Radioul

La baza apariţiei radioului se află Guglielmo Marconi, un fizician italian

care a preluat ideile altor inventatori şi le-a pus împreună, realizând
primul „radiotelegraf” reuşit.
In 1894, omul de ştiinţă englez sir Oliver Lodge a trimis un semnal
asemănător codului Morse la o distanţă de peste 800 m. Din nefericire
pentru ei, Hertz şi Lodge au privit undele radio ca pe o curiozitate
ştiinţifică, în loc să le considere un fenomen cu implicaţii practice.
Bineînţeles că nu toată lumea gândea la fel. Un cercetător rus, Aleksandr
Stepanovici Popov, a imaginat o serie de aplicaţii practice, printre care
şi posibilitatea transmiterii şi recepţiei unor semnale între puncte aflate
la distanţe de kilometri, un posibil avantaj în cazul comunicării cu
vapoarele aflate în larg. Într-adevăr, în Rusia, Popov este considerat
adevăratul inventator al radiotehnicii.
În 1895, Popov a construit un receptor care detecta undele
electromagnetice din atmosferă şi a afirmat că acel receptor va putea
într-o zi să capteze semnale generate. În 1896, a demonstrat această
posibilitate în cadrul unui experiment ce a avut loc la Universitatea din
Sankt Petersburg. În timp ce Popov lucra în Rusia, Marconi făcea
acelaşi lucru în Italia. De fapt, acesta a realizat o serie de experimente la
reşedinţa familiei sale din Bologna, unul dintre ele fiind încercarea de a
amplifica un semnal şi de a-l trimite într-un punct situat pe versantul
opus al unui deal. A reuşit acest lucru conectând capătul transmiţătorului
său de capătul unui cablu lung de sârmă ce se afla în vârful unui stâlp.
În 1894 el a construit primul său receptor radio, care conţinea un aşa-numit coherer, o formă
primitivă de detector de semnale radio, inventat de fizicianul francez Edouard Branly. Coherer-
ul consta dintr-o capsulă umplută cu pilitură de metal, care conduce electricitatea mult mai
bine sub influenţa trecerii unor unde electrice de înaltă frecvenţă. Într-o variantă îmbunătăţită
receptorul a fost prezentat în 7 mai 1895 sub denumirea de „detector de fulgere” membrilor
Societăţii ruse de fizică şi chimie, data respectivă fiind sărbătorită de atunci în Rusia ca Ziua
Radioului, deşi iniţial aparatul a fost considerat util doar pentru a detecta furtunile care se
apropiau. Semnale telegrafice transmise fără fir de la o distanţă de 243 de metri dintr-o altă
clădire au putut fi auzite de toţi cei aflaţi în sala de conferinţe. F.F. Petruşevski, preşedintele
Societăţii stătea în faţa tablei, ţinând în mână o hârtie pe care erau înscrise litere alfabetului şi
echivalentele lor în codul Morse. Pe măsură ce semnalele se succedau, Petruşevski se uita pe
hârtie şi înscria pe tablă una câte una literele recepţionate: H E I N R I C H H E R T Z. Era
numele marelui fizician german care pentru prima dată a demonstrat existenţa undelor
electromagnetice, previzionate încă din 1864 de James Clerk Maxwell.
În 1864 este publicat şi articolul care descrie descoperirea lui Popov. În
1896 articolul a fost republicat în Jurnalul Societăţii ruse de fizică şi
chimie.
În 1896 (sau la sfârşitul anului 1895) el a îmbunătăţit receptorul realizat
de fizicianul şi scriitorul englez Oliver Lodge, care la rândul său
perfecţionase coherer-ul lui Edouard Branly. Popov i-a adăugat acestui
detector de unde radio o sârmă suspendată – antena! -, fiind prima
persoană din lume care a făcut acest lucru – precum şi bobine de şoc
menite a neutraliza efectul scânteilor locale.