INFLUENŢA AERULUI ASUPRA

ORGANISMULUI UMAN
~ CURS I ~
• Mediul înconjurător poate fi împărţit în patru
compartimente – interconectate prin numeroase şi
variate procese fizice, chimice şi biologice:
– Atmosfera (mediul gazos)
– Hidrosfera (mediul lichidian esenţial)
– Mediul terestru (solid)
– Biosfera (mediul de viaţă)

• Studiile de mediu examinează în special efectele

activităţii omului (antropogenice) asupra proceselor
naturale ambientale ... de cele mai multe opri
catastrofale datorită dezechilibrului produs → Troposfera
– ex. dezastrul de la Cernobîl Rusia 1986 (explozie centrală
termonucleară, decedaţi 30 şi afectaţi 100.000 şi multe ţări
vecine prin iradiere) şi de la Bophal India 1984 (expunere la
gaze de metilizocianat din pesticide depozitate 3800 morţi şi
300.000 afectaţi)
 ATMOSFERA TERESTRĂ constituie unul dintre factorii
esenţiali ai existenţei vieţii pe pământ.

• Influenţa asupra orgs. se realizează prin două aspecte:

– compoziţia chimică
– proprietăţile fizice (temperatură, umiditate, curenţi de
aer, radiaţii, presiune)

• Putem avea:
– influenţă pozitivă (proprietăţi fizico-chimice normale)
– influenţă negativă (poluare şi proprietăţi fizice
necorespunzătoare)
 COMPOZIŢIA CHIMICĂ A AERULUI ŞI
INFLUENŢA SA ASUPRA ORGANISMULUI
 COMPOZIŢIA CHIMICĂ A AERULUI ŞI
INFLUENŢA SA ASUPRA ORGANISMULUI
Aerul atmosferic este un amestec de :
• gaze, format din azot (78-79%), oxigen (20-21%), bioxid
de carbon (0,03-0,04%) şi alte gaze: argon, xenon,
neon, ozon, heliu, metan, radon etc.
• proporţii variabile de vapori de apă, pulberi, polen,
fungi, bacterii etc.
– cu altitudinea densitatea aerului scade şi ca urmare scade şi
presiunea parţială a gazelor componente
– din punct de vedere sanitar, sunt importante oscilaţiile în
concentraţie ale oxigenului şi bioxidului de carbon, substanţe cu
rol deosebit în schimbul de gaze de la nivelul plămânului
– prin respiraţie, organismul reţine o parte din O2 (15-16%) şi
elimină CO2 (3-4%) şi vapori de apă
– azotul (gaz indiferent pt om la presiune normală) nu exercită
efecte nocive decât în condiţii de presiune crescută (scafandrii,
lucrătorii din chesoane) cu tulburări narcotice de hiperbarism
(decompresie bruscă în momentul ridicării la suprafaţa apei).
 COMPOZIŢIA CHIMICĂ A AERULUI ŞI
INFLUENŢA SA ASUPRA ORGANISMULUI
OXIGENUL
• cel mai important gaz din aer pentru viaţa şi activitatea
omului
• asigură procesele de oxidare pentru plante şi animale
• menţine respiraţia şi metabolismul la om şi animale
• cantitatea de oxigen folosita de om depinde de: vârstă,
greutate, sex, efortul depus, condiţii de mediu
• cu cât activitatea musculară este mai intensă, cu atât
consumul de O2 este mai mare
• debit respirator în repaus 8-9 litri/minut respectiv în efort
fizic mare ajunge la 80-100 litri/minut
 COMPOZIŢIA CHIMICĂ A AERULUI ŞI
INFLUENŢA SA ASUPRA ORGANISMULUI
OXIGENUL
Influenţa asupra organismului:
• poate influenţa sănătatea prin scăderea concentraţiei lui în aer
(camere ermetic închise) sau prin scăderea presiunii atmosferice cu
scăderea presiunii parţiale la nivelul alveolei pulmonare, alterarea
schimbului de gaze (O2 şi CO2) şi oxigenarea sângelui
• fenomenele care apar sunt fenomene de hipoxie sau anoxie,
gravitatea lor depinde de gradul de scădere a presiunii parţiale
• până la 18%, mici scăderi ale concentraţiei O2 în atmosferă sunt
tolerate fără nici o tulburare
• sub 18%, apar semne legate de efortul de compensare a lipsei de
oxigen (creşterea frecvenţei şi amplitudinii respiratorii, creşterea
frecvenţei cardiace, creşterea nr de hematii în sângele periferic)
• sub 15%, aceste simptome devin mai evidente prin tulburări de
hipoxie (cerebrală) şi de dezechilibru acido-bazic (alcaloză), cu
greţuri, vărsături, scăderea capacităţilor intelectuale
• sub 10%, viaţa nu este posibilă
 COMPOZIŢIA CHIMICĂ A AERULUI ŞI
INFLUENŢA SA ASUPRA ORGANISMULUI
OXIGENUL

Influenţa asupra organismului:

• scăderea presiunii parţiale a oxigenului se manifestă la
altitudine, fiind uşor compensată până la 3000 m (doar cu
modificări fiziologice respiratorii şi circulatorii de adaptare),
între 3000 şi 6000 m poate apare răul de munte la cei
neantrenaţi, iar peste 5000 m pot apare tulburări hipoxice
manifeste dacă nu se administrează oxigen suplimentar
• creşterea concentraţiei oxigenului nu provoacă tulburări
decât cand se asociază cu presiune crescută, situaţie în care
apar fenomene nervoase (convulsii) şi pulmonare (condiţii
accidentale)
 COMPOZIŢIA CHIMICĂ A AERULUI ŞI
INFLUENŢA SA ASUPRA ORGANISMULUI
BIOXIDUL DE CARBON provine în atmosferă din:

• respiraţia oamenilor şi animalelor

• schimbările gazoase ale plantelor verzi, noaptea
• fenomenele de fermentaţie şi putrefacţie a substanţelor
organice de pe sol
• arderea combustibilului pentru încălzit şi combustiile
industriale
• ţevile de eşapament ale autovehiculelor
• eliminările vulcanice etc.
• în ultimele decenii concentraţia în aerul urban a crescut peste
1% sub influenţa urbanizării şi industrializării progresive
(poluare şi efect de seră).
 COMPOZIŢIA CHIMICĂ A AERULUI ŞI
INFLUENŢA SA ASUPRA ORGANISMULUI
BIOXIDUL DE CARBON

Influenţa asupra organismului:

• primele tulburări apar în jurul concentraţiei de 3%, manifestată prin
tulburări respiratorii (accelerarea respiraţiei)
• peste 4% apare cianoză, tahicardie, HTA, vărsături, agitaţie psihică,
dureri de cap, senzaţia de constricţie toracică, leşin
• peste 8-10% apare pierderea conştienţei şi moartea prin oprirea
respiraţiei
• concentraţia peste 20% duce la deces în câteva minute prin
blocarea centrului respirator
• intoxicatul îşi recapătă conştienţa după câteva minute, cu urme de
cefalee, sete, stare generală proastă, remanente până a doua zi
• creşteri importante pot să apară în încăperi bine închise în care se
găsesc oameni, animale, surse de ardere, cu fermentaţii, în mine, în
zone declive (gropi adânci, puţuri părăsite) (cu caracter accidental)
• din punct de vedere igienic, bioxidul de carbon are valoare de
indicator al vicierii aerului, din încăperile populate (limita 0,7%)
PROPRIETĂŢILE FIZICE ALE AERULUI
ŞI SĂNĂTATEA
 PROPRIETĂŢILE FIZICE ALE AERULUI ŞI
SĂNĂTATEA
Din punct de vedere igienico-sanitar, microclimatul poate fi
considerat ambianţa interioară determinată de acele
proprietăţi fizice ale aerului care condiţionează schimbul de
căldură dintre organism şi mediul său, adică:
• temperatura,
• umiditatea,
• curenţii de aer
• radiaţiile calorice
• presiunea atmosferică
• ionizarea
iar ca şi condiţii de confort cerute pentru interior se adaugă:
• iluminatul şi
• zgomotul.