Simbolismul

Proiect realizat de Antoniu-Ilie

Ardelean
Clasa a X a F
 Cuprins
Ce este simbolismul?

Poezia simbolistă;

Trăsăturile simbolismului literar;

Ipostaze ale naturii în poezia

simbolistă.
Ce este simbolismul?
SIMBOLISMUL este o mişcare artistică şi literară de la
sfârşitul secolului al XIX-lea, care se opunea
parnasioanismului şi naturalismului. Potrivit
simbolismului, valoarea ficărui obiect şi fenomen din
lumea înconjurătoare poate fi exprimată şi descifrată
cu ajutorul simbolurilor. Centrul de dezvoltare a
acestui curent a fost în Franţa. Numele curentului a
fost dat de poetul Jean Moreas, care în 1886, a publicat
un celebru articol-manifest, Le symbolisme. În acelaşi
an s-a constituit gruparea care s-a autointitulat
"simbolistă" şi în fruntea căreia s-a gasit
poetul Stephane Mallarme.
În acel articol, Jean Moreas vorbeşte despre
o artă care fi inamica declamaţiei, a falsei
sensibilităţi şi proclamă ca poeza trebuie
să sugereze, nu să descrie. La acestea
adaugă folosirea cuvintelor rare, a
metaforelor rafinate şi preţioase şi a
versurilor impare ce ar permite reînnoirea
limbajului poetic.
Deşi simbolismul francez a durat foarte
puțin, el a feritilizat poezia modernă,
negând gândirea ştiinţifică, raţionalistă.
Pe drumul deschis de simbolism au păşit
ulterior Arthur Rimbaud cu experienţa
clarviziunii, s-au născut tema
lui Charles Baudelaire a corespondenţelor
şi una din temele poeziei lui Stephane
Mallarme în care lumea întreagă este doar
 Poezia simbolistă
Poezia simbolistă românească apare la sfârşitul secolului al XIX-lea,
perioadă măcinată de adânci contradicţii sociale. Pe fondul înapoierii
industriale şi al unei agriculturi ce mai păstra rămaşiţe feudale,
contradicţiile dintre clase se ascut. Creaţia literară de la sfârşitul secolului
trecut şi începutul secolului nostru exprimă o stare de spirit antiburgheză.
Scriitorii devin tot mai sensibili la suferinţele "dezmoştenitorilor", ei
dezvăluie exploatarea şi asuprirea, comunică exasperarea provocată de
monotonia vieţii provinciale din acea vreme.

În literatura română, simbolismul pătrunde prin poemele și textele

teoretice ale lui Alexandru Macedonski. Alți reprezentanți sunt Ștefan
Petică, Ion Minulescu și, mai ales, George Bacovia, care folosește poezia
simbolistă drept pretext, pentru a crea o poezie metafizică, cu nuanțe
expresioniste sau existențialiste. De altfel, Macedonski avea să-și revendice
mai târziu, în 1889, printr-un articol intitulat “În pragul secolului”, merite
de pionier al simbolismului pe plan european.
 George Bacovia

Ion Minulescu
Al. Macedonski
 Trăsăturile simbolismului literar
Raportul dintre simbol (semn,cuvant) și eul poetic nu este exprimat, ci sugerat,
așadar sugestia este o manieră artistică obligatorie a creației simboliste;
Tema generală o constituie starea confuză și nevrotică a poetului într-o societate
superficială, meschină, incapabilă să perceapă, să inteleagă și să aprecieze nivelul
artei adevărate; alte teme și motive simboliste: orașul de provincie sufocant, natura
ca stare de spirit, anotimpurile apocaliptice, dezintegrarea de materie, iubirea
sâcâitoare, moartea ca proces de descompunere, solitudinea dezolantă, motivul
apei ca substanța erozivă, motivul instrumentelor muzicale, motivul cromatic,
olfactiv, etc.
Poezia simbolistă exprimă numai atitudini poetice sau stări sufletești specifice
acestui curent literar: tristețea, dezgustul, oboseala psihică, disperarea, apăsarea,
spaima, nevroza, toate fiind sugerate prin simboluri, fără a fi numite;
Corespondența dintre cuvintele-simbol și elementele din natură este principalul
procedeu artistic de construire a poeziilor simboliste. Trăsăturile obiectului din
natură sugerează stările interioare ale eului liric. (De ex: cuvântul-simbol "plumb"
are drept corespondent un metal greu, de culoare cenușie, maleabil și cu o
sonoritate surdă);
Preferința pentru imagini imprecise, difuze, fără contur;
Muzicalitatea creației simboliste se construiește fie prin
prezența instrumentelor muzicale, fie prin muzicalitatea
interioară a versurilor (prin verbe sau interjecții auditive);
Cromatica este de asemenea fie exprimată direct prin culori
cu putere de simbol, fie sugerată prin corespondențe;
Olfactivul se manifestă prin mirosuri puternice;
Sinestezia este un procedeu artistic care marchează
asocierea concomitentă a mai multor percepții diferite
(sunet, culoare, parfum) și trezirea simultană a simțurilor;
Versul liber este o noutate prozodică; refrenul accentuează
starea poetică, prin repetiția cromatică, olfactivă sau
muzicală a simbolurilor.