Definiții ideii de bază

Conform studiilor din cadrul științelor sociale, conflictele intergrupale nu este doar o percepție
greșită sau neînțelegere, ci se bazează în diferențele reale dintre grupuri în ceea ce privește puterea
socială, accesul la resurse, valori importante ale vieții sau alte incompatibilități semnificative.

La baza conflictului intergrupal se află trei elemente: incompatibilitatea, comportamente și

sentimente.

Conflictele ideologice: Conflictele de valori implică diferențe în ceea ce cred grupurile, de la variații
minore în preferințe sau principii până la ideologii sau modalități de viaţă. Societățile și lumea în
general sunt compuse din diferite grupuri culturale și religioase, care au nenumărate variații în
preferințele, practicile și prioritățile lor care îi pot plasa în situațiide incompatibilitate.

Strategii/ Teorii de rezolvare a conflictelor:

1. Teoria contactului propune că contactul pozitiv între grupuri ar trebui să scadă

stereotipurile și să crească atitudinile pozitive față de un grup extern, mai ales dacă
sunt îndeplinite trei condiții cheie: 1. ambele grupuri au statut egal în mediul de
contact; 2. grupurile lucrează spre un scop comun; și 3. contactul intergrup este
sancționat de o autoritate. Meta-analizele programelor de rezolvare a conflictelor și
de reducere a prejudecăților susțin în general această teorie: contactul intergrup
este eficient în reducerea ostilității intergrup și a stereotipurilor negative, mai ales
atunci când sunt îndeplinite cele trei condiții (Pettigrew & Tropp, 2006).
2. Luarea de perspectivă. Activitățile de luare a perspectivei cer, în general,
participanților să „calcă în locul” unui membru reprezentativ al unui grup diferit
pentru a induce empatia pentru acel grup extern în ansamblu. Efectele luării de
perspectivă au fost examinate în medii experimentale controlate. De exemplu, în
diferite studii participanților li s-a cerut să se transporte într-un scaun cu rotile sau să
facă umbra unei persoane aflate în scaun cu rotile pentru o zi (Clore & Jeffery, 1972)
sau să scrie despre o „zi din viața” unui bărbat în vârstă sau să vizioneze sau să
asculte relatări înregistrate despre femei cu SIDA, persoane fără adăpost, minorități
rasiale și chiar criminali condamnați. Studiile controlate despre luarea de perspectivă
se concentrează de obicei pe grupurile marginalizate sau stigmatizate, mai degrabă
decât pe grupurile cu care participanții sunt implicați într-un conflict activ; Limitări:
Unii autori și-au exprimat îndoieli cu privire la faptul că luarea de perspectivă ar
putea funcționa în contextul conflictului etnic activ (Batson & Ahmad, 2009). De fapt,
luarea de perspectivă are uneori efectul opus, ironic: canadienii albi care anticipau să
fie învinovățiți pentru situația dificilă a nativilor canadieni au răspuns negativ la
luarea de perspectivă în timp ce vizionau un documentar despre dificultățile cu care
se confruntă o femeie nativă canadiană, ceea ce duce la întreținere. a stereotipurilor
și o dorință scăzută de a întâlni o persoană din Primele Națiuni (Vorauer & Sasaki,
2009).
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0022103112000297

https://inclassreadings.files.wordpress.com/2018/07/handbook-of-conflict-resolution.pdf