Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Luminita Albu
Aceasta lucrare a fost elaborata cu suportul programului PHARE al Comunitatii
Europene.
Ideile exprimate apartin autorilor si nu pot fi atribuite pozitiei oficiale a Comisiei Europene
DEFINITII :
PREVENIRE
PREVENIRE
PRIORITATI :
IN
INLOC
LOCDE
DE EVITARE
TRATARE
TRATARE
inainte de
sau
RECICLARE
PREVENIRE
PREVENIRE
IN inainte de
INLOC
LOCDE
DE
“END
“ENDOF
OFPIPE”
PIPE” ELIMINARE
PARTICULARITĂŢI ALE LEGISLAŢIEI DE MEDIU
Legile din domeniul mediului fac parte din acele instrumente care combină gestiunea raţională a
surselor naturale cu prevenirea şi controlul poluării.
În prezent, fiecare ţară europeană posedă un număr mare de legi (cel puţin 100) care
reglementează protecţia fiecărei părţi componente a mediului.
Ele încearcă să prevină sau să limiteze efectele degradării mediului cauzate de fenomenele de
poluare.
Caracterul lor este foarte complex şi imperativ - cuprinzând în mare parte obligaţii de A
FACE şi A NU FACE.
Condiţii pe care trebuie să le îndeplinească legislaţia pe linie de mediu:
- să fie flexibile pentru a permite atât îndeplinirea obiectivelor prezente cât şi a celor
viitoare;
- să se bazeze pe criterii generale (care să-i permită extinderea asupra problematicii
complexe de mediu) şi anume:
legitimitate
eficacitate
eficienţă
capacitatea de implementare
coordonare
- să stimuleze dezvoltarea durabilă;
- să permită integrarea politicii sursă efect (reglementări pentru eliberarea
autorizaţiilor referitoare la poluare);
- să accentueze responsabilitatea companiilor şi a cetăţenilor;
- să evidenţieze reglementările relevante pentru autorităţile competente;
- să integreze politicile transfrontaliere;
- să permită aplicarea practică a reglementărilor legale în domeniu.
Organe legislative şi de control pe linie de mediu în România
Parlamentul - compus din Senat şi Camera Deputaţilor
- redactare şi aprobare proiecte de legi
Guvernul - promovare iniţiative legislative, emitere de hotărâri
Ministere şi alte organe centrale ale administraţiei publice de specialitate: Ministerul Mediului şi
Gospodăririi Apelor, Ministerul Agriculturii, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne,
Ministerul Economiei şi Comerţului, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Sănătăţii
5. Protecţia solului
LEGISLAŢIE
DE MEDIU
Legislaţie
Legislaţie privind
privind
Legislaţie
Legislaţie protecţia naturii
protecţia naturii
intersectorială
intersectorială
Legislaţie
Legislaţie privind
privind
construcţiile,
construcţiile, vibraţiile
vibraţiile
şişi zgomotul
zgomotul
TERMINOLOGIE UTILIZATĂ ÎN LEGISLAŢIA ROMÂNĂ DE MEDIU
Acord de mediu = act tehnico-juridic prin care sunt stabilite condiţiile de realizare ale unui proiect sau a unei activităţi din punct de vedere al impactului asupra
mediului.
Autorizaţie de mediu = act tehnico-juridic prin care sunt stabiliţi parametrii şi condiţiile de funcţionare pentru activităţile existente şi pentru cele noi, pe baza
acordului de mediu.
Studiu de impact = investigare ştiinţifică a efectelor complexe care rezultă sau ar rezulta din relaţia cu mediul înconjurător a unei activităţi care se intenţionează
a fi promovată, în vederea recomandării măsurilor de minimizare a efectelor negative a acestei relaţii în cadrul obţinerii acordului de mediu.
Bilanţ de mediu = procedura de a obţine informaţii asupra cauzelor şi consecinţelor efectelor negative cumulate, prezente anterioare şi anticipate, care fac parte
din acţiunea de autorizare a unei activităţi existente.
Bilanţ de mediu nivel 0 = fişă de verificare conţinând elemente caracteristice activităţii şi care permite autorităţii de mediu competente să identifice şi să
stabilească necesitatea efecturării unui bilanţ de mediu 1 şi/sau 2 sau a unei evaluări a riscului înainte de autorizarea sau de privatizarea societăţii comerciale.
Bilanţ de mediu nivel 1 = studiu de mediu constând din culegerea de date şi documentare (fără prelevare de probe şi fără analize de laborator privind factorii de
mediu), care include toate elementele analizei tehnice a aspectelor de mediu pentru luarea de decizii în dimensionarea impactului de mediu potenţial sau
efectiv de pe un amplasament.
Bilanţ de mediu nivel 2 = investigaţii asupra unui amplasament, efectuate în cadrul unui bilanţ de mediu, pentru a cuantifica dimensiunea poluării prin prelevări
de probe şi analize fizice, chimice sau biologice ale factorilor de mediu.
Evaluarea riscului = analiza probabilităţii şi gravităţii principalelor componente ale unui impact de mediu.
Program de conformare = plan de măsuri propus de titularul activităţii, cuprinzând etape care trebuie parcurse în intervale de timp precizate prin prevederile
autorizaţiei de mediu de către autoritatea competentă, în scopul respectării reglementărilor privind protecţia mediului.
Obiective de mediu minim acceptate (OMMA) = set de obiective stabilite de autoritatea de mediu competentă, în baza unui bilanţ de mediu realizat în procesul
de privatizare anterior formulării ofertei de vânzare; acestea cuprind obiectivele calitative şi cantitative minime de mediu şi durata maxim admisibilă pentru
conformarea cu cerinţele de mediu, precum şi cu orice alte cerinţe ce pot fi identificate de autoritatea de mediu competentă.
Obligaţii de mediu de tip A = răspunderi care identifică obligaţiile de mediu cunoscute în momentul vânzării, legate atât de daunele din trecut cât şi de cele
viitoare, cu respectarea legislaţiei; se regăsesc în OMMA; cumpărătorul îşi asumă integral costurile şi responsabilitatea pentru îndeplinirea OMMA.
Obligaţii de mediu de tip B = răspunderi care identifică surse potenţiale de obligaţii de mediu, de protecţia muncii şi de sănătate, ale căror costuri nu pot fi
cunoscute cu precizie şi care depind de cadrul legislativ viitor, de comportamentul terţilor şi de informaţiile disponibile în viitor.
Prag de alertă = concentraţia de poluant care are rolul de a avertiza asupra unui impact potenţial de mediu şi care determină declanşarea unei monitorizări
suplimentare şi/sau necesitatea reducerii concentraţiei de poluant.
Prag de intervenţie = concentraţia de poluant la care se va dispune executarea unui studiu de evaluare a riscului şi reducerea concentraţiei de poluanţi.
LEGISLAŢIE PRIVIND REGLEMENTAREA
ACTIVITĂŢILOR PE LINIE DE PROTECŢIA MEDIULUI
Legea mediului – secţiunea a II-a
Ordinul nr.125/1996 al MAPPM pentru aprobarea Procedurii de reglementare a
activităţilor economice şi sociale cu impact asupra mediului înconjurător
Ordinul nr.184/1997 al MAPPM pentru aprobarea Procedurii de realizare a bilanţurilor de
mediu
Ordinul nr.277/1997 al MAPPM privind Normativul de conţinut al documentaţiilor
tehnice necesare obţinerii avizului de gospodărire a apelor şi a autorizaţiei de
gospodărire a apelor
Ordinul 756/1997 al MAPPM pentru aprobarea Reglementării pentru evaluarea poluării
mediului
Ordin nr. 860/2002 al ministrului apelor şi protecţiei mediului pentru aprobarea
Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi de emitere a acordului de mediu
HG 918/2002 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra
mediului şi pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei
proceduri
Ordin nr. 863/2002 al ministrului apelor şi protecţiei mediului privind aprobarea
ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului
asupra mediului
Ordin nr. 864/2002 pentru aprobarea procedurii de evaluare a impactului şi de participare
a publicului la luarea deciziilor în cazul proiectelor cu impact transfrontieră
Ordonanta de urgenta 34 / 2002 privind prevenirea, reducerea si controlul integrat al
poluarii
LEGISLAŢIE PRIVIND PROTECŢIA CALITĂŢII APELOR ÎN
ROMÂNIA
Scop: prevenirea poluării apelor
conservarea resurselor de apă
poluare cu metale grele (Ni, Cu, Cr, Zn, Cd, As, Fe,
Mn), cianuri, produse petroliere, materiale în
suspensie, etc.
Probleme existente:
consum exagerat de apă
pierderi mari din procesele tehnologice
grad redus de recirculare
încadrarea în limitele de evacuare din avizul de
gospodărire a apelor
funcţionarea corectă a sistemului de depoluare, cu
recomandarea automatizării proceselor de tratare a
Măsuri obligatorii:
apelor uzate industriale
supravegherea sistematică a calităţii apelor
evacuate
declararea cazurilor de poluare accidentală
Măsuri viitoare: reducerea consumului de apă
LEGISLAŢIE PRIVIND PROTECŢIA
CALITĂŢII APELOR ÎN ROMÂNIA (2)
Legea nr. 107/1996 – Legea apelor
Ordinul nr. 778/1993 al MAPPM privind activitatea de gospodărire calitativă a apelor din
România
Ordinul nr.9/1990 al MAPPM privind aprobarea Normelor cantitative şi calitative de apă
pentru unităţile industriale
Ordinul nr. 485/1995 al MAPPM privind aprobarea Regulamentului de organizare şi
funcţionare a Sistemului de alarmare în caz de poluări accidentale ale apelor din
România
Ordinul nr. 275/1997 al MAPPM privind Normele metodologice privind instituirea
regimului de supraveghere specială în caz de nerespectare a măsurilor stabilite pentru
asigurarea condiţiilor înscrise în autorizaţia de gospodărire a apelor
Ordinul nr. 278/1997 al MAPPM privind metodologia cadru de elaborare a planurilor de
prevenire şi combatere a poluărilor accidentale la folosinţele de apa potenţial poluatoare
Ordinul nr. 399/1997 al MAPPM privind aprobarea Metodologiei de organizare, păstrare şi
gestionare a Cadastrului apelor din România
STAS 4706-88 Ape de suprafaţă. Condiţii de calitate
LEGISLAŢIE PRIVIND PROTECŢIA
CALITĂŢII APELOR ÎN ROMÂNIA (3)
Ord. 377/2001 privind aprobarea obiectivelor de referinţă pentru calitatea apelor de
suprafaţă
HG 118/2002 privind aprobarea Programului de acţiune pentru reducerea poluării
mediului acvatic şi a apelor subterane cauzată de evacuarea unor substanţe periculoase
Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile
HG nr. 100/2002 pentru aprobarea Normelor de calitate pe care trebuie să le îndeplinească
apele de suprafaţă utilizate pentru potabilizare - NTPA 013/2002 şi a Normativului
privind metodele de prelevare şi analiză a probelor din apele de suprafaţă destinate
producerii de apă potabilă – NTPA 014/2002
HG nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare a apelor
uzate – NTPA – 011 privind colectarea, epurarea şi evacuarea apelor uzate orăşeneşti,
NTPA - 001/2002 privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a apelor uzate
industriale şi orăşeneşti la evacuarea în receptorii naturali, NTPA – 002/2002 privind
condţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor şi direct în
staţiile de epurare
LEGISLAŢIE PRIVIND PROTECŢIA
CALITĂŢII APELOR ÎN ROMÂNIA (4)
H.G. nr. 459/2002 privind adoptarea normelor de calitate pentru apa de zonele
amenajate pentru imbaiere
H.G. nr. 202/2002 pentru aprobarea Normelor Tehnice privind calitatea apelor de
suprafata care necesita protectie si ameliorare in scopul sustinerii fondului piscicol
H.G. nr. 201/2002 pentru aprobarea Normelor Tehnice privind calitatea apelor pentru
moluste
HG nr. 964/2000 pentru Planul national de protectie a apelor impotriva poluarii cu
nitrati proveniti din surse agricole
OUG nr. 202/2002 privind gosodărirea integrată a zonei costiere
Ord. Nr. 913/2001 pentru aprobarea conţinutului cadru al Planului de gospodărire a
apelor pe bazine hidrografice
Ord. 1125/2002 pentru aprobarea Comitetului de Coordonare si monitorizare a
implementării Directivei Cadru 2000/60/CEE şi a celorlalte directive din domeniul apei
Ord. 1049/2002 pentru aprobarea planului de măsuri pentru eliminarea sau reducerea
riscului de poluare a apelor subterane
HOTĂRÂRE DE GUVERN PENTRU APROBAREA NORMATIVULUI PRIVIND STABILIREA
LIMITELOR DE ÎNCĂRCARE CU POLUANŢI A APELOR UZATE EVACUATE ÎN RESURSELE
DE APĂ, NTPA – 001/1997
ABROGATĂ PRIN NTPA 001/2002 (DEOSEBIRILE SUNT REDATE MAI DEPARTE)
Staţiile de epurare/evacuare a apelor uzate Scop:
trebuie să fie dotate cu: stabilirea condiţiilor de calitate a apelor uzate
cu mijloace de măsurare a debitelor; înainte de descărcare în resursele de apă;
cu facilităţi de prelevare probe de apă; stabilirea valorilor limită admisibile ale
pe cât posibil cu sisteme automate de principalilor indicatori de calitate ai acestor ape.
măsură a calităţii apelor uzate evacuate.
Domeniu de aplicare: ape uzate de orice natură.
NTPA––001
NTPA 001
La depăşirea limitelor admise, este obligatorie
epurarea până la atingerea valorilor admise. Rol: instrument de lucru pentru utilizatorii de apă,
proiectanţi, inspectorate de sănătate publică, autorităţi.
DOMENIU DE APLICARE:
(1) INSTALAŢII STAŢIONARE, VEHICULE ŞI INFRASTRUCTURI
(2) INSTALAŢII DE ARDERE (LA CARE SE APLICĂ ŞI PREVEDERILE
COMPLEMENTARE DIN ANEXA NR.2)
VALORI LIMITĂ DE EMISIE (EXEMPLE):
Substanţe
Nr. Debit masic Concentraţie emisie
Clasa de poluanţi
cr. Denumire Simbol (g/h) (mg/mc)
i
CMA = 17 g/m /lună
2
Legislaţia referitoare la protecţia solului şi a apelor subterane
Scop: prevenirea/reducerea poluării solului şi pânzei freatice
Probleme existente: poluare sol ca urmare a scurgerilor din rezervoarele subterane şi
supraterane aflate în contact cu solul
depozitare în locuri neamenajate corespunzător;
pierderi direct pe sol de diverse chimicale în timpul transportului
emisii de substanţe poluante în atmosferă, care se depun ulterior
pe sol
utilizarea incorectă a pesticidelor şi îngrăşămintelor
Poluanţi principali: substanţe petroliere, metale grele, BTX, PCB, cianuri, substanţe
organoclorurate
Măsuri obligatorii: respectarea prevederilor legate de:
limitele de alertă şi de intervenţie ale calităţii solului
utilizările mai sensibile şi mai puţin sensibile ale solului
LEGISLAŢIE REFERITOARE LA PROTECŢIA SOLULUI ŞI A APELOR
SUBTERANE
Legea 18/1991 Legea fondului funciar
Legea 137/1995 privind protecţia mediului înconjurător modificată prin HG 314/1998,
completată prin Legea 159/1999 şi republicată în anul 2000, apoi modificată şi completată
prin OUG 91/2002
Circulara 130/1990 a M.A.P.P.M. – D.P.M. privind criterii de apreciere a calităţii solurilor
HG 756/1993 pentru aprobarea Regulamentului provond stabilirea grupelor de terenuri care
intră în perimetrele de ameliorare
HG 267/1995 privind constituirea şi utilizarea Fondului de ameliorare a fondului funciar
O 184/1997 al M.A.P.P.M. pentru aprobarea procedurii de realizare a bilanţurilor de mediu
O 756/1997 al M.A.P.P.M. pentru aprobarea Reglementării privind evaluarea poluării
mediului
STAS 1342/1991 Apă potabilă. Condiţii de calitate.
Legislaţia română privind deşeurile
Scop: prevenirea/reducerea generării de deşeuri
clasificarea deşeurilor pe categorii
reciclarea/valorificarea deşeurilor
Probleme existente: depozitare necontrolată pe spaţii neamenajate
lipsa de sortare a deşeurilor
poluare prin deficienţe legate de activitatea de
transport/manipulare deşeuri
activităţi referitoare la importul/exportul de deşeuri
Măsuri obligatorii: reducerea cantităţii de deşeuri prin desfăşurarea activităţilor la
parametri optimi
respectarea prevederilor legate de colectarea şi reciclarea
deşeurilor refolosibile
clasificarea deşeurilor şi introducerea evidenţei gestiunii
deşeurilor
reglementări privind regimul de import al deşeurilor şi
reziduurilor de orice natură
reglementări privind transportul peste frontieră al deşeurilor şi
mărfurilor periculoase
Măsuri viitoare: reglementări privind depozitarea deşeurilor
întărirea măsurilor de recuperare/reciclare
LEGISLAŢIE PRIVIND DEŞEURILE
Decret 465/1979 privind recuperarea şi valorificarea resurselor materiale refolosibile, utilizarea şi circulaţia ambalajelor
L 14/1980 pentru aprobarea Decretului 465/1979 privind recuperarea şi valorificarea resurselor materiale refolosibile, utilizarea
şi circulaţia ambalajelor
Legea 6/1991 pentru aderarea României la Convenţia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere a deşeurilor
periculoase şi al eliminării acestora
Legea 137/1995 privind protecţia mediului înconjurător - modificată prin HG 314/1998, completată prin Legea 159/1999 şi
republicată în anul 2000, apoi modificată şi completată prin OUG 91/2002
HG 340/1992 privind regimul de import al deşeurilor şi reziduurilor de orice natură, precum şi a altor mărfuri periculoase pentru
sănătatea populaţiei şi pentru mediul înconjurător
HG 437/1992 pentru aprobarea şi modificarea HG 340/1992 privind regimul de import al deşeurilor şi reziduurilor de orice
natură precum şi a altor mărfuri periculoase pentru sănătatea populaţiei şi mediul înconjurător
HG 511/1994 privind adoptarea unor măsuri pentru prevenirea şi combaterea poluării mediului de către societăţi comerciale din
a căror activitate rezultă unele deşeuri poluante
O 1621/1995 al Ministerului Industriilor privind aprobarea Normelor Metodologice pentru procedura de autorizare a agenţilor
economici care desfăşoară activităţi de colectare, prelucrare şi livrare a deşeurilor refolosibile
OG 78/2000 privind regimul deşeurilor
L 426/2001 pentru aprobarea OG 78/2000 privind regimul deşeurilor
OG 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile (abroga OG 33/1995 privind măsuri pentru colectarea,
reciclarea şi reintroducerea în circuitul productiv a deşeurilor refolosibile de orice fel)
L 465/2001 pentru aprobarea OG 16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile
D 618/2001 privind promulgarea Legii pentru aprobarea OG 16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile
HG 662/2001 – Hotarare privind gestionarea uleiurilor uzate
HG 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase
HG 349/2002 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje
O 219/2002 - Ordin al ministrului sănătăţii şi familiei pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate
din activităţile medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din
activităţile medicale
Anexa 2
20 de categorii (titluri) de deşeuri, provenite din domenii diverse, subclasificate fiecare în subgrupe (subtitluri);
deşeurile periculoase sunt evidenţiate prin asteriscuri
fiecare subgrupă are un cod de 4 cifre; primele 2 cifre coincid cu numărul categoriei
fiecare tip de deşeu – periculos sau nu - are un cod complet de 6 cifre; primele 2 corespund categoriei, următoarele 2 corespund subgrupei
şi ultimile 2 individualizează deşeul respectiv
Categorii (titluri de deşeuri):
Deşeuri rezultate de la exploatarea minieră şi a carierelor şi de la tratarea fizică şi chimică a mineralelor (cu 4 subgrupe).
Deşeuri din agricultură, horticultură, acvacultură, silvicultură, vânătoare şi pescuit, de la prepararea şi procesarea alimentelor (cu 7
subgrupe).
Deşeuri de la prelucrarea lemnului şi producerea plăcilor şi mobilei, pastei de hârtie, hârtiei şi cartonului (cu 3 subgrupe).
Deşeuri din industriile pielăriei, blănăriei şi textilă (cu 2 subgrupe).
Deşeuri de la rafinarea petrolului, purificarea gazelor naturale şi tratarea pirolitică a cărbunilor (cu 3 subgrupe).
Deşeuri din procese chimice anorganice (cu 15 subgrupe).
Deşeuri din procese chimice organice (cu 4 subgrupe).
Deşeuri de la producerea, prepararea, furnizarea şi utilizarea straturilor de acoperire (vopsele, lacuri, emailuri vitroase), a adezivilor,
cleiurilor şi cernelurilor tipografice (cu 5 subgrupe).
Deşeuri din industria fotografică (cu 1 subgrupă).
Deşeuri din procesele termice (cu 14 subgrupe).
Deşeuri de la tratarea chimică a suprafeţelor şi acoperirea metalelor şi altor materiale; hidrometalurgie neferoasă (cu 4 subgrupe).
Deşeuri de la modelarea, tratarea mecanică şi fizică a suprafeţelor metalelor şi a materialelor plastice (cu 2 subgrupe).
Deşeuri uleioase şi deşeuri de combustibili lichizi (cu excepţia celor comestibile şi a celor din capitolele 05, 12 şi 19) (cu 7 subgrupe).
Deşeuri de solvenţi organici, agenţi de răcire şi agenţi de propulsare (cu excepţia 07 şi 08) (cu 1 subgrupă).
Deşeuri de ambalaje; materiale absorbante, materiale de lustruire, filtrante şi îmbrăcăminte de protecţie, nespecificate în altă parte (cu 2
subgrupe).
Deşeuri nespecificate în altă parte (cu 11 subgrupe).
Deşeuri din construcţii şi demolări (inclusiv pământ excavat din amplasamente contaminate) (cu 8 subgrupe).
Deşeuri rezultate din activităţile unităţilor sanitare şi din activităţi veterinare şi/sau cercetări conexe (cu excepţia deşeurilor de la prepararea
hranei în bucătării sau restaurante, care nu au legătură directă cu activitatea sanitară (cu 2 subgrupe).
Deşeuri de la instalaţii de tratare a reziduurilor, de la staţiile de epurare a apelor uzate şi de la tratarea apelor pentru alimentare cu apă şi uz
industrial (cu 13 subgrupe).
Deşeuri municipale şi asimilabile din comerţ, industrie, instituţii, inclusiv fracţiuni colectate separat (cu 3 subgrupe).
Legislaţie română privind substanţele toxice şi periculoase
Tipuri uzuale: chimicale de bază: acizi, baze, etc.
cianuri, metale grele
substanţe cancerigene
pesticide
Reglementări referitoare la: clasificarea
producerea
manipularea
condiţionarea
utilizarea
transportul
depozitarea
ambalarea
importul/exportul substanţelor toxice
Lista substanţelor toxice şi a plantelor care conţin substanţe toxice se stabileşte de
Ministerul Sănătăţii cu acordul al M.A.P.M. şi se publică în Monitorul Oficial.
LEGISLAŢIE PRIVIND SUBSTANŢELE TOXICE SI PERICULOASE
D 466/1979 privind regimul produselor şi substanţelor toxice
Legea 15/1980 pentru aprobarea Decretului 466/1979 privind regimul produselor şi substanţelor toxice
Legea 5/1982 privind protecţia plantelor cultivate şi regimul pesticidelor
HG 75/1991 pentru stabilirea contravenţiilor privind regimul produselor şi substanţelor stupefiante
Legea 137/1995 privind protecţia mediului înconjurător - modificată prin HG 314/1998, completată prin Legea
159/1999 şi republicată în anul 2000, apoi modificată şi completată prin OUG 91/2002
Legea 85/1995 pentru aprobarea Ordonanţei 4/1995 privind fabricarea, comercializarea şi utilizarea produselor de uz
fitosanitar
Legea 126/1995 privind regimul materiilor explozive
Legea 14/1995 pentru ratificarea Conventiei privind cooperarea pentru protectia si utilizarea durabila a fluviului
Dunarea
Legea 56/1997 privind aplicarea prevederilor Conventiei privind interzicerea dezvoltarii, producerii, stocarii si
folosirii armelor chimice si distrugerea acestora
HG 168/1997 privind regimul produselor şi serviciilor care pot pune în pericol viaţa, sănătatea, securitatea muncii şi
protecţia mediului înconjurător
HG 172/1997 privind înfiinţarea Registrului Naţional al Substanţelor Chimice Potenţial Toxice şi aprobarea
Regulamentului de organizare şi funcţionare al acestuia
HG 50/1999 privind marcarea buteliilor de sticlă refolosibile, utilizate pentru ambalarea substanţelor şi produselor
periculoase
O 43/1980 al Ministerului Sănătăţii pentru aprobarea listei substanţelor toxice şi plantelor care conţin substanţe toxice
O 101/1991 al M.M.P.S. şi 1272 al Ministerului Sănătăţii pentru extinderea aplicării pentru agenţii privaţi a regimului
produselor şi substanţelor toxice reglementat prin D 466/1979
O 288/1997 al M.M.P.S. privind aprobarea Normelor specifice de protecţie a muncii pentru cultura mare şi utilizarea
substanţelor toxice în activităţi din agricultură
OG 48/1999 privind transportul rutier al mărfurilor periculoase
OUG 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase
HG 173/2000 pentru reglementarea regimului special privind gestiunea si controlul bifenililor policloruraţi şi ale altor
compuşi similari
Concluzii privind rolul şi caracteristicile legislaţiei de mediu din România. Procesul de
aderare la UE.
Tendinţe actuale de aliniere a legislaţiei române la normele europene de mediu
Din cele peste 300 acte normative ale UE pe linie de mediu, ACQUIS-ul comunitar cuprinde
74 directive;
21 reglementări.
Aceste acte normative vor trebui transpuse şi reglementate în legislaţia naţională a ţărilor care
urmează să capete statutul de membru al UE.
Cuprinde acte incluse sau nu în Carta Albă, referitoare la:
calitate aer;
gestiune deşeuri;
calitate apă;
protecţia naturii;
controlul poluării industriale;
chimie;
zgomot – surse mobile;
securitatea nucleară.
Tendinţe actuale de aliniere a legislaţiei române la normele europene de mediu (II)
Essen (1994)
Consiliul Europei a stabilit strategia de preaderare:
prin delimitarea priorităţii de integrare în Piaţa Internă Comună (PIC);
prin adoptarea Cartei Albe privind pregătirea ţărilor asociate;
Carta Albă: a fost elaborată de Comisia Europeană;
în vigoare din 1995;
identifică măsurile-cheie necesar a fi adoptate de fiecare sector al PIC;
propune o ordine în abordarea aproximării legislative;
evidenţiază şi descrie structurile necesare pentru punerea în aplicare a reglementărilor
UE;
include ca obiective prioritare de protecţia mediului pentru funcţionarea PIC:
controlul radioactivităţii şi al altor substanţe periculoase;
organisme modificate genetic;
managementul deşeurilor;
emisiile de poluare fonică;
poluarea aerului şi reducerea stratului de ozon.
alinierea la PIC implică respectarea Cartei Albe în ceea ce priveşte cerinţele de mediu;
aderarea la UE implică acceptarea întregului ACQUIS Comunitar;
responsabilitatea alinierii la PIC şi stabilirea propriilor priorităţi în diferite sectoare de activitate revine
în primul rând ţărilor asociate;
UE acordă asistenţă pentru armonizarea legislativă prin intermediul programelor PHARE.
4. Implementarea legislaţiei UE şi procesul de accedere la UE
Demers facilitat prin intermediul unui ghid UE care:
abordează acele elemente de implementare comune mai multor directive;
sugerează modul în care planificarea implementării poate fi integrată în planificarea guvernamentală generală pentru accedere la UE;
furnizează o listă de verificare pentru managementul implementării pe care guvernele o pot utiliza pentru a-şi monitoriza progresul în
implementarea Acquis-ului.
Procesul de aproximare a sistemelor legale şi administrative ale ţărilor candidate la UE la contextul de legi mai amplu şi mai complex al
UE reprezintă o sarcină foarte laborioasă, care necesită o planificare şi un management eficient.
Procesul de aproximare implică în special 3 elemente care se intercorelează:
- transpunerea legislativă;
- implementarea;
- constrângerea.
Directivele UE adoptate ca legi naţionale trebuie integrate în sistemul naţional de legi administrative şi de mediu.
În acest scop, se prevede existenţa unor:
sisteme de colectare de date certe;
sisteme şi instituţii eficiente pentru monitorizarea şi raportarea emisiilor, a inspecţiilor şi a calităţii mediului;
proceduri şi instrumente pentru creşterea conştientizării de mediu a unităţilor industriale şi a publicului, spre a sprijini măsurile de
protecţie a mediului;
instituţii şi metode pentru a facilita participarea publicului la managementul de mediu;
sisteme represive pentru încălcarea normelor;
instruiri ale diverselor segmente ale societăţii;
finanţare adecvată pentru implementare şi pentru instituţiile de constrângere.
Planificarea procesului de aderare la UE
este condusă de NPAA (Programul Naţional pentru Adoptare a Acquis-ului).
în cadrul capitolului său de mediu şi pentru fiecare sector de mediu, NPAA
stabileşte:
situaţia curentă;
priorităţi de termen scurt şi mediu pentru parteneriatul de accedere;
necesităţi de formare instituţională;
necesităţi financiare de termen scurt şi mediu.
NPAA este sprijinit de planuri de implementare ce conţin acţiunile necesare,
timpul, responsabilii şi resursele alocate.
planificarea implementării necesită informaţii şi decizii la 3 nivele:
pentru fiecare element de legislaţie;
pentru fiecare sector de mediu;
pentru tot Acquis-ul de mediu.
IMPLEMENTAREA LEGISLAŢIEI UE