Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Metamodelul Lingvistic 2019
Metamodelul Lingvistic 2019
1
1. Structura limbajului
• NLP, sau programarea neurolingvistică (Neuro-Linguistic Programming), este una
dintre teoriile comunicării la modă în ultimii ani.
• O primă încercare propusă de NLP este aceea de a lumina şi elucida unele zone de
confuzie şi umbră, ce apar în maniera cotidiană de a reprezenta şi reflecta
‘’realitatea’’, percepţia şi experienţa umană prin limbaj.
• Metamodelul lingvistic:
• este unul dintre primele modele realizate de fondatorii NLP, J. Grinder și R.
Bandler;
• este un model util comunicării cât mai precise;
• ne ajută să luăm o anumită distanță mentală față de capcanele limbajului, să
le privim de la oarecare înălțime și să le dejucăm în cursul dialogului;
• facilitează accesul la înțelegerea mai profundă a ceea ce oamenii spun.
2
1. Structura limbajului
• Premisa de fond în construcția metamodelului a fost aceea că există 2 niveluri ale
limbajului verbal (N. Chomsky):
• Structura de suprafață – tot ceea ce spunem, nouă înșine sau altora;
• Structura de profunzime – înțelesul profund a ceea ce spunem, conținând
informația ce nu este nici exprimată, nici știută în mod conștient (discursul
nerostit).
• Cele 2 structuri ale enunțurilor pun în lumină faptul că limbajul descrie incomplet
şi simplificator realitatea la care se referă.
• În mod inevitabil, pentru a rămâne funcţional, limbajul modelează şi simplifică
trăirile şi experienţele pe care le descrie.
3
1. Structura limbajului
• Priviți expresiile de mai jos. Citiți-le rapid. Ce spun?
4
1. Structura limbajului
• Acum citiți următorul pasaj. Câți “c” există?
5
1. Structura limbajului
• Expresiile respective erau scrise de fapt, “O dată în în viață”,
“Parisul în în primăvară”, “Pasărea din din mână”.
6
2. Fenomenele de modelare a limbajului
7
2. Fenomenele de modelare a limbajului
• Generalizăm, omitem și distorsionăm realitățile pentru a le
așeza mai repede pe “hartă”. Presupoziția NLP care spune că
“harta nu este teritoriul” are în vedere aceste generalizări,
omisiuni și distorsiuni. Ele ies la iveală în limbaj. Ascultându-i
pe ceilalți vom putea observa, imediat, felul în care realitățile
lor sunt generalizate, omise sau distorsionate.
8
2. Fenomenele de modelare a limbajului
• Prin adresarea unor întrebări adecvate:
9
2. Fenomenele de modelare a limbajului
• Recomandări privind folosirea întrebărilor din metamodel:
• Cu cât întrebările sunt mai simple, cu atât mai puternic este impactul lor:
formulările de genul: cine?, când?, cum?, chiar așa?, chiar toți?, chiar mereu?,
de ce?, în ce fel?, în ce scop? sunt mai eficiente decât cele alambicate, care
rup șirul povestirii;
10
2. 1. Omisiunile
De cele mai multe ori, evidențiem acțiunea fără a spune CUM anume a
fost ea realizată.
11
2. 1. Omisiunile
2.1.1. Verbele nespecifice
Exemple. Preţul este prea mare. Ai venit prea târziu. Va fi mai bine pentru
tine.
13
2. 1. Omisiunile
2.1.2. Comparațiile
Alte exemple.
1. Sunt mai puțin pregătit.
- Mai puțin pregătit decât cine?
14
2. 2. Generalizarea
A generaliza înseamnă a face o constantă universală dintr-un caz particular,
extinzând sfera de aplicare a unor experiențe izolate, ridicându-le la rang de lege.
16
2. 2. Generalizarea
2.2.1. Cuantificatorii universali
Cea mai simplă și mai directă cale este de a relua, într-o manieră
interogativă, cuvintele utilizate.
17
2. 2. Generalizarea
2.2.2. Cuvintele fără index referenţial
Cuvintele fără index referenţial de genul ‘’se, ei, ăştia, oamenii, nişte’’,
introduc o primă formă de generalizarea, atunci când sunt folosite pentru a
expedia la modul impersonal propria noastră experienţă (atitudine) sau a
altor persoane, pe care nu considerăm necesar să le precizăm.
Exemple:
În România se mănâncă prost;
Colegii nu sunt mulţumiţi de tine;
În firma asta nu eşti agreat.
Ca să clarificăm lucrurile, va trebui să întrebăm:
Cine anume?
Care anume dintre ei?
Cine anume din firmă nu mă agreează?
18
2. 2. Generalizarea
2.2.2. Cuvintele fără index referenţial
Exemplul 1.
Elevii de azi nu mai au plăcerea lecturii.
Chiar toți elevii? Nu cunoașteți și elevi cărora le face plăcere să citească?
Exemplul 2.
Se spune că Bac-ul de anul acesta va fi foarte greu.
Concret, cine spune asta? De unde știe el/ ea acest fapt?
Exemplul 3.
Nu mai există respect pentru profesori în rândul elevilor.
Nu cunoașteți nici un elev care respectă profesorii?
19
2. 2. Generalizarea
2.2.3. Operatorii modali (de necesitate sau posibilitate)
Operatorii modali sunt cuvinte care impun reguli și limite la care aderăm
în mod inconștient.
Expresii precum “nu pot”, sau “nu trebuie” sunt numite în lingvistică
operatori modali; ele stabilesc limite postulate de reguli nescrise.
20
2. 2. Generalizarea
2.2.3. Operatorii modali
Deseori “nu pot să…” este trăit ca o stare de incompetență absolută, fără
speranța vreunei schimbări.
21
2. 2. Generalizarea
2.2.3. Operatorii modali
Când cineva spune ”nu pot să... “, el/ ea și-a fixat un obiectiv, apoi l-a
plasat pe “harta” sa într-un teritoriu care nu mai este sub controlul său.
În NLP nu există întrebarea “De ce?”. În cel mai bun caz, ea provoacă o
serie de raționalizări, justificări și explicații care nu schimbă cu nimic
situația.
22
2. 2. Generalizarea
2.2.3. Operatorii modali (de necesitate sau posibilitate)
Exemplul 1.
Nu pot să rezolv tema aceasta.
Ce te împiedică să o rezolvi?
Nu știu cum să o încep....
Exemplul 2.
Nu pot să-l refuz.
Ce te împiedică să o faci?
Exemplul 3.
Nu pot să mă concentrez la oră.
Ce te impiedică să o faci?
23
2. 2. Generalizarea
2.2.3. Operatorii modali (de necesitate sau posibilitate)
Exemplul 1.
Trebuie să învăț suplimentar la chimie.
De ce/ Care este motivul pentru care consideri acest lucru?
Exemplul 2.
Trebuie să dați teme mai ușoare.
Chiar trebuie?
25
2. 2. Generalizarea
2.2.3. Operatorii modali (de necesitate sau posibilitate)
26
2. 2. Generalizarea
2.2.4. Judecățile de valoare (afirmațiile) fără origine specificată
27
2. 2. Generalizarea
2.2.4. Judecățile de valoare fără origine specificată
Exemple:
Acest lucru nu se face!
Nu este bine să te cerți.
Nu-i frumos să zâmbești cu gura până la urechi în fața profesorului.
Locul femeilor este la bucătărie.
Presa minte.
Bac-ul nu servește la nimic.
28
2. 2. Generalizarea
2.2.4. Judecățile de valoare fără origine specificată
29
2. 3. Distorsiunile
Un alt fenomen primejdios de modelare a realităţilor exprimate prin limbaj este
distorsiunea provocată prin nominalizare, prin lectura gândurilor, prin falsele
relaţiil cauză-efect, prin echivalențele complexe și prin presupoziții.
30
2. 3. Distorsiunile
2.3.1. “Nominalizările/ substantivizările”.
31
2. 3. Distorsiunea
2.3.1. “Nominalizările
În general, “nominalizările” sunt indicate de cuvinte abstracte (dragoste,
libertate, apreciere, bunăstare, creativitate, imaginaţie, bogăţie, sărăcie, speranţă
etc.), de unde derivă şi faptul că semnificaţia lor poate fi diferită de la un utilizator
la altul. În acest context, apelarea la întrebări capabile să lămurească, într-o
manieră cât mai clară, ambii interlocutori, se poate dovedi a fi de maximă
eficacitate.
32
2. 3. Distorsiunea
2.3.1. “Nominalizările
Exemplul 3.
Elevul X are un comportament inadecvat.
Ce anume te-a făcut să apreciezi comportamentul ca fiind inadecvat?
Ce comportament anume consideri a fi inadecvat?
Cum anume se comportă de fapt?
Exemplul 4.
Doresc reușita elevilor mei.
Cum anume doriți ca ei să reușească?
Exemplul 5.
Doresc să îmbunătățesc comunicarea mea cu ceilalți.
Ce înseamnă pentru dvs. a comunica?
33
2. 3. Distorsiunea
2.3.1. “Nominalizările
De cele mai multe ori, este suficient ca întrebarea să înlocuiască cuvântul
abstract sau substantivul cu un verb, provocându-l astfel pe interlocutor să
descrie elementele concrete ale experienței sale care înainte fuseseră
etichetate într-o manieră abstractă și încremenită.
34
2. 3. Distorsiunea
2.3.1. “Nominalizările
Alte exemple:
Vreau mai multă dragoste!
Și cam câte kilograme ți-ar ajunge?
Sunt democrat.
Concret, pe ce te bazezi când afirmi asta?
35
2. 3. Distorsiunea
2.3.2. Lectura gândurilor
Este fenomenul care face ca unele persoane să se comporte ca și cum ar ști
ceea ce cred sau gândesc ceilalți, fără a avea o probă directă.
Este vorba în speţă de oameni care dau replici de genul: Mda, …, ştiu la ce te
gândeşti; Sunt sigur că o să-ţi placă; Ştiu eu cam ce-i poate capul; Ştiu deja ce
vrei să spui.
36
2. 3. Distorsiunea
2.3.2. Lectura gândurilor
(b) Există situații în care noi acordăm celorlați puterea de a citi în mintea
noastră, de a ne ghici gândurile.
37
2. 3. Distorsiunea
2.3.2. Lectura gândurilor
Verbe precum a gândi, a crede, a presimți etc. introduc deseori lecturi (nejustificate)
ale gândurilor și de aceea trebuie să ne rețină atenția când le auzim sau le utilizăm.
El trebuie să gândească că-i consum prea mult timp.
Da, este posibil, dar cum v-ați dat seama de acest fapt?
38
2. 3. Distorsiunea
2.3.2. Lectura gândurilor
(b) Există situații în care noi acordăm celorlați puterea de a citi în mintea
noastră, de a ne ghici gândurile
Crezi că nu sunt atent.
Doar la tine te-ai gândit.
De unde știi? Cum știi ce cred/ gândesc eu?
39
2. 3. Distorsiunea
2.3.2. Lectura gândurilor
Exemplul 1.
Știu că tema va fi grea.
Cum știi? De ce ești așa sigur că va fi grea?
Exemplul 2.
Sunt sigur că nu o să pice nimeni examenul la această disciplină.
Pe ce te bazezi? Ce te face să afirmi asta?
Exemplul 3.
Ar trebui să știi să îți faci temele la această disciplină.
Concret, cum ai dedus asta?
40
2. 3. Distorsiunea
2.3.3. Falsele relații cauză-efect
În mod obişnuit, relaţiile cauză-efect sunt utile, logice şi sugestive, dar folosite abuziv,
ele prezintă riscul de a provoca contradicţii şi inexactităţi.
În general, este puţin probabil ca un efect să aibă o singură cauză, iar a reduce
explicaţiile la aceasta înseamnă a limita posibilităţile de înţelegere a situaţiei.
41
2. 3. Distorsiunea
2.3.3. Falsele relații cauză-efect
În astfel de cazuri, e vorba de stări emoționale de care doar persoana în cauză este
cu adevărat responsabilă și nimeni altcineva.
Punerea sub semnul întrebării a unor astfel de relații cauză-efect are loc prin
întrebări care cer descrieri amănunțite sau “verifică“ logica pe care se bazează
interlocutorul:
“Cum anume te enervez?”, “Cum anume aș putea să te umilesc, fără voia ta?”, “Ce te
face să crezi că eu aș fi responsabil de stările tale emoționale?”.
“Ce înseamnă concret faptul că această firmă nu îți oferă nici o motivație?”
Exemple:
Nu zâmbește... nu se distrează.
Nu mă privește... este supărat pe mine.
Dacă nu te uiți la mine când îți vorbesc înseamnă că nu ești atent la
ceea ce-ți spun.
Nu mi-ai adus flori, deci nu mă mai iubești ca pe vremuri.
43
2. 3. Distorsiunea
2.3.4. Echivalențele complexe
44
2. 3. Distorsiunea
2.3.4. Echivalențele complexe
Exemplu.
Dacă mi-ar plăcea chimia aș încerca la medicină.
Doar fiindcă nu îți place chimia nu încerci?
45
2. 3. Distorsiunea
2.3.4. Echivalențele complexe
46
2. 3. Distorsiunea
2.3.5. Presupozițiile
47
2. 3. Distorsiunea
2.3.5. Presupozițiile
Exemplu. Șeful îți spune: “Astăzi, după ce vei finaliza proiectul la care lucrăm, mi-ar
plăcea să stăm de vorbă”, enunțul său implică atât faptul că vei termina proiectul,
cât și pe acela că acest lucru se va întâmpla azi. Contracararea se obține prin
întrebări de genul: “Cine a hotărât că eu finalizez proiectul?” sau “Când și unde s-a
decis că îl finalizez astăzi?”
Vârful V1: cuvântul critic este trebuie şi poate fi anihilat cu întrebarea cheie Şi dacă nu?
Vârful V2: cuvintele critice sunt cele fără index referenţial: Ei, Oamenii şi pot fi anihilate cu
întrebarea cheie: În mod precis, cine?
Vârful V3: cuvântul critic este verbul a face, care are 45 de înţelesuri posibile, în limba
română, ca şi în alte limbi. El pune în evidenţă omisiunile şi distorsiunile provocate de
cuvintele insuficient definite. Întrebarea de natură să aducă informaţii precise, concrete, este
de tipul: În mod precis, cum anume?
Vârful V4: cuvintele critice sunt cele de tipul mai bine, mai mult, mai puţin, mai scump
etc. care aplică o comparaţie fără precizarea termenului de referinţă. Întrebarea potrivită
este de tipul: Mai bine decât ce?
Vârful V5: cuvântul critic priveşte cuantificatorii universali de genul lui Totul. Întrebarea
corespondentă este una de genul: Totul?!
49
2. Exerciţii
1. Daţi exemple de omisiuni, generalizări şi distorsiuni întâlnite în limbajul cotidian
în conversaţiile din spațiul școlar.
2. Identificaţi omisiunile, generalizările şi distorsiunile din următorul fragment:
Ori de câte ori vin la serviciu treburile par să nu se mai sfârşească. Şeful îmi spune
că nu fac tot ce trebuie pentru această firmă, că sunt suficient de bun la job, timpul
nu-mi ajunge, colegii nu mă bagă în seamă de parcă nu aş exista (ba chiar simt că
unii se gândesc: oare ce mai caută şi ăsta pe-aici?!?), trebuie să fac tot felul de
lucruri şi eu simt că nu mai pot. Dacă aş avea mai mult timp şi mai multe resurse,
cu siguranţă aş fi cel mai bun. Însă aşa...
50
2. Exerciţii
Exercițiul 3 – temă personală (pentru acasa)
3.2. Recitiți pasajul pe care l-ați scris despre dv. Ce tipare puteți detecta? Folosiți
întrebările necesare pentru a provoca aceste tipare.
51