Catastrofa feroviara de la Ciurea

jud Iasi
Elev: Ciofu Mihai-Marian
Prof. indrumator: Burlibasa Carmen
• Catastrofa de la Ciurea” este numele sub care a
intrat în istorie cel mai grav accident feroviar din 
România. Accidentul a avut loc în data de 
31 decembrie 1916/13 ianuarie 1917, în plină
desfășurare a primului război mondial, în gara din
localitatea Ciurea, la sud de Iași, pe calea ferată 
Bârlad - Iași. Bilanțul a fost de peste 1.000 morți,
absența unei anchete oficiale nepermițând
elucidarea cauzelor accidentului.
 Contextul tragediei

• Contraofensiva armatelor Puterilor Centrale începută

în septembrie 1916 și ocuparea ulterioară a
Bucureștiului au determinat, începând cu luna
octombrie, exodul unei mari părți a populației spre
Moldova. Refugierea guvernului și a casei regale la
Iași au accentuat retragerea populației civile spre
Moldova, numărul celor evacuați în acea perioadă
fiind estimat la aproape un milion și jumătate de
oameni, în contextul în care populația 
Vechiului Regat era de aproape opt milioane.
 Desfășurarea evenimentului
• Un convoi militar (trenul de etapă E-1) constituit dintr-o
garnitură de 26 de vagoane părăsise orașul Galați, după ce 
Brăila fusese ocupată de trupele germane, și se deplasa spre 
Iași. Vagoanele erau neîncăpătoare pentru numărul mare de
soldați, români și ruși, și de civili refugiați din 
teritoriile ocupate de armatele lui von Mackensen, estimările
ulterioare considerând că aproximativ 1.000 de pasageri
călătoreau cu acest tren militar. Un mare număr de persoane
călătoreau pe acoperișurile vagoanelor sau pe scări și între
tampoanele de legătură.
• De-a lungul traseului Bârlad-Iași, trenul s-a oprit de câteva ori
pentru a se reaproviziona cu lemne din cauza lipsei cărbunilor.
• Trenul a ajuns în gara Bârnova în noaptea dintre 30/31 decembrie 1916 (stil
vechi). După ce frânele cu aer de tip Westinghouse au fost reverificate și nu
au semnalat probleme de funcționare (o primă verificare fiind deja făcută la
Bălteni), trenul, tractat de două locomotive, a plecat în direcția Iași la ora 1
am.
• Porțiunea de cale ferată dintre Bârnova și Ciurea prezintă o pantă deosebit
de importantă. În timpul coborârii pantei mecanicii primei locomotive au
încercat să frâneze pentru a reduce viteza însă frânele de contrapresiune ale
vagoanelor nu au funcționat, 23 dintre vagoane fiind echipate cu frâne de
mână, ei au lansat semnale acustice către controlorii din vagoane pentru a le
acționa însa, din cauza aglomerării, controlorii nu au putut ajunge la ele.
• Recepționând semnalele lansate de mecanicii locomotivei, angajații căilor
ferate din stația Ciurea au activat un macaz astfel încât trenul să intre pe
linia 2 și să se evite coliziunea cu vagoanele cu păcură care staționau pe
linia 1. Din cauza vitezei foarte mari și unghiului mare de cotire doar
locomotiva și încă un vagon au reușit să treacă pe linia 2; dintre celelalte
vagoanele, cu excepția a doar două care au rămas pe linie, restul au deraiat.
Se pare că cel puțin unul dintre vagoane s-a ciocnit de cisternele de
combustibil declanșând o explozie și un incendiu enorm.
Vagoanele deraiate de la Ciurea 1917

Prim-plan al trenului deraiat

Discuţii stârneşte şi fotografia vehiculată în toate mediile drept cea care înfăţişează
accidentul de la Ciurea;imaginea care s-a impus în conştiinţa publică a ultimilor ani.
Realizată, după cum se afirmă, la data de 6/19 ianuarie 1917, ea nu prezintă însă nicio
urmă de zăpadă, cu toate că două surse memorialistice distincte vorbesc despre
călătorii care se aflau pe acoperişurile vagoanelor şi care au scăpat cu viaţă pentru că
au fost proiectaţi în zăpada căzută în cantităţi mari în acele zile. Ca atare, această
fotografie, în opinia noastră, nu este datată corect. Se cunoaşte că la Ciurea au mai avut
loc accidente feroviare cândva la începutul secolului al XX-lea şi în 1925. Cel mai
probabil aceasta a fost făcută cu una dintre aceste ocazii.
Numărul de vagoane ale trenului reprezintă o altă necunoscută. Sursele
abordate vorbesc despre 26 sau 60 de vagoane, iar lipsa unor documente de
înregistrare ale CFR adânceşte şi ea misterul. De aici rezultă o altă mare
problemă:care a fost în realitate numărul călătorilor? Dar numărul morţilor şi
al răniţilor? Cele mai uzitate surse istoriografice ale accidentului se referă la
800-1.000 sau chiar la peste 1.000 de morţi. Ele au fost astfel propagatoarele
cifrelor rotunde (şi exagerate, desigur) de morţi ai acestei catastrofe.
 Victimele, înmormântate în gropi comune, pe câmpul
din spatele gării
• Urmările au fost infernale:lămpile cu gaz, cărbunii din sobele improvizate ale
vagoanele au condus la incendierea acestora, iar ţipetele răniţilor prinşi între fiare
au sfâşiat sinistru tăcerea nopţii. Curând au luat foc şi două vagoane de muniţii
staţionate pe altă linie din gara Ciurea, fapt care a contribuit la creşterea numărului
victimelor. Lupta pentru supravieţuire a fost foarte dură. Yvonne Blondel a fost
scăpată in extremis de către doi soldaţi ai misiunii militare franceze, care au scos-
o dintre resturile vagonului său exact când hainele începeau să-i fie cuprinse de
flăcări. Dramele celorlalţi călători au fost de nedescris. Unii au pierit în foc, alţii
au murit zdrobiţi de impactul deraierii. Cei care călătoreau pe acoperişurile
vagoanelor au fost fie aruncaţi sub vagoane, unde au pierit secţionaţi de cumplita
greutate a acestora, fie au fost aruncaţi în stratul salvator de zăpadă. Aceeași
supraviețuitoare franceză descrie cu detalii scenele tragediei, inclusiv apariţia unor
profitori de ocazie, care au jefuit călătorii. Au apărut şi echipe de salvatori –
soldaţi ai depozitului de muniţii aflat lângă gară, un batalion de căi ferate, două
companii de soldați români și două companii de soldați ruși– fapt care a micşorat
numărul victimelor catastrofei. Cei care s-au salvat, aflați în stare de şoc, dar şi
răniţii au fost duşi în gara Iaşi, unde li s-au acordat primele ajutoare.
Cum arată astăzi singurul monument ridicat la Ciurea pentru
victimele accidentului