Constantin Brâncoveanu

si Dimitrie Cantemir
Constantin Brâncoveanu
Voievod, Martir şi Sfânt
(1654 - 15 august 1714)
• Domnitor al Ţarii Româneşti între anii
1688 – 1714
• Constantin Brâncoveanu s-a născut în anul 1654, fiind descendent după tată al
boierilor Craioveşti iar după mamă al neamului Cantacuzinilo
• De mic a ramas orfan de tata .
• În 1674 i-a murit fratele ,Barbu la Constantinopol
• Constantin Brâncoveanu devine singurul moştenitor al uriaşei averi
a lui Matei Basarab şi unul dintre cei mai bogaţi boieri din ţară.
• Turcii chiar îi ziceau ,,Prinţul de aur”.

Matei Basarab
(1632 – 1654)
• Constantin Brâncoveanu îşi va petrece anii adolescenţei
la Brâncoveni,alături de mama şi fraţii săi.
• La formarea spiritului său erudit un rol important l-au
avut unchii săi Constantin Cantacuzino stolnicul şi
spătarul Mihai, formaţi la şcolile de la Padova şi Veneţia.

Constantin Cantacuzino
• Până să urce pe tron, Brâncoveanu a fost pe rând: paharnic,
logofăt,
Postelnic si mare spătar
• Ca logofăt al domnitorului Şerban Cantacuzino (1678-1688) s-a
ocupat de tipărirea primei traduceri în limba română a Bibliei
(1688)

Prima Biblie în limba română

(1688)
• După moartea lui Şerban Cantacuzino a fost ales domn împotriva
voinţei sale,
• cu acordul Mitropolitului Ungro-Vlahiei Teodosie şi a Patriarhului
Ierusalimului Dositei.
• Într-o scrisoare către ţarii Rusiei , Constantin Brâncoveanu mărturisea:
• „Slujba mea este să îndur nevoile şi să rabd năpăştile şi chiar să-mi vărs
sângele în numele
• lui Hristos şi al Domnului nostru Dumnezeu,
• pentru credinţă, pentru Una, Sfântă, Ortodoxă şi
• Apostolească Biserică şi deopotrivă pentru ţara noastră.”

Şerban Cantacuzino
• Căsătorit cu Marica, fiica lui Antonie Vodă din Popeşti, Constantin Brâncoveanu a avut
cu aceasta patru fii: Constantin, Ştefan, Radu şi Matei– şi şapte fete – Stanca, Maria,
Safta, Ancuţa, Elenca, Bălaşa şi Smaranda.
• Soţia sa, Doamna Marica, a fost adevaratul administrator al întregii averi a
Brâncovenilor, despre care atunci se afirma că este una fabuloasă.
• Ea ştia rostul fiecărei moşii, al fiecărei case şi al tuturor sumelor de bani depozitate în
băncile din vestul Europei, la Viena, Veneţia sau Amsterdam.

Sf. Constantin si familia Sa

Constantin Brâncoveanu şi fii săi
• Principalele direcţii ale politicii
sale au fost:
• întărirea rolului domniei;
• promovarea de relaţii strânse cu
Moldova şi Transilvania.
• Constantin Brâncoveanu a
continuat politica tradiţională a
voievozilor români, susţinând
Biserica Ortodoxă, moral şi
material, prin construirea de
lăcaşuri de cult, tipărirea cărţilor
de învăţătură creştină.
• Desfăşurarea războiului curţilor
i-a impus domnului muntean o
politică abilă, ajutând românii
din Transilvania. C.Brâncoveanu - portret de la Mănăstirea
• reorganizarea sistemului fiscal; Sinai, 1696
• Politica sa externă a urmărit echilibrul
• faţă depresiunile celor trei mari imperii: austriac,
otoman şi rus.
• El a aderat la Liga sfântă (constituită în 1684 din
iniţiativa Papei Inocenţiu al XI-lea), alcătuită din
Statul Papal, Imperiul Habsburgic, Polonia,
Veneţia şi Rusia, care dorea alungarea turcilor din
Europa şi realizarea unui nou echilibru politic
între puterile Europene.
• Relaţiile sale externe şi negocierile abile i-au atras
supranumele de,,meşterul neîntrecut al
diplomaţiei ”.
• Lui i se datorează introducerea de noi metode în
diplomaţia secolului al XVIII-lea, precum
corespondenţa secretă şi folosirea agenţilor
secreţi în marile capitale ale continentului.
• În vinerea mare a anului 1714, Sf. Constantin
Brâncoveanu cu toată casa lui au fost ridicaţi de
turci şi duşi la Constantinopol, fiind închişi în
temniţa celor 7 turnuri, numită Edicule.

• Timp de 4 luni a fost supus la torturi groaznice,

fiind biciuit, ars pe piept cu cârlige înroşite în
foc, strâns în cătuşe şi spânzurat de picioare,
pentru a recunoaşte învinuirile aduse, pentru a
trece la credinţa musulmană şi pentru aduce
turcilor toate averile sale şi ale rudelor sale.
• La averile sale pământeşti acesta nu ţinea,
învoindu-se a le da degrabă otomanilor, iar de
acuzaţiile aduse s-a apărat.
• Dar a se lepăda de credinţa creştină domnitorul
nu se putea lăsa înduplecat, chiar cu preţul vieţii
sale şi a feciorilor săi.
• Istoviţi de chinuri şi suferinţe,
ferecaţi în lanţuri grele, desculţi
şi numai în cămăşi, în ziua de 15
august 1714 au fost duşi în faţa
sultanului Ahmed al III-lea.
• În faţa morţii Sf. Constantin
Brâncoveanu şi-a îmbărbătat
fiii cu îndemnuri sfinte.

Sultanul Ahmed al III-lea

• După ce le-a îngăduit să facă o scurtă rugăciune, gâdele a tăiat
dintr-o singură lovitură capul sfetnicului , Ianache. Apoi au fost
decapitaţi în faţa ochilor îndureraţi ai părintelui lor cei 4 fii,
începând cu cel mai mare, Constantin, care avea 31 de ani.

Sfetnicul Ianache
• În faţa morţii, Matei, feciorul cel mic, de numai 11 ani, a avut un
moment de frică , firească fragedei sale vârste. Dar fiind întărit de
tatăl său ca „mai bine să moară de o mie de ori dacă s-ar putea, decât 
să se lepede de Iisus Hristos, numai pentru a trăi câţiva ani mai mult
pe pământ“, copilul a spus gâdelui: „ Vreau să mor creştin, loveşte! ”
• La sfârşit a fost decapitat Sf. Constantin Brâncoveanu care s-a
închinat zicând: „Doamne, fie voia Ta!”
Scena execuţiei celor şase :
Constantin Brâncoveanu si a celor 4 fii ai săi
• Trupurile lor au fost aruncate în mare. Câţiva pescari credincioşi au căutat şi au reuşit să
scoată din apă trupul domnitorului, care a fost înhumat în taină, cu săvârşirea cuvenitei
slujbe creştineşti, la ctitoria sa din insula Halki, mănăstirea Sf. Panaghia Camariotissa.
• Abia în 1720 doamna Marica reuşeşte să se întoarcă din exil aducând osemintele în ţară
şi le reînhumează pe ascuns la Sf. Gheorghe Nou din Bucureşti, unde se află şi astăzi.
• În timpul domniei sale a fost creat stilul arhitectural numit
“Stilul brâncovenesc”
• A Înfiintat Academia din Bucureşti (o şcoală cu predare in limba greacă )

• Brâncoveanu a ridicat în Ţara Românească o serie de

mânăstiri, biserici şi palate.
• Printre aceste monumente de artă trebuie amintite
palatele de la Mogoşoaia şi Potlogi, mânăstirile de la
Hurezi şi Sâmbăta şi multe altele.

Frescă de la Manastirea
Sambata de Sus
Palatul de la Mogoşoaia
Mănăstirea Sâmbăta de Sus

Mormântul lui Constantin

Brâncoveanu
Medalii din timpul lui
Constantin Brâncoveanu
Harta Ţarii Româneşti în timpul lui
Constantin Brâncoveanu
Dimitrie Cantemir
Biografia
• s-a născut la data de 26 octombrie 1673 și a decedat la
21 august 1723.Părinții au fost Constantin
Cantemir(tata) și Ana Bantăș.
Domeniile
• Enciclopedist
• Etnograf
• Geograf
• Filosof
• Istoric
• Lingvist
• Muzicolog
• Compozitor
Studiile Dimitrie Cantemir ,,rege
între filozofi, și filozof între regi"
Moldova
• Constantin Cantemir fiind un on necărturar ,,Carte nu știa,ce numai
inscalitura învățase de o face " a decis să le ofere fiiolor săi Dimitrie si
Antioh carte, angajidu-l pe Ieremia Cacavelas.
Constantinopol
• In perioada anilor 1668-1691 a fost ostatic. La palatul sultanului el a
avut cele mai exclusive opere, astfel făurindu-și un potențial maxim.
Rusia
• După bătălia de la Stălinești din 1711,din Dimitrie Cantemir refugiază
in Rusia unde devine Membru de onoare al Academiei .
Membru de onoare la Academia din Berlin
• La o ședință a Academiei din Berlin a fost
înaintată personalitatea lui Dimitrie Cantemir ca
membru de onoare al Academiei, de către
filozoful Leibniz.
• ,,Demetrius Cantemir e unul dintre cei mai de
seama învățați din lume“
• Astfel la 1714, Academia de la Berlinl-a ales pe
modoveanul Dimitrie Cantemir membru de
onoare al acesteia.
Rege între filozofi,și filozof între regi
Opere reprezentative
• 3 titluri ce ilustrează domeniile de activitate umanistă
ale lui Dimitrie Cantemir
Istoria Ieroglifică
• Istoria ieroglifică elaborată intre anii 1703-1705, este un roman
alegoric, un pamflet politic, o fabulă şi un eseu filozofic, fiind printre
puţinele opere scrise în limba română. Deşi greoaie la lectură, din
cauza frazei latineşti care-i era atât de familiară autorului, opera are
o importanţă deosebită, fiind considerată de către George Călinescu
singura operă literară viabilă din perioada veche. Tema o constituie
conflictul dintre Brâncoveni şi Cantemireşti pentru ocuparea
tronului Moldovei de către Mihail Racoviţă. Conflictul s-a manifestat
între anii 1688-1705 şi este prezentat sub forma alegoriei luptei
dintre Ţara Păsărilor şi Ţara Patrupedelor, timp de 17 ani.
Descrierea Moldovei
• Descrierea Moldovei este una dintre cele mai importante opere ale lui
Dimitrie Cantemir scrisă între 1714 și 1716. Descrierea Moldovei
cuprinde trei părți: Prima parte este consacrată descrierii geografice a
Moldovei, a munților, a apelor și a câmpiilor. Dimitrie Cantemir a
elaborat prima hartă cunoscută a Moldovei, în partea a doua a lucrării
este înfățișată organizarea politică și administrativă a țării. S-au făcut
referiri detaliate la forma de stat, alegerea sau scoaterea din scaun a
domnilor și în ultima parte a lucrării, intitulată ‘’Despre cele bisericești
și ale învățăturii în Moldova’’ există informații despre graiul
moldovenilor, despre slovele folosite, care la început erau latinești.
Dimitrie Cantemir a fost primul cărturar român care a cuprins în sfera
cercetărilor sale etnografia și folclorul. El scrie cu mandrie despre
Moldova, dorind să impună străinătății imaginea unui popor viteaz și a
unei țări bogate.Aici el descrie cel de-al doilea descălecat al Moldovei
și romanitatea poporului său, pledând pentru pace și prosperitate.
DIVANUL
• “Divanul” sau ” Gâlciava înțeleptului cu lumea” sau “Giudețul
sufletului cu trupul”, scrisă în limbile română și greacă, tipărită la
Iași în 1698, din porunca fratelui lui Dimitrie, Antioh Vodă
Cantemir. Această operă este prima lucrare românească
originală de gândire religioasă. În ea întâlnim disputele
medievale despre timp, suflet, natură sau conștiință. Dimitrie
Cantemir sugerează superioritatea omului asupra celorlalte
viețuitoare, face din om un stăpân al lumii, susține superioritatea
vieții spirituale asupra condiției biologice a omului, încearcă să
definească concepte filozofice și să alcătuiască o terminologie
filozofică. Șerban Cioculescu apreciază că " opera lui de debut,
Divanul...este un exercițiu de învățăcel, sub îndrumarea unui
dascăl superior, cum a fost ieromonahul cretan Ieremia
Cacavelas." De la Cacavelas a putut învăța Cantemir grecește și
latinește, dar nu și disciplina gândirii științifice. Lucrarea este
prefațată de Ieremia Cacavelas.
 Cultura muzicală/religioasă
 Dimitrie Cantemir s-a remarcat în așa măsură în arta muzicii, încât numele lui a rămas
peste veacuri ca o glorie a muzicii turcești: Kantemir-oghlu (fiul lui Cantemir),
afirmându-se ca teoretician erudit, compozitor de prestigiu, instrumentist virtuoz şi
pedagog dotat.
 Opera muzicală a lui Dimitrie Cantemir este recunoscută prin tratatul de muzică
turcească pe care l-a scris la Constantinopol în jurul anului 1700 (1695 -1700) cu titlul
Kitâb-ü’ilm-il mûsirî’vedjh-il hurûfât (Cartea științei muzicii după felul literelor)
RELIGIE
• “Sistema religiei
mahomedane” publicată in
1987, este ultima operă majoră
a lui Cantemir tradusă în limba
română. Lucrarea este
reîntegrată patrimoniului
spiritual național potrivit
criteriilor ediției de opere
complete ale principelui
publicate de Academia R.S.
România.
 Generalizare
• Dimitrie Cantemir a fost un erudit și un analist profund, care a
ilustrat cu strălucire toate domeniile culturii din acel timp.Ca homo
universalis si homo culturalis a avut o contribuție majoră la
dezvoltarea culturii și literaturii române.“Dimitrie Cantemir,
€œerudit de faima europeana, voievod moldovean, academicean
berlinez, print rus, cronicar român, cunoscător al tuturor plăcerilor pe
care le poate da lumea, un Lorenzo de Medici al nostru ” G.
Calinescu,,Un suflet omenesc e tânăr atunci când lumea, cu
frumusețile si cu tainele ei, când oamenii cari-l încunjura, orice
sentimente ar avea față de dânsul, cand el însuși, cu tot ce cuprinde
si cu tot ce ascunde, îi sunt un obiect de necontenită curiositate, de
neastâmpărată dorință de a ști”. Nicolae Iorga
Va multumesc pentru atentie
Realizat de Robert Tibu
Clasa a VIII-a B