Educatia Permanenta

“Totul educă: oamenii, lucrurile, fenomenele, dar în primul rând şi în cea mai
mare măsură, oamenii. Între aceştia, primul loc îl ocupă părinţii şi educatorii. ”-
A.S. Makarenko
Conceptul de educatie permanenta

 Se pare ca scoala nu mai poate raspunde satisfacator

acestor sfidari pe care le impune noile realitati.
 A invata,a preda si a memora nu mai sunt astazi
suficiente.Trebuie sa se invete si altceva: a invata
invatarea! E nevoie deci de o educatie
permanenta,cea”care dureaza tot timpul vietii,care
debuteaza in scoala si pe care o urmeaza fiecare pe
socoteala proprie in functie de interesele si dorinta
sa”(Dottrens,p. 37)
A sti sa te cultivi,sa-ti imbogatesti spiritul,sa-ti fasonezi conduitele sunt
obiective de prim rang al unei formari autentice.

Educatia, se stie,trebuie sa fie anticipativa si prospectiva

Conceptul de educatie permanenta trebuie disociat de o alta

notiune,adica de caracterul permanent al educatiei
“ Pentru fiecare om viata sa- noteaza Comenius- este o scoala,de la leagan
pana la mormant”. Si tot el considera ca “tot ce suntem,ce facem,ce
gandim,vorbim,urzim, dobandim si posedam nu este altceva decat o
anumita scara pe care urcam din ce in ce mai mult,spre a ajunge cat mai
sus, fara insa a putea atinge vreodata treapta”(1970, p.20)
Un nou concept care se vehiculeaza astazi si care descrie o
conduita coextensiva educatiei permanente este cel de
metacognitie, conceptul de metacognitie are o evidenta
relevanta pedagogica intrucat el se refera la operatii
mentale facute asupra altor operatii mentale.
Metacognitia,in situatia invatarii,este un factor pozitiv al
transferului si autoinstrurii.
Astfel,cunoasterea metacognitiva este un factor important
in injghebarea unor conduite intelectuale indispensabile
educatiei permanente.
Daca cu cateva decenii in urma finalitatile educatiei se centrau pe “a fi”, pe
dimensiunea statica a fiintei umane,astazi este necesara o invatare pentru “ a
fi si a deveni”, o invatare “inovatoare”, care sa-l faca pe om sa depaseasca
situatiile noi,necunoscute sau neexprimate pana la un moment dat.

“Astazi se acrediteaza tot mai mult ideea ca nu exista educatia fara

autoeducatie ca educatia facuta prin altii nu mai poate fi conceputa in afara
educatiei prin sine insusi, ca menirea educatiei consta in a pregati fiinta umana
pentru continuarea vietii prin eforturi proprii pe tot parcursul vietii”
(Barna,1989,p.26)

Autoeducatia este una dintre caile prin care se realizeaza educatia permanenta.
Autoeducatia se subordoneaza exigentelor mai largi ale educatiei
permanente.
 Modalitati de realizare a educatiei permanente
Principiul educatiei permanente trebuie pus in relatie directa cu
progresul individual si social.

Educatia permanenta presupune o expansiune cantitativa,sub

aspectul duratei de desfasurare si al multiplicarii situatiilor de
invatare.

Daca invatamantul traditional punea accentul pe transmiterea de

cunostinte,formarea de priceperi si deprinderi si cultivarea unor
atitudini si capacitati intelectuale,astazi aceasta triada ierarhica
trebuie inversata (cf. Vaideanu,1988,p.82-83),pe primul loc plasandu-se
exigenta formarii de atitudini si capacitati spirituale, dupa care
urmeaza formarea de priceperi si deprinderi si,la urma, se plaseaza
transmiterea de cunostinte.

Educatia permanenta este un principiu filosofic si praxiologic de

dimensionare si desfasuare ale practicilor educationale.

Principiul educatiei permanente presupune corelativitatea si

integrativitate ridicate ale proceselor educative la toate nivelurile de
invatamant
 Perspectivele educatiei permanente

“Educatia nu se mai defineste in raport cu un continut determinant ce

trebuie asimilat, ce se concepe in adevaratul sens, ca un proces al fiintei
care,prin diversitatea experientelor date, invata sa se exprime,sa
comunice,sa puna intrebari si sa devina tot mai mult ea insasi.

Educatia trebuie sa se ocupe mai mult decat metodele de invatare, pentru

a-I face pe copii sa raspunda satisfacator diferitelor situatii, de multe ori
nonstandard.
1.Pregatirea
*A decide asupra obiectivelor,strategiilor si timpului;
*A anticipa problemele, a alege strategiile;
*A avea acces la cunostintele achizitionate anterior, de la caz la caz;

2. Reglementarea
*Evaluarea evolutiei;
*Examenul si interogatia;
*Revizuirea;

3.Evaluarea
*Cerecetarea si aprecierea calitatii feedback-ului;
*Aprecierea randamentului;
Strategia formarii la elevi a stiintei invatarii are un efect
benefic asupra sporirii motivatiei de invatare.

“Educatia are drept misiune sa determine achizitionarea

atitudinilor cu privire la aceasta stiinta. Ea trebuie sa-i
dezvolte individului spiritul critic, sa-l invete respectul
diverstatii lucrurilor si a ideilor si mai ales,sa-l incite sa-si puna
in valoare potentialitatile originale. Cu alte cuvinte,educatia
trebuie sa fie inainte de toate un mijloc de dezvoltare a
constiintelor,si nu un instrument de antrenament si de
indoctrinare” (Rassckh,Vaideanu,1987,p.93)
 “Educaţia permanentă este, întocmai unei pânze de apă freatică, prezentă
necontenit în subteranul vieţii sociale şi evidentă numai în unele circumstanţe,
când este scoasă la lumină de investigaţiile specialiştilor sau de evenimente care
impun atenţiei societăţii sau individului carenţele şi relevanţele de educaţie. “

Cauti apa?
V0catie=tendinta puternica si persistenta a unei persoane catre indeplinirea
unei anumite
activitati(artistice,stiintifice,tehnice,constructive,pedagogice,etc.),traita
subiectiv,ca un imbold irezistibi de a se manifesta in domeniul dat. Vocatia are
la baza un ansamblu de predispozitii si aptitudini puternic integrat. Vocatia
contribuie la desavarsirea aptitudinilor si talentului,la canalizarea lor eficienta
in cadrul activitatii.

Educabilitate=Categorie pedagogica fundamentala vizand ponderea educatiei

in procesul dezvoltarii omului sau- cum se spune mai frecvent-puterea
educatiei. In functie de solutia data acestei probleme,in istoria gandirii
pedagogice se configureaza doua pozitii extremiste si antagoniste:a)
afirmarea increderii in puterea nelimitata a educatiei si b) minimalizarea,uneori
pana la negare, a acesteia. Teoria educabilitatii fundamentala pe conceptia
materialist-dialectica atesta rolul conducator al educatiei in dezvoltarea
personalitatii,rol conducator exercitat in interactiune cu ceilalti doi factori care
isi spun de asemenea cuvantul in dezvoltare:ereditatea si mediul. 2. Capacitate
a individului de a beneficia de actiunea educativa,de a fi educat( cel putin intr-
un anumit grad,de exemplu,cand e vorba de copii cu infirmitati)
Ideal pedagogic(educativ)= model sau prototip dupa care sa fie
format orice copil,orice tanar,prin ajutorul educatiei.Idealul
pedagogic sau modelul de om dintr-o societate nu este o
reprezentare abitrara a unui pedagog sau filosof,ci expresia celor
mai inalte cerinte si aspiratii ale societatii. De-a lungul istoriei s-au
formulat diferite idealuri cu privire la fiinta umana: cel de
cetatean,la greci si romani;cel de religios in epoca feudala, si cel
de “umanist”,in Renastere.
Bibliografie
Tircovnicu, V.(1975), “Pedagogie
Generala” , Editura Facla,Bucuresti

Cucos, C.(2006), “Pedagogie”,

Editura Polirom, Iasi.

Barsanescu, S.(1969), “Dictionar de

Pedagogie Contemporana”, Editura
Enciclopedica Romana, Bucuresti

Popescu,T.(1993) “Revista de
pedagogie”,Editura Institutului de
Stiinte ale Educatiei,Bucuresti