor sa fie aproape
rational justificat.
3. Consecintele psihologice si sociale ale asimetriilor de sex
3.1. Identificarea cu rolul de sex (gender)
In imaginea de sine a fiecaruia dintre noi are relief si cat de mult ne percepem ca posedand masculinitate
sau feminitate. Conceptia psihologioca clasica arata ca, cu cat autodefinirea persoanei in termeni de
masculinitate-feminitate corespunde mai mult cu trasaturile si comportamentele lui reale, cu atat multumirea
de sine e mai mare. Identificarea -; in imaginea de sine -; cu tipificarile consacrate categorieie de sex din
care faci parte este o premisa solida pentru o autoestimare ridicata e eului. Pe aceasta idee au fost construite
si majoritatea testelor de masculinitate-feminitate. Ele cuprind itemi ce transcriu caracteristici ca dominanta,
activism, initiativa, asumarea riscului (masculinitate) sau pasivitate, emotivitate, tandrete (feminitate). Un
aspect important al acestor teste este ca ele opun masculinitatea feminitatii, itemii ce reprezinta cele doua
genuri fiind mutuali exclusivi (Sears et al., 1991). Incepand din anii 70, psihologii au revizuit modelul
disjunctiv al masculinitatii-feminitatii si s-au intrebat daca nu exista indivizi care se vad pe ei insisi ca avand
la cote ridicate atat atribute masculine, cat si feminine. S. Bem (1974) raspunde afirmativ si numeste
respectivele persoane androginice (psihologic), combinand cuvintele grecesti andro (barbat) si gyne
(femeie). Ea a construit si un inventar de rol de sex (Bem sex-role-inventory), in care din cele 60 de
adjective utilizate, 20 sunt de masculinitate, 20 de feminitate si 20 neutre. Prin aplicarea inventarului la
studentii din colegii, tipul androginic s-a confirmat empiric. Intr-o alta cercetare (Bernard, 1980) s-a aflat ca
40% din studenti se identifica pe sine in termeni traditionali, 25% sunt androgini, foarte putini identificanduse cu sexul opus, dintre care 5% baieti si 12% fete, iar restul apar ca nediferentiati, un grup ce a obtinut
scoruri scazute si la masculinitate si la feminitate, dintre care 29% baieti si 21% fete.
Faptul ca multe persoane depasesc rigiditatea traditionala in identificarea de sine a rolurilor de sex prin
modelul androgin poate duce la beneficii, printr-o mai mare flexibilitate si adaptabilitat comportamentala, in
primul rand (Jose & McCarthy, 1988). Cercetarile au evidentiat consecinte pozitive si asupra pretuirii de

sine (Whitley, 1988). A fi tare atat in domeniul masculinitatii, cat si in cel al feminitatii inseamna a fi valoros
si a te pretui ca atare (self esteem). In societatile traditionale insa, unde comportamentul puternic diferentiat
de rol de sex este o valoare, androginia apare mai mult ca un handicap decat un atu.
De altfel, modelul androginic a fost criticat nu doar de aparatorii distinctivitatii psihosociale barbatfemeie, fie ei traditionalisti-conservatori (superioritatea barbatului), fie complementaristi, dar si dintr-o
perspectiva epistemologica si filosofica mai larga. In primul rand, i se reproseaza ca prin operationalizarea
sa metodologica, el nu poate surprinde complexitatea identificarilor, situatiile in care persoanele prefera ca
anumite dimensiuni sa fie pe deplin masculine sau feminine, in timp ce pe altele sa se localizeze androginic.
De pilda, o femeie se poate gandi la ea insasi ca fiind ambitioasa si independenta (masculinitate in
personalitate), extrem de feminina in felul cum arata (miniona si voluptoasa) si sa se identifice ca androgina
in rolurile sociale (mama grijulie si femeie de cariera profesionala sau politica).
In al doilea rand, persoana in cauza si cei cu care interactioneaza ne ar trebui sa-si puna problema cata
masculinitate si cata feminitate psihosociala exista in spiritualitatea si comportamentele sale, ci cat de
valoroase, eficiente sunt atributele pe care le detine, deciziile si actele de conduita intreprinse. Altfel spus,
optiunea dezirabila ar fi inspre transcendenta rolurilor de sex (Garnets & Pleck, 1979), adica nelegarea
calitatilor si actiunilor unui individ de pozitia de gender. Transgresarea gender nu este insa usor de realizat
datorita, cum s-a vazut, extraordinarei infuzari a stereotipiilor barbat-femeie in aproape toate culturile si
segmentele populationale. Si sa mai reamintim ca respectivele stereotipii nu sunt neaparat false, multe dintre
ele avand un referential biogenetic. In orice caz, reale sau nu, diferentele barbat-femeie au fost teoretizate,
inscrise in cartile fundamentale ale diferitelor religii si astfel perpetuate, cum se intampla, de exemplu, in
conceptia iudaico-crestina, unde rolul dominant al barbatului este decretat ca o axioma. Supunerea femeii
fata de barbat este mai mult drastica in fundamentalismul islamic.
In intelegerea identificarii de sex e bine sa retinem urmatoarele planuri ale diferentelor barbat-femeie: cel
al deosebirilor biologice de sex (anatomic, fiziologic, hormonal, etc.); de gender, categorizarea
socioculturala in barbat-femeie, cu toate reprezentarile si conceptiile aferente; sexismul, in cadrul caruia, in
virtutea respectivelor categorizari, se opereaza discriminari pe baza faptului ca esti de un sex sau altul -; sau
ca nu esti distinctiv; identificarea de gender, adica conceptia proprie, intima, despre categoria careia apartii
si cum; ceea ce declari (inclusiv in cercetari) in legatura cu identificarea personala de gender; cum te percep
si te evalueaza ceilalti in raport cu statutul tau de gender. Aceasta enumerare nu epuizeaza toate variantele
posibile -; cine sunt ceilalti, bunaoara? -; dar incearca sa arunce o lumina clarificatoare asupra unei probleme
complexe si incitante.
In arealul ei, un aspect aparte il constituie transexualitatea, cazurile in care indivizii apartin biologic unui
sex, dar dezvolta psihologia si mentalitatea sexului opus. Si nu doar la modul abstract, ci identificandu-se
total, de unde si dorita de a fi membru al categoriei respective de sex. De ce se intampla aceasta este inca un
mister. Cel mai adesea, transexualii nu au nici un indice de anormalitate biologica. Genetic, hormonal si
fiziologic sunt barbati sau femei, numai ca de la varste fragede sunt cuprinsi de sentimentul ca apartin, de
fapt, celuilalt sex (Taylor et al., 1994). Este o situatie si traire dramatica pentru cei in cauza, psihoterapia
nedovedindu-se fiabila, iar interventia chirurgicala de schimbare de sex, cu toate ca are rezultate psihologice
promitatoare, isi are costurile si riscurile ei. In opinia mea, faptul ca transexualitatea a devenit o realitate
recunoscuta doar in zilele noastre si initial in cultura euro-americana este inca o dovada pentru cat de mult
depinde relatia corp-suflet si manifestarea ei de conditiile socio-istorice.
3.2. Efectele atribuiri si autoatribuirii
Larga raspandire si profunda operativitate a stereotipiilor de sex in mentalitatea colectiva se manifesta si
in atribuirea de cauze diferentiate a performantelor barbatilor comparativ cu cele ale femeilor. La scara de
masa, exista tendinta de a explica succesul barbatilor prin factori interni, prin abilitati intelectuale
superioare, in vreme ce succesul femeilor este pus pe seama norocului, a sarcinilor mai usoare de rezolvat, a
utilizarii unor mijloace necinstite sau, in cel mai bun caz, a efortului mai mare investit. Intr-un studiu privind
evaluarea de catre parinti a rezultatelor la matematica ale copiilor lor de liceu, s-a constatat ca dincolo de o
apreciere corecta a nivelului de performanta, explicatiile date de parinti au fost sensibil contrastante (Yee &
Accles, 1988). Astfel, mamele au atribuit in mult mai pronuntata masura succesul fiilor lor talentului, iar
pentru fiice aceeasi performanta a fost explicata prin efort si straduinta.
Si daca stereotipiile distorsoneaza continuturile atributionale, acestea, la randul lor, au efecte
considerabile asupra imaginii de sine a indivizilor (cu atat mai mult la adolescenti si tineri) si a proiectelor
profesionale si de viata in general. A ti se spune sau a ti se sugera ca te vei putea realiza doar printr-un efort
sistematic sau printr-un mare noroc reperezinta un potential factor inhibator in a te angaja intr-o cursa de

lunga durata (profesionala si sociala). Dimpotriva, absorbtia -; in estimarea eului si a planurilor de viitor -; a
aprecierii ca esti dotat de la natura cu talent sau cu aptitudini inalt performante trimite la o angajare totala.
Functioneaza, asadar, in orientarea scolara, profesionala si sociala mai larga, pe langa o interventie directa a
parintilor si a altor persoane semnificative, una indirecta, mai subtila, dar probabil tot atat de operanta -; cea
a efectelor de atribuire, autoatribuire si, de aici, a profetiilor autorealizante.
Cercetarile mai recente (Beyer & Browden, 1997) atesta constatarea ca femeile au, cel putin pentru unele
domenii, in speta cele de afirmare profesionalsi pe plan politic, un nivel aspirational si de asteptare mai
scazut si o incredere in sine mai mica. Ele se autopercep ca avand abilitati mai putin pronuntate ca barbatii
chiar atunci cand nivelul acestora este, de fapt, acelasi. Mai putina incredere in fortele proprii din partea
femeilor si receptionarea ca atare de catre ceilalti explica probabil si de ce majoritatea respondentilor la un
sondaj in randul executivului american cred ca femeile nu sunt atat de hotarate si intreprinzatoare ca barbatii
in a obtine succes in afaceri (Baron et al., 1998). Or, o conditie fundamentala in a reusi este increderea ca o
vei face.
Se pare, apoi, ca exista o diferenta semnificativa intre barbati si femei cu privire la orientarea dominantei
sociale, care reprezinta conceptia indivizilor vizand inegalitatea dintre grupurile umane. Persoanele cu o
inalta orientare de dominatie sociala aproba o ierarhie puternica in societate, considerand ca grupurile
sociale inferioare trebuie tinute la locul lor, si se opun ideii de a-i trata pe toti oamenii in mod egal, in timp
ce adeptii egalitarismului social sau, oricum ai atenuarii ierarhiei sociale si care sunt impotriva ascensiunii
cu orice pret, obtin scoruri mici la itemii ce operationalizeaza aceasta dimensiune. F. Pratto si colaboratorii
(1997) au constatat ca barbatii au un indice superior femeilor la orientarea fata de dominanta sociala si ca ea
este in stransa legatura cu valorizarea diferitelor profesiuni si intentia de a le urma: subiectii (studenti) cu
scoruri ridicate la dominanta tind sa pretuiasca si sa aleaga cariere ce presupun o accentuata ierarhie sociala
-; de exemplu, director cu relatii publice la o mare companie petroliera -; iar cei cu scoruri mai mici aleg
cariere ce implica orientarea inspre atenuarea ierarhiilor si diferentelor sociale, cum ar fi director cu relatiile
publice la organizatii de servicii sociale si de binefacere.
3.3. Discriminarea pe piata muncii si in munca
Prin optiunile de a urma anumite niveluri de scolaritate sau nu, prin traseul scolar parcurs si prin alte
mecanisme psihosociale de selectivitate, femeile ajung sa indeplineasca munci care au un mai mic prestigiu
social si sunt mai slab platite comparativ cu cele profesate de barbati. In 1979, in SUA pe posturi de
secretar(a) erau angajate 94% femei, in cele de lucrator in case particulare, 96%, in timp ce medici erau doar
2% femei, contabili 5%, muncitori in constructii 10%, operatori de vehicule de transport 1% (dupa Stephan
& Stephan, 1985). Datele statistice indica in mod convingator cum profesiile foarte bine platite, atat cele
manuale (muncitori-operatori, constructori etc.), cat si cele intelectuale (medici, avocati, contabili etc.), sunt
putin permisive pentru femei. Dar chiar la pregatire scolara sensibil egala, barbatii ocupa posturi de munca
mai avantajoase. In tara noastra, de exemplu, cu toata ideologia si politica egalizarii socio-profesionale a
barbatului cu femeia, in anul scolar 1980/1981, in invatamantul liceal functionau 20.617 femei cadre
didactice si 25.883 de barbati, iar in invatamantul superior, 4.364 de femei si 10.228 de barbati. In anul
1991/1992 ponderea era in liceu de 29.994 de femei si 25.019 de barbati, iar in invatamantul universitar
4.921 de femei si 12.694 de barbati (Anuarul Statistic al Romaniei, 1992). In medie, la aceiasi pregatire si la
aceleasi munci efectuate, femeile castiga mai putin decat barbatii. In SUA, in 1980, un barbat functionar
castiga in medie 18.247 de dolari pe an, iar o femeie functionara, 11.000 de dolari (dupa Stephan & Stephan,
1985), iar la inceputul anilor 90 diferentele se mentin, chiar in cadrul profesiunilor traditional feminine.
Astfel, un asistent medical castga aproximativ 43.288 de dolari pe an, iar o asistenta 35.580, un bibliotecar
38.700, iar o bibliotecara 28.500 (dupa Taylor et al., 1994).
In zilele noastre, in tarile occidentale si in particular in SUA se produce o mai mare apropiere intre
situatia barbatului si a femeii si in domeniul pietei fortei de munca si a muncii. In 1986, 39% din absolventii
facultatilor de Drept erau femei, 31% din absolventii de Medicina si 23% din cei de Stomatologie (Rix,
1988). Astazi, in general, la nivel planetar, accesul femeilor in invatamantul superior este mult mai pronuntat
si cu atat mai vizibila e schimbarea in ceea ce priveste invatamantul secundar -; liceal. Astfel, in tarile din
Uniunea Europeana, in 1995, proportia femeilor care au terminat ciclul secundar din grupa de varsta 25-29
de ani era de doua ori mai mare fata de cea a femeilor din categoria de varsta 55-59 de ani (Jnsson, 1998).
Din diferite motive, inclusiv cel al stereotipizarilor negative fata de posibilitatile fortei de munca
feminine in multe profesii de prestigiu, nu in proportiile respective vor si intra absolventele efectiv in
campul muncii. A avut loc insa o profunda schimbare de optica in societatea americana in ceea ce priveste
valoarea femeilor si a barbatilor pe piata muncii, accentuandu-se din ce in ce mai mult egalitatea. Acest

lucru se reflecta in atitudinea publicului american fata de angajarea femeilor in campul muncii. In 1936,
numai 18% dintre americani aprobau faptul ca sotiile lor sa se angajeze chiar daca si sotul lucreaza, in vreme
ce in 1976, majoritatea dintre barbati (65%) si femei (70%) admiteau respectiva situatie. De asemenea, si in
stransa legatura cu atitudinea, s-a schimbat comportamentul efectiv al femeilor: in 1940, numai 15% din
femeile casatorite lucrau in slujbe platite, in deceniul actual procentul fiind de 57%. Trendul ascendent se
constata si in calificarile superioare. In 1978, pentru prima data in istoria SUA, numarul fetelor l-a intrecut
pe cel al baietilor la admiterea in colegii. Intr-o anumit masura, a crescut in anii 90, chiar fata 1986,
procentul de femei titrate in profesii bine platite: 40% in Drept, 33% in Medicina si 26% in Stomatologie
(dupa Taylor et.al., 1994).
In fostele tari comuniste, o data cu trecerea de la o economie fortata la un bazata pe piata libera,
transformarile multiple sunt de asteptat si in raporturile profesionale dintre sexe. In conditiile tendintei de
castig pe termen scurt (si cu orice pret), a slabei prezente a miscarii feministe, a persistentei mantalitatii
traditionale in legatura cu segregarea rolurilor de sex, e putin probabila depasirea departajarii ce se face in
reprezentarile colective cu privire la capacitatile de munca ale celor doua sexe. De altfel, inca nu s-au produs
studii consistente de analiza a municii si profesiilor care sa deceleze intre diferentele de performanta cauzate
de factori structural-obiectivi (inclusiv cei bio-psihici) si de cei datorati stereotipizarii.
3.4. Disparitate pe piata maritala si in context domestic
Alegerea pertenerului conjugal se poate pune si in termenii pietei maritale, in care participantii isi
etaleaza calitatile (avere, statut social, frumusete fizica, capacitati intelectuale etc.), ofera bunuri si servicii si
asteapta bunuri si servicii. La cei mai multi dintre tineri, prospectarea pietei si cunoasterea celuilalt nu sunt
strategii deliberate in vederea mariajului, ei se angajeaza in prietenii si mari iubiri nu fiindca vor sa se
casatoreasca, ci mai degraba ca raport cauzal, se unesc, se unesc conjugal ca urmare a trairii unor astfel de
experiente. Sa retinem totusi ca, desi la cei tineri si foarte tineri nu sunt prezente clar si programatic strategii
si tactici rationale de maximizare a beneficiilor (si reducere a costurilor) si nu este acuta ideea pietei
maritale, mecanisme de acest fel opereaza la modul spontan, insidios, deosebit de importnt fiind cel al
filtrarilor succesive pe baza similaritatii multicriteriale (Ilut, 2000). Disparitatea majora in perioada
premaritala intre cele doua sexe este ca in societatile ce se situeaza intre traditional si modern, intre
paternalism si egalitarism -; si, bineinteles, cu atat mai pronuntat intre cele traditionale inchise -; fetele
continua sa fie etichetate negativ si chiar stigmatizate intr-un grad mai inalt decat baietii daca au o legatura
de dragoste avansata (insotita de relatii intime) care nu s-a finalizat prin casatorie.
Pe masura ce se depaseste adolescenta si tineretea timpurie, aproximativ dupa 25-27 de ani, problema
mariajului si implicit a pietei maritale devine tot mai stringenta. (Este adevarat ca in societatea
contemporana creste foarte mult ponderea alternativelor de viata nonmaritala -; celibatul si coabitarea- dar
tendinta ramane.) La varsta de adult tanar si de matur, multi indivizi, sub presiunea trimiterilor din interior, a
familiei, prietenilor si cunostintelor, a opiniei publice in general, gasindu-se in criza de timp, recurg la
mijloace directe in a-si gasi partenerul dorit, printre care si anunturile matrimoniale. Analiza lor arata o
puternica asimetrie in calitatile cautate la partener intre barbati si femei, chiar in tarile occidentale, in sensul
ca dimensiunea situatie sociala este dorita mult mai mult de catre femei, iar cea estetica, de catre barbati
(vezi cap.2). Consecintele stereotipizariilor de gender se manifesta aici nu atat in continutul propriu-zis al
cerintelor pe piata maritala, cat in faptul ca pe masura trecerii anilor, barbatul (pana la o anumita varsta!)
creste in valoare (are din ce in ce mai mare capital material si socio-relational), pe cand capitalul specific
feminin (erotico-estetic) scade, deci si valoarea femeilor este in declin.
Desigur ca aceasta reprezinta o tendinta grosso modo, cazurile particulare fiind tot mai complexe si
nuantate, iar o data cu emanciparea economica a femeii tot mai dese sunt situatiile de asimetrie inversata:
femei bine situate economic si social cauta (si gasesc repede) capital estetico-erotic masculin. La scara
statistica, disparitatea subzista insa, reflectata si in fenomenul recasatoriilor. Barbatii se recasatoresc
proportional mai multi decat femeile. In 1982, in societatea americana 83% din barbatii divortati erau
recasatoriti si 75% din femei, ceea ce la o populatie numeroasa e o diferenta absoluta mare. Si, din nou,
inechitatea nu consta atat in proportia diferita de recasatoriti, cat mai ales in varsta la recasatorie, dupa 40 de
ani femeile gasindu-si mult mai greu un partener, pe cand barbatii dupa aceasta varsta se recasatoresc cu
femei mai tinere. Este clar ca functioneaza legile pietei cu privire la cele doua forme de capital de gender. La
care se adauga un serios handicap pentru femei de a-si afla un nou partener de viata, legat de existenta
copiilor, care, cu foarte putine exceptii, raman dupa divort in grija mamei. Intr-o cercetare ce privea
realitatea tinerei familii din societatea romaneasca (Ilut & Cordos, 1986), inclusiv femeile de varsta tanara
au mentionat acest lucru ca o dificultate de prim rang in a se recasatori.

O disparitate ce dezavantajeaza femeile persista si in contextul familial-domestic. Cu toate ca in zilele

noastre la nivel planetar-global exista o mai mare apropiere de roluri domestice in functie de gender,
subzista inca mari inechitati, inclusiv in societatea occidentala in special in repartizarea sarcinilor casnice si
ingrijirea copiilor. Aceste subiecte sunt tratate mai pe larg in cap. 3.
3.5. Roluri societale generale
Cu toate ca in zilele noastre distanta sociala si de putere dintre barbat si femeie s-a redus considerabil in
toate sferele activitatii umane (munca, scoala, familie, justitie, politica, etc.), viatta sociala si politica
continua sa fie centrata pe barbat. In SUA, in 1988, numai 5% din membrii Congresului erau femei si mai
putin de 16% faceau parte din structurile legislative ale statului (Rix, 1988). Apoi, desi proportia femeilor
manageri a crescut, in aceeasi tara, in anii 1970-1992 de la 16% la peste 40%, pentru functii inalte de
conducere, cresterea a fost doar de la 3% la 5% (dupa Baron et al., 1998). Si in Romania regimului de
dinainte de 1989, cu toate ca femeile erau mai bine reprezentate in posturi de inalta conducere, rolul lor era
mai mult ornamental. In guvernele din tara noastra de dupa 1989 nici o femeie nu a fost ministru plin.
Aportul lor in Parlament este, de asemenea, putin semnificativ. Analiza vietii ploitice de la noi si in general
din societatile traditionale sau in curs de tranzitie arata ca femeile nici nu aspira, de regula, la functii de
conducere in viata publica. Sa nu uitam insa ca nivelul aspirational este in stransa legatura si cu perceptia
sanselor de a realiza cele propuse.
De alminteri, este greu de aflat cat din pozitia dominanta a barbatilor in contextele de munca, in familie,
in activitatile noninstitutionale (cum ar fi petrecerea timpului liber), in universul societal de ansamblu se
datoreaza diferentelor propriu-zise dintre sexe si cat celor presupuse prin stereotipizari. Cert este faptul ca si
in problema raporturilor intersexe, egalitatea se admite mult mai usor pe plan teoretic, abstract, decat la
modul practic, concret. Cercetarile au aratat, de plida ca survine o mare discrepanta intre verbal si nonverbal,
deopotriva din partea femeilor si barbatilor, atunci cand e vorba de a evalua capacitatile femeilor de a
indeplini functii de raspundere; manifestarile verbale sunt aprobative, dar din ton, fizionomie, gesturi si alte
semnale nonverbale se poate citi cu usurinta dezaprobarea sau, cel putin, indoiala (dupa Sears et al., 1991).
Astfel incat la orientarea de dominanta sociala mai scazuta la femei (vezi sectiunea 4.4.2.), se adauga
tendinta celor ce angajeaza si promoveaza de a privi cu suspiciune posibilitatile femeilor in ceea ce priveste
muncile de mare importanta si raspundere sociala. Cercetarile arata ca si subordonatii au rezerve fata de
liderii de sex feminin. Se instaleaza si se mentine in acest fel, potrivit principiului circularitatii cauzale, un
cerc vicios intre atitudinea negativa fata de femeile ca lider si nivelul de aspiratie si expectatie a acestora.
Ar fi de remarcat, in final, ca prezentarea obisnuita a temelor, rolurilor si stereotipiilor de gender in
manualele si tratatele de specialitate (in speta, americane) este oarecum profeminina. Acest lucru pare
justificat datorita reactiilor firesti, intr-o lume din ce in ce mai democratica si pluralista, de de a
contrabalansa dominanta masculina si imaginea superioritatii innascute a barbatului. Nu e recomandabil
insa, din punct de vedere moral si epistemic, sa subliniem excesiv dezavantajele femeii si beneficiile
barbatului in structura actuala de roluri de sex. O imagine de acest gen distoneaza flagrant cu faptele
elementare.Unul dintre ele este speranta de viata mai ridicata la femei decat la barbati. Ca femeile traiesc in,
medie mai mult se datoreaza, dupa cum am mentionat la inceputul acestui capitol, si unor inzestrari
biologice diferite, se datoreaza neindoielnic si consumului mai pronuntat de alcool si tutun la barbati. Dar
asa cum indica statisticile oficiale, precum si vaste studii epidemiologice, cauzele constau si in aceea ca
barbatii ocupa, proportional, mai multe posturi de munca cu mare risc fizic (transporturi, minerit, armata) si
psihic (functiile de mare raspundere implica si mare stresuri). Dominanta barbatului in viata socioeconomica
inseamna pentru el nu numai beneficii, ci si dezavantaje.
Pe baza acestor realitati si ca o reactie la exagerarile miscarilor feministe, reprezentanti ai sexului tare
au propus o reconsiderare a conditiei barbatului in societatea actuala (cu referire in primul rand la cea
americana), unii militand pentru pozitia de macho a barbatului in orice imprejurare, adica cultivarea
masculuinitatii proeminente, altii incercand solutii mai echilibrate de adaptare a barbatilor intr-o lume in
care milioane dintre ei, luptand din rasputeri sa-si onoreze rolul de mascul adevarat si privilegiat de
putere si dominanta, se priveaza practic de placerile autentice ale vietii si isi scurteaza zilele. H. Goldberg
(1986) indeamna, in acest sens, ca barbatii:
sa recunoasca efectul suicidal al eforturilor lor exacerbate de afirmare si succes social si sa-l evite;
sa nu mizeze totul pe masculinitate si sa inteleaga ca importanta ocazionala nu e nimic serios;
sa devina constienti de adevaratele lor nevoi si dorinte si sa-si ingrijeasca propriul corp;
sa se raporteze la libertatea feminina de pe pozitii de egali, si nu de servitori vinovati sau inamici ostili;
sa dezvolte si sa pretuiasca prieteniile dintre barbati.

In legatura cu feminismul sau masculismul, fara a detine date statistice planetare, putem afirma ca,
probabil, majoritatii femeilor si barbatilor le repunga sexismul, atat sovinismul masculin, cat si
extravagantele miscarii feministe. Aportul practic al psiho-sociologiei in materie de gender este identificarea
barierelor artificiale barbat-femeie, a circumscrierii rolurilor lor disfunctional si a mecanismelor prin care
pot fi demontate.