Inteligența Artificială

Prelegeri –30 ore

Laborator –16 ore
Seminare - 14
examen
 Tema 1: Modelarea inteligenței umane

1. Obiectivele modelării intelectului uman.

Aspecte generale.
2. Modele cognitive. Programarea cognitivă.
3. Compartimentele inteligenței artificiale.
4. Modelarea intelectului uman. Perspective
 Subiectul 1. Obiectivele modelării intelectului uman. Aspecte generale.

Creierul uman este un fenomen multi –

aspectual și include:
1. Sfera de întreținere a sistemelor vitale ale
organismului: circulația sangvină, sistemul digestiv,
metabolismul, sistemul nervos, activitatea cerebrală.
2. Sfera psihico-emotivă: sistemul limbic etc.
3. Sfera cognitivo-intelectuală : fenomene generate de
neocortexul creierului uman. Totalitatea acestor
fenomene formează Inteligența Umana (IU)
Pentru elaborarea Inteligenței Artificiale (IA) prezintă
interes aspectul cognitivo-intelectual al IU.
 Obiective pentru studiu 1.1
1. Ce definește Inteligența Umană (IU)? Enumerați criteriile de
identificare a IU. Ce evocă testul Turing al procesului de
cunoaștere? Ce este un model cognitiv al procesului de
cunoaștere? Prezentați exemple.
2. Ce aspecte cognitive ale IU modelează logica (logica
matematică), informatica, psihologia, lingvistica (lingvistica
matematică).
3. Există aspecte ale IU care nu pot fi modelate?
Prezentați argumentele pro și contra.
Subiectul 2. Modele cognitive. Programarea cognitivă

• Modelele cognitive se bazează pe științele cognitive,

(cognitive sciences) care împrumută o parte din metodele de studiu
din: psihologie, lingvistică, științe neuronale
etc. Modele cognitive simulează activitatea cognitivo - intelectuală
umană.

• Metoda de lucru provine din logică și informatică. Modelele

cognitive au la bază abstractizarea fenomenelor cognitive la nivel
simbolic. Neuronii reali sunt înlocuiți cu neuroni abstracți –
perceptronii, de exemplu.
• Procesele cognitive sunt redate de rețelele cognitive: neurale
(neuronale), semantice, de tranziție – formalisme ce modelează
fluxurile informatice. Fluxurile informatice înmagazinează datele,
informația și cunoștințele. Parcurgerea rețelei este echivalentă cu
derularea unui proces cognitiv.
 Subiectul 2. Modele cognitive. Programarea cognitivă.
Procesele cognitive redate de fluxurile informatice
de pe rețelele cognitive reprezintă generarea „înțelegerii”
proceselor din lumea reală pe baza procesării datelor,
informației și a cunoștințelor. Aceste formalisme de
generare au un caracter lingvistic și sunt, în fapt, niște
gramatici.
• Datele reprezintă înregistrări (fixări) cantitativ-valorice ale
unor însușiri ale realității (Universului -U).
• Informația include agregări de date ce participă la luarea
unor decizii. Datele, deci, reprezintă părți ale conceptului de
informație. Dacă toate datele sunt indispensabile informației
pentru întregirea conținutului, atunci agregarea devine
compoziție.
 Subiectul 2. Modele cognitive. Programarea cognitivă.
Exemple. „Ford”,, „$35000” –date;
<Procurare: „Ford”, Prețul: „$35000”, Livrare: „ 1 aprilie 2019”> -
informație;
• Cunoștințele sunt pachete de informație ce au o existență în
timp, pot fi transmise în calitate de idei, know-how etc.
Cunoștințele redau modul de utilizare a informației.
„Pentru a procura un auto trebuie de întreprins următoarele: 1. De
perfectat un contract de vânzare-procurare cu o firmă-auto….”.
Sunt adevărate (true) afirmațiile (Neil Flemming):
• o colecție de date nu este informații;
• o colecție de informații nu generează cunoștințe;
• o colecție de cunoștințe nu formează înțelegerea;
• înțelegerea unor fapte nu implică cunoașterea adevărului.
 Subiectul 2. Modele cognitive. Programarea cognitivă.
Rezumat:
• Informația este evocarea unui subiect . Răspunde la
întrebările: ce?, cine?, când?, unde?
• Cunoașterea este practica, strategia, metoda, abordarea și
modul de utilizare a informației. Răspunde la întrebarea:
cum?
• Înțelegerea include arhetipul de acțiune. Răspunde la
întrebarea: de ce?
 Subiectul 2. Modele cognitive. Programarea cognitivă.
• Programarea cognitivă a apărut ca reacție la necesitatea de
automatizare a proiectării unor dispozitive (mașini) cu grad
sporit de complexitate a funcționării: robotica, experizarea
etc. Progresul realizat în informatică a permis elaborarea de
soft specializat pe modelarea unor activități inginerești de
proiectare.
***
 Obiective de studiu 1.2

1. Ce este un model cognitiv? Prezentați

exemple.
2. Care sunt criteriile definitorii ale unui model
cognitiv?
3. Ce este un proces cognitiv redat de o rețea
computerizată?
4. Care este diferența dintre o rețea semantică
și o rețea neurală?
5. Ce este un perceptron?
 Obiective de studiu 1.2 (continuare)
6. Ce reprezintă informația? Prezentați
exemple.
7. Ce sunt cunoștințele? Ce este o bază de
cunoștințe? Prezentați exemple.
8. Care este diferența dintre cunoștințe și
înțelegere?
 Subiectul 3. Compartimentele inteligenței artificiale.
• Definiție. Totalitatea metodelor și abordărilor privind modelarea
unor aspecte ale Inteligenței Umane formează Inteligența
Artificială (IA, AI- eng. ).
• Lucrările în domeniul elaborării IA pot fi repartizate pe 4 direcții
globale:
1. Stocarea cunoștințelor utilizate în sistemele cognitive (IA) sub
forma unor baze de cunoștințe. Datele, informația și cunoștințele
permit asigurarea informațională a unor procese cognitive.
2. Elaborarea unor interfețe intelectuale pentru sistemele
informatice ( profesioniste).
3. Achiziția de cunoștințe în LN: sintaxa, semantica, pragmatica LN,
proiectarea unor lumi virtuale.
4. Elaborarea unor sisteme cognitive cu elemente de percepție
vizuală, acustică a datelor parvenite din mediul ambiant și
interpretarea lor inteligentă.
 Obiective de studiu 1.3
1. Ce este o interfață intelectuală? Metode și
metodologii de elaborare a unor interfețe
intelectuale. Prezentați exemple.
2. Cum are loc achiziția de cunoștințe și stocarea lor
sub forma unor baze de cunoștințe?
3. Descrieți algoritmul percepției vizuale la ființele
umane. Prezentați exemple.
4. Descrieți algoritmul percepției auditive. Prezentați
exemple.
5. Definiți conceptul de „ intelect” pe baza inteligenței
Tema 2: Modele sintactico-semantice de redare
a proceselor cognitive. Pragmatica.
1. Modele de gândire. Metode matematice și euristice
de gândire. Gândirea semiotică. Sisteme de semne.
Limbaje naturale și formale.
2. Redarea proceselor cognitive: vocabularul,
recogniția cuvintelor. Algoritmul Rytter.
4. Modele sintactico-semantice de redare a proceselor
cognitive.
5. Problemele modelării pragmaticii a unui limbaj
 Subiectul 1. Modele de gândire. Metode matematice și euristice de gândire. Gândirea semiotică.
Sisteme de semne. Limbaje naturale și formale.

• Gândirea reprezintă un proces informațional declanșat în creierul

factorului de decizie (ființă umană, agent fizic sau virtual, robot
etc.) la producerea unui eveniment (schimbarea stării de lucruri)
în mediul ambiant, situat în sfera sa de impact (accesibilitate).
• Procesul de gândire este ierarhic structurat pe 3 direcții:
1. Percepție – estimarea situației (stării de lucruri) din lumea
înconjurătoare.
2. Planificarea reacției la evenimentul produs – fixarea scopului
final al intervenției, asigurarea duratei finite a reacției,
selectarea mijloacelor de atingere a scopului, fracționarea
scopul final în sub-scopuri și declanșarea proceselor
intermediare respective fiecărui sub-scop.
3. Verificarea atingerii scopului final.
 Subiectul 1. Modele de gândire. Metode matematice și euristice de gândire. Gândirea semiotică.
Sisteme de semne. Limbaje naturale și formale.

• Din cele spuse anterior, lumea înconjurătoare este „populată” de obiecte

care:
1. Au o realizare virtuală sau materială .
2. Au identitate, însușiri (proprietăți, atribute), care caracterizează obiectul și
formează „baza sa de date”.
3. Au un set de operații, care permit manipularea obiectului.
4. Au un set de stări, care caracterizează comportamentul (creare, eliminare,
activare).
Procesul de gândire, astfel definit, constă din elemente
decizionale de forma:
[O x [Sx T]] O, unde
O- set finit de obiecte, T- set de transformări (la general –funcționale)
ale obiectului, S- set de stări.
 Subiectul 1. Modele de gândire. Metode matematice și euristice de gândire.
Gândirea semiotică. Sisteme de semne. Limbaje naturale și formale.
• Explicație.
1. Expresia de mai sus reprezintă un predicat de gradul 3.
2. Expresia [SxT] este un tabel: pe verticală – stările procesului de gândire,
iar pe orizontală- transformările aplicate obiectului.
3. Expresia [Ox[SxT]] este un tabel: pe verticală – obiectele, iar pe orizontală
transformările selectate din tabelul [SxT].
4. Rezultatul este redat de tabelul [Ox[SxT]] și este unul sau mai multe
obiecte.
5. Alegerea tranformării aplicate obiectului selectat se face conform unor
reguli anume proiectate pentru acest proces de gândire. Astfel de reguli se
numesc euristice.
6. Elaborarea setului de reguli euristice se face pe bază experienței în
domeniu, unor cunoștințe și înțelegeri acumulate.
7. Procesul de găndire bazat pe principii euristice nu poat garanta reușita cu
100%.
 Subiectul 1. Modele de gândire. Metode matematice și
euristice de gândire. Gândirea semiotică. Sisteme de semne.
Limbaje naturale și formale.
• Exemplu. Fie date 2 formule ale logicii propoziționale clasice:
1 2
R  (  P  Q )  ( Q  P )  R , unde simbolurile
de operații logice au sensul lor obișnuit, iar R, P, Q sunt variabile de tip
propozițional. Să se declanșeze un proces mental (de gândire) care ar
demonstra echivalența în sens sintactic al formulelor.
Explicație. Adică socotind formulele ca șiruri de simboluri să se
găsească un șir finit de transformări care ar translata prima formulă în
cea de a doua.
O abordare semanică ar presupune:
1. Construirea unei tabele de valori (true, false) pentru prima formulă, apoi
pentru fomula a doua.
2. Compararea tabelelor. Dacă sunt identice, atunci formulele sunt semantic
echivalente
 Subiectul 1

• Exemplul

R  ( P  Q )  (Q  P )  R

R P Q For1 For2
f f f ? ?
- - - - -
- - - - -
t t t ? ?
Subiectul 1. Modele de gândire. Metode matematice și euristice de gândire.
Gândirea semiotică. Sisteme de semne. Limbaje naturale și formale.
3. Dacă formulele sunt echivalente atât în sens semantic, cât și în sens
sintactic, atunci formulele sunt echivalente în sens larg.
4. Este clar că pentru a obține echivalența în sens larg a formulelor
propoziționale efectuând doar transformările sintactice trebuie de ales astfel
de transformări care asigură la fiecare aplicație a transformării echivalența
semantică a formulelor intermediare.
5. Condiția formulată în p.4 poate fi asigurată doar dacă alegem în calitatea
de transformări axiomele logicii propoziționale.
Transformările (setul T)
T1. A  B  B  A; A  B  B  A
T2. A  B   B   A
T3. A  A  A ; A  A  A
T4.
A  (B  C)  ( A  B)  C; A  (B  C)  ( A  B)  C
T5.
A  B   ( A   B )
T6. A  B   A  B
Subiectul 1. Modele de gândire. Metode matematice și euristice de gândire.
Gândirea semiotică. Sisteme de semne. Limbaje naturale și formale.
• Legități euristice (transformări la nivel sintactic, setul S)
1. ∂V - includerea în expresie a unei variabile suplimentare care nu a fost
2. ∂N – variabila intră în expresiile confruntate cu un număr diferit de ori.
3. ∂T – una dintre expresii începe cu semnul negației.

4. ∂C – există inadvertențe între operațiile ce leagă două variabile.
5. ∂G - grupările asociative sunt diferite în expresiile comparate.
6. ∂P - diferă poziția componentelor (variabilelor)
Tabela [SxT] euristică. Se construiește pentru cazul concret, adică este euristică.
T1 T2 T3 T4 T5 T6
7. ∂V
8. ∂N x
9. ∂T x x x
10. ∂C x x
11. ∂G x
12. ∂P x x
Subiectul 1. Modele de gândire. Metode matematice și euristice de gândire.
Gândirea semiotică. Sisteme de semne. Limbaje naturale și formale.
1. Explicație. Semnul „x” la intersecția coloanei transformărilor cu coloana stărilor
înseamnă posibilitatea aplicării transformării la obiectul O. În dependență de obiect pot
fi disponibile mai multe transformări în una și aceeași stare.
2. Aspectul semantic al obiectului O se obține atunci când variabilelor A, B, C etc. le sunt
atribuite valori. În calitate de valori pot fi atribuite constante grafice, constante textuale
etc. În varianta prezentată (modelu propozițional , logica propozițională) vom utiliza
pentru interpretarea formulelor ce desemnează obiecte concrete propozițiile afirmative.
Exemplu. Fie date propozițiile A=„ Arborii au înverzit”, B=„ Primăvara a sosit”. În calitate de
formulă a fi interpretată vom lua axioma T6.
Interpretarea va fi: „Arborii au înverzit” „Primăvara a sosit” A  B  A  B

Analiza: Fie A =„true” , formula e adevărată deoarece este
axiomă,deci, B= „true” în mod necesar.
Analogic se deduce și partea a doua a echivalenței.
Exemplu. Să se testeze echivalența sintactică și semantică a expresiilor :
• expresiilor : R&( -PQ) și (QvP) &R

***********
 Subiectul 1
• Interpretarea formulelor precedente
• Exemplu. Fie variabilele R, P, Q au valorile:
1. R= «Afară plouă»;
2. P= «Pietonii și-au deschis umbrelele»;
3. Q= «Pe asfalt au apărut băltoacele»;
Să se calculeze valorile de adevăr ale formulelor, dacă faptele
relatate sunt adevărate. Să se enumere toate variantele
posibile ale textului format din afirmațiile P,R,Q (conform
tabelului de valori slide-ul 19).