Sindromul HELLP

Realizat de Bugneac Iana

M1621
USMF
 Sindromul HELLP este o complicatie obstetricala, ce apare mai ales
in ultimul trimestru de sarcina. HELLP este un acronim ce a fost
atribuit sindromului pornind de la caracteristicile acestuia: hemoliza
(Hemolysis), niveluri crescute ale enzimelor hepatice (Elevated  Liver
enzymes) si trombocitopenie (Low Platelets). Gravidele cu acest
sindrom prezinta risc crescut de hemoragie si nastere prematura.
 Etiopatologie

Cauzele aparitiei sindromului HELLP nu sunt cunoscute. De asemenea, nu s-a stabilit

cu exactitate daca reprezinta o entitate de sine statatoare sau daca este asociata
preeclampsiei, asa cum cei mai multi autori il considera .
Preeclampsia este o afectiune asociata sarcinii, ce poate sa apara dupa saptamana 20
de sarcina, dar si postpartum la 3-4 saptamani si se caracterizeaza prin hipertensiune
arteriala, proteinurie, crestere ponderala rapida si edem generalizat. Factorii de risc
pentru preeclampsie sunt hipertensiunea arteriala (preexistenta sau indusa de
sarcina), sarcina multipla, diabetul zaharat, obezitatea, prima sarcina, niveluri crescute
de homocisteina, dieta inadecvata (carente de vitamina C si E, zinc, calciu, acizi grasi
esentiali). Netratata, aceasta duce la eclampsie, care pe langa manifestarile
preeclampsiei asociaza si convulsii. Este o complicatie severa care in lipsa
tratamentului duce la coma sau deces .
 Sindromul HELLP apare la 0,2-0,6% din totalul sarcinilor, iar
preeclampsia la    5-7% din totalul sarcinilor. Prevalenta sindromului
HELLP este de 4-12% la femeile cu preeclampsie. Desi nu sunt
cunoscuti factorii precipitanti ai sindromului HELLP se pare ca
multiparitatea creste riscul de a dezvolta aceasta afectiune .
 Tablou clinic si diagnostic

Manifestarile clinice din sindromul HELLP sunt nespecifice, ceea ce

intarzie de multe ori diagnosticul. Cele mai frecvente simptome sunt:
durere epigastrica sau in cadranul abdominal drept superior (65%),
greata si voma (50%), stare generala alterata (90%), cefalee (30%). La
examenul obiectiv se constata sensibilitate abdominala in cadranul
abdominal drept superior (90%), mai rar edeme sau hipertensiune
 Stabilirea diagnosticului de sindrom
HELLP are in vedere urmatoarele criterii:

– anomalii pe frotiul de sange periferic

(sugestive pentru anemia hemolitica);
– bilirubina crescuta peste 1,2 mg/ dL si LDH
peste 600 UI/L (semne de hemoliza);
– enzimele hepatice crescute: AST peste 72
UI/L si LDH peste 600 UI/L;
– numarul trombocitelor mai mic de
100.000/mm3 
 In functie de severitatea trombocitopeniei,
sindromul HELLP este stadializat in 3 clase (dupa
clasificarea Mississippi):

clasa 1 este definita de prezenta anemiei hemolitice

microangiopatice si un numar de trombocite sub
50.000/ microl;
clasa 2 un numar de trombocite intre 50.000 si
100.000/microl;
clasa 3 de trombocite intre 100.000- 150.000/microl
 Diagnostic diferential

Semnele si simptomele sindromului HELLP, precum si anomaliile biochimice si

hematologice ce il insotesc sunt nespecifice, fiind intalnite in numeroase alte
afectiuni. Astfel ca tratarea sindromului HELLP este de multe ori complicata de
diagnosticarea si tratamentul anterior gresit aplicat bolnavelor.
Printre afectiunile ce pot fi confundate cu sindromul HELLP se numara: apendicita,
hepatita virala, purpura trombotica trombocitopenica, sindromul hemolitic uremic,
ficatul gras acut de sarcina, afectiuni hepatobiliare, gastrita, esofagita, embolia
pulmonara
 Tratament

Evolutia sindromului HELLP este una rapida, care ameninta

viata mamei si a fatului, de aceea tratamentul trebuie
instituit precoce. Abordarea terapeutica tine cont de varsta
gestationala si de starea mamei si a fatului. Pentru sarcinile
de peste 34 de saptamani nasterea este tratamentul de
electie. Pentru cele sub 34 de saptamani se incepe
tratamentul medicamentos si, in cazul in care evolutia este
una negativa, se recurge la nastere. De obicei, sindromul se
remite dupa nastere. Spitalizarea gravidei si monitorizarea
fetala sunt obligatorii 
Terapia medicamentoasa cuprinde sulfatul
de magneziu, folosit pentru a preveni
convulsiile si progresia spre eclampsie si
antihipertensivele. Cele mai folosite
antihipertensive sunt:
– α si β-betablocante (labetalol) – blocarea
receptorilor α produce vasodilatatie,
inclusiv in vasele utero-placentare, iar
blocarea β-receptorilor previne tahicardia
reflexa;
– vasodilatatoare arteriale (hidralazina);
– blocanti ai canalelor de calciu (nifedipina
este substanta cea mai folosita);
– nu trebuie administrata concomitent cu
sulfatul de magneziu din cauza riscului de
hipotensiune
In cazul sarcinilor sub 34 de saptamani se pot administra glucocorticoizi
pentru a grabi maturizarea pulmonara a fatului. Glucocorticoizii
(dexametazona) administrati in doze mari duc la normalizarea valorilor
enzimelor hepatice si a numarului de trombocite, pot scurta durata
spitalizarii si pot preveni complicatiile materne si fetale majore [6].
Cazurile in care trombocitopenia persista pot necesita plasmafereza.
Intre 38-93% din paciente necesita transfuzii de sange sau produse din
sange
 Complicatii
 

S-a estimat ca intre 1- 25% din cazurile de sindrom HELLP dezvolta

complicatii. Cele mai intalnite sunt coagularea intravasculara diseminata,
insuficienta renala, abruptio placentae (decolarea prematura de placenta),
dezlipirea de retina, ruptura hepatica, ascita, edemul pulmonar si cerebral,
hematomul subcapsular hepatic, sindromul de detresa respiratorie al
adultului, suferinta fetala, moartea mamei sau a fatului s1,6t.
Mortalitatea la gravidele care dezvolta sindrom HELLP este estimata la 2-
24%, iar mortalitatea perinatala la 9-39%. Rata de recurenta pentru
sarcinile viitoare variaza intre 3-25% 
 Bibliografie
1.Manual Vol.I “Bazele obstetricii fiziologice” Gheorge Paladi si Olga Cernetchi
2.Manual “Ginecologie” Gheorghe Paladi”
3.Manual “Obstetrica si Ginecologie” Valentin Friptu
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Aparatul_genital_feminin
5. https://www.zanzu.de/ro/corpul/corpul-femeii/organele-sexuale-externe-ale-
femeii/