Sistemul politic și regimul politic

V Sainsus, dr. conf univ. ASEM

Planul temei
• Sistemul politic, noțiuni și caracteristici de bază, funcții și tendințe

• Tipuri de sisteme politice, criterii de clasificare, caracteristici

• Regimul politic
• Sistemul politic include organizarea puterii politice, relaţiile dintre societate
şi stat, caracterizează procesele politice care includ instituţionalizarea
puterii, starea şi nivelul activităţii politice în societate, caracterul participării
politice, relaţiile politice neinstituţionale;
• Sistemul politic al societăţii reprezintă o totalitate integră, coordonată a
instituţiilor politice, a relaţiilor, proceselor, principiilor organizării politice a
societăţii supuse codului de norme politice, sociale, juridice, culturale,
tradiţiilor istorice şi regimului politic al unei societăţi concrete.
• Sistemul politic există in spaţiul politic al societăţii care are limite teritoriale
Funcțiile sistemului politic
• direcționarea dezvoltării prin decizii ce privesc totalitatea vieții sociale

• asigurarea stabilității și integrității prin contracararea proceselor de dezintegrare și

haos social.

• adaptarea la modificările interne și externe ce au loc în stat

• integrarea societăţii în jurul scopurilor social-politice şi valorilor ideologice,

culturii politice;
Tendințe de evoluție a sistemelor politice
• tendinţa concentrării, centralizării şi descentralizării puterii;
• îmbinarea mai deplină a relaţiilor civile şi politice;
• dezvoltarea formelor asociative ale vieţii politice, adică formarea
diferitor grupuri de adepţi, uniuni, mişcări populare, fronturi;
• comunicativ, presupune totalitatea relaţiilor între subiecţii sistemului
politic referitor la putere, în legătură cu elaborarea şi realizarea
politicii;
• Dinamismul sistemului politic diferă de instabilitate
Legitați ale sistemului politic
• concentrării, centralizării şi descentralizării puterii;
• procesul democratizării;
• perfectarea lui juridică (exclude ilegalitați);
• extinderea participării politice, adică includerea mai deplină a
membrilor societăţii in viaţa politică;
• imbinarea mai deplină a relaţiilor civice şi politice;
• Reorganizarea relaţiilor dintre putere şi popor (trecerea de la relaţiile
de comandă la cele constituţionale, contractuale şi consensuale);
Tipuri de sisteme politice (raportate la
demograție)
• Sistem politic democratic - ce oferă posibilitatea partidismului;

• Sistem politic dictatorial (unipartidismul);

• Sistem politic rațional - legal unde legimitatea și consensul reise din gradul de concordanță al naturii
și concepția guvernanților.
• Sistemul politic autoritar se diferenţiază prin concentrarea întregii puteri politice într-un centru unic de
adoptare a deciziilor politice; extinderea maximă a competenţelor puterii executive; participarea politică
limitată a partidelor şi mişcărilor neguvernatoare, precum şi a deposedării acestora de atribuţii pentru
realizarea puterii; realizarea strictă a principiului nomenclaturist. Centralizarea puterii, excluderea
alegerii organelor reprezentative, limitarea activităţii partidelor şi organizaţiilor de opoziţie, limitarea
drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor ş.a. constitue atribute nemijlocite a sistemului politic autoritar;
Tipologia sistemelor politice (Max Weber)
• Sisteme politice raţionale, in care puterea aparţine guvernului şi numai in mod
legitim. Exercitarea ei intră in sfera obiectivă, stabilită de lege (republici).
• Sisteme politice tradiţionale, in cadrul cărora puterea se bazează pe caracterul
sacru al tradiţiilor. Legile şi legitimitatea puterii nu pot fi contestate de
populaţie. (monarhii)
• Sisteme politice carismatice, puterea este deţinută de un lider carismatic, care
convinge populaţia in calităţile sale excepţionale. El işi imaginează că i s-a
permis să indeplinească o misiune „de excepţie” in istorie şi că este indreptăţit
să impună cea mai bună dintre ordinele politice, de aceea cere de la mase
susţinere şi supunere absolută. (Hitler in Germania, Mussolini in Italia, Stalin
in URSS.)
Tipologia sistemelor politice (Gabriel
Almond axata pe valorile culturii politice)
• Sisteme politice anglo-americane. Sunt atribuite Marii Britanii,SUA,
Canadei, Australiei şi Noii Zeelande. Ele se axează pe principiile şi
valorile liberal-democratice. Există o cultură politică omogenă
(valorile impărtăşite de elită şi mase sunt aceleaşi)
• Sisteme politice european-continentale. Includ state europene ca
Franţa, Germania, Italia, Spania, Portugalia etc. Incontestabil, sunt
sisteme democratice, insă evoluţia lor nu a fost rectilinie, inregistrand
devieri radicale (instaurarea regimului totalitar in Germania şi Italia, a
celui autoritar in Spania şi Portugalia).
Tipologia sistemelor politice (Gabriel
Almond axata pe valorile culturii politice)
• Sisteme politice preindustriale sau parţial industrializate. Pot fi atribuite unor
state din Asia, Africa, America Latină, precum şi din Europa de Est. In cadrul
sistemelor există un grad avansat de diferenţiere a institu ţiilor şi valorilor
politice. Cultura politică este fragmentată şi deseori are o formă rudimentar ă.
Guvernarea este, de regulă, autocrată şi tinde spre autoritarism. Nu se respect ă
drepturile şi libertăţile fundamentale, nici principiul separării puterilor in stat.
• Sisteme politice totalitare. Se caracterizează prin monopolizarea puterii de
către un partid politic, a cărui ideologie devine a statului. Statul exercit ă
controlul asupra tuturor sferelor vieţii sociale: economie, cultur ă, religie,
familie etc. Cultura politică este una de subordonare şi nu se respect ă drepturile
şi libertăţile omului. Exemple: Germania nazistă, Italia fascistă, URSS, Coreea
de Nord, Cuba, China (pană in anii '90).
Sisteme politice conform criteriului politico-
național
• Sisteme politice liberal-democratice. Se referă la societăţile contemporane
care s-au realizat ca state naţionale. Drepturile cetăţeneşti sunt considerate
valoarea politică supremă. Problema naţională a fost soluţionată, societatea
nefiind divizată conform clivajelor etnolingvistice sau religioase. Sistemul
politic poartă un caracter pluralist şi ondiscriminatoriu, orice decizie
exprimand interesele tuturor categoriilor sociale. Acest sistem evoluează spre
un stat postnaţional.
• Sisteme politice naţional-democratice. Sunt atribuite societăţilor care suferă
de deficit identitar. Deşi există instituţii statale democratice, ele nu au reuşit să
integreze intreaga societate, care continuă să fie dispersată conform criteriilor
etnice, lingvistice sau religioase. Sunt puternice sentimentele naţionaliste,
statul prezentandu-se ca una dintre valorile politice supreme.
Tipuri de sisteme politice
• Sistemul politic Francez – regim republican cu președinte ales direct pentru o perioadă de 7ani. Puterea
legislativă este executată de parlamentul bicameral format din Adunarea Populară (491 deputați) și Senat (295
deputați) senatorii sunt aleșii locali de consiliile municipale, pentru o perioadă de 9 ani iar o treime pentru o
perioadă de 3 ani, deputații sunt aleși prin vot direct pentru o perioadă de 5 ani. Proiectul de lege poate deveni
lege dacă trece în aceiași formă prin ambele camere în caz de dezacord rolul principal revine Primului Ministru;
• Sistemul politic Britanic – monarhie constituțională, regat ereditar. Șeful statului Regina au doar îndatoriri
simbolice, puterea aparține primului ministru și guvernului, Monarhul urmează recomandările guvernului.
Puterea legislativă este exercitată de un parlament bicameral, constituit din camera comunelor (650 deputați
aleși direct pentru o perioadă de 5 ani), camera Lorzilor (compusă din membri ereditari) și membri numiți 314.
• Sistemul politic al SUA – republică federală, Președintele ales pe o perioadă de 4 ani care are și funcția de șef al
statului și șeful executivului funcția de prim ministru nu există, s-a verticalizat și centralizat puterea. În SUA
cetățeanul este subiect al două guvernări independente una la nivel unional alta la nivel local
Sistemul politic din R Moldova
• Este instituit la 9 aprilie 1918 prin declarația de unire un sistem politic de factură occidentală, în baza constituție de la 1923
cu principii și norme democratice. Constituția de la 1923 a menținut separarea puterii în stat. Puterea legislativă era
executată de rege și parlament.

• Perioada interbelică a fost una instabilă deoarece au avut loc 11 alegeri parlamentare, și au fost schimbate 33 de guverne.

• După 1940 se instalează un sistem politic dictatorial de tip sovietic. Sovietele de deputați ai norodului exercită puterea de
stat, toate organele se aflau sub controlul sovietelor, sistemul se baza pe centralismul democratic , alegerea de jos în sus,
organul suprem executiv Sovietul de Miniștri. Nucleul sistemului politic era PCUS. PCUS al Moldovei era o structură
combativă

• Adaptarea sistemului politic la rigorile democratice începe la 1989, Sovietul Suprem – Parlament. Sovietul Miniștrilor –
Guvern, Sovietele – consilii, primării
Regimul politic – definiții
• Modalitatea de a exercita puterea politică.
• Regimul politic ar putea desemna ansamblul metodelor şi mijloacelor
instituţionalizate cu ajutorul cărora guvernează cei care deţin puterea politică
• Marxismul defineşte regimul politic drept un ansamblu de institu ţii şi raporturi politice,
prin intermediul cărora o clasă socială işi impune interesele şivoin ţa intregii societ ăţi.
• M.Duverger, in lucrarea sa „Institutions politique”, ia in seam ă specificul organelor
puterii de stat şi modalităţile de realizare a actului de guvernare.
• G.Bouthoul, in „Sociologie de politique”, determină regimul politic prin gradele de
libertate a cetăţenilor.
• Politologul de formaţie marxistă T.B. Bottomore suprapune regimului politic termenul
de sistem politic.
Criterii de examinare a regimului politic
• regimul politic (democratic, autoritar sau totalitar);
• forma de guvernare a statului (republică parlamentară; prezidenţială,
mixtă sau monarhie parlamentară, dualistă, absolută);
• organizarea teritorial-politică (stat unitar, regional sau federal);
• partidele şi sistemul de partide politice;
• sistemul economic;
• caracterul naţional sau multinaţional al statului.
Criterii de examinare a regimului politic
• Natura regimului politic, forma sa de exprimare in planul practicii
sociale este rezultatul raportului de forţe dintre clase, grupuri sociale,
partide, formaţiuni social-politice, intr-un cuvant – dintrecetăţeni,
organizaţii, dintre societatea civilă şi societatea politică;
• Natura regimului politic este determinată de raportul dintre regimul
respectiv şi cetăţeni.
Regimul politic raspunde la următoarele
intrebări:
• a) cum sunt alese organele guvernamentale?

• b) care este structura fiecărui organ guvernamental?

• c) cum sunt repartizate funcţiile organelor guvernamentale?

• d) există vreo limită a puterii lor faţă de cei guvernaţi?

Criterii de realizare a regimului politic
• Legitimitate
• Autoritar sau demogratic
• Tehnocratic
• Modul de exercitare a puterii de catre instituțiile statului,
funcționalitatea acestora
• Modul de organizare
• Eficienta realizarilor (efectele accestora in societate și pentru individ)
Tipuri de regime politice
• Regim democratic – organele de stat se constituie și acționează prin
consultarea cetățenilor prin respectarea voinței și intereselor acestora.
Primele au apărut în epoca modernă cu precădere în statele dezvoltate;
• Regim dictatorial – organe de stat constituite abuziv voinței
cetățenilor, împotriva voinței lor ce reprezintă interesul minoritar de
grup în contradicție cu interesele generale ale societății.
Totaltarism – definiție
• Totalitarismul (lat. totalis) reprezintă regimul care controlează şi
reglementează in totalitate sferele politică, socială, economică şi
culturală ale societăţii. Termenul a fost utilizat pentru prima dată de
Benitto Mussolini intre anii 1923-1925, pentru a denumi o stare a
societăţii considerată ideală pentru realizarea ţelurilor fascismului.
Caracteristici totalitariste
• existenţa unui partid revoluţionar de masă unic, care impunemonopolul la
conducerea societăţii;
• existenţa unei singure ideologii revoluţionare, imbrăţişată de majoritatea
populaţiei. In fascism, aceasta capătă forma unei ideologii naţionaliste, mesianice,
iar in totalitarismul de tip comunist – forma mesianismului marxist-leninist;
• prezenţa unui lider carismatic care devine atat un „apărător” de lumea externă, cat
şi un idol, fetiş şi simbol, care unifică in sine mişcarea totalitară. Acest fapt ii
oferă, in viziunea maselor, o aură mistică;
• lichidarea partidelor şi grupurilor de interes rivale; dispariţia societăţii civile;
• supunerea membrilor societăţii unui proces de transformare (crearea „omului de
tip nou”);
Caracteristici totalitariste
• fuziunea puterilor; centralizarea şi uniformizarea tuturor aspectelor
vieţii sociale;
• violenţa şi represaliile in masă organizate de organele de coerciţie;
• realizarea unui consens total in randurile cetăţenilor, consens
echivalent unei supuneri necondiţionate faţă de putere;
• teatralizarea la scară naţională a vieţii politice (parade, venerarea
conducătorilor, reconstruirea trecutului glorios);
• planificarea proceselor economice de un singur centru, prezenţa
proprietăţii de stat.
Metodele totalitarismului
• controlul total al maselor prin intermediul poliţiei politice;

• violenţă, represalii in masă, deportări ect;

• mobilizarea maselor la proiecte gigant: construirea socialismului

Tipurile de totalitarism
• totalitarism de dreapta – naţional-socialismul german;

• totalitarismul de stanga: stalinismul – in URSS, maoismul – in

• China.
Autoritarismul
• Regimul in care funcţionarea puterii nu este in conformitate cu
principiile şi normele statului de drept, iar mecanismul formării
organelor de stat se bazează pe excluderea cetăţenilor de la alegerea
nemijlocită a reprezentanţilor puterii;
• Au venit la putere in urma falsificării masive a alegerilor
Trăsăturile autoritarismului
• preşedintele, şeful statului este ales pe viaţă;
• puterea nelimitată, absenţa controlului puterii din partea cetăţenilor;
• societatea civilă foarte slabă;
• suprimarea de către stat a disidenţei politice, etnice şi religioase;
• mass-media controlată;
• alegeri controlate sau falsificate.
• serviciile şi indicatorii sociali sunt in continuă decădere (foarte des statele autoritare sunt
ţări sărace);
• economia este organizată centralizat;
• utilizarea frecventă a violenţei;
• nu tolerează concurenţa in sfera politicii.