Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Auscultaţia
plămânilor
plămânilor
catedra Medicină Internă
-Semiologie
Auscultaţia
plămânilor
• Ralurile
• Frecătura pleurală
• Zgomotul picăturii căzânde
• Sucussiunea Hipocratică
Ralurile
• la apăsarea fonendoscopului pe
torace ralurile umede nu se
modifică;
• după tuse ele se modifică
cantitativ şi calitativ;
• Ele se auscultă în ambele faze
ale respiraţiei;
• la imitarea respiraţiei cu gura
şi nasul închise – ralurile
dispar (aerul nu va pătrunde în
lumenul bronşic).
Sonoritatea ralurilor umede:
• În caz cînd bronhia afectată
este înconjurată de ţesut
pulmonar nemodificat, ralurile vor
fi nesonore.
Ex : în bronşită.
• cînd bronhia afectată este
înconjurată de ţesut condensat
– ralurile vor fi sonore.
Ex : în pneumonie.
Raluri crepitante
• Apare în prezenţa uniu lichid lipicios pe
pereţii alveolelor (exudat, transudat)
• în expir lichidul va alipi pereţii alveolari,
iar la inspir, cînd în alveole va intra aer,
pereţii se vor dezlipi, producînd un
zgomot specific – ral crepitant.
Caracteristicile RC
se percepe ca pocnituri fine,
numeroase, asemănătoare cu
trosnetul sării de bucătărie în tigaie.
Se aude numai în inspir,
preponderent la apogeul inspiraţiei,
nu se modifică la apăsarea
fonendoscopului pe torace;
se modifică după tuse-in ploae;
nu se ascultă la imitarea
respiraţiei (aerul nu va pătrunde
în alveole şi nu se dezlipesc
pereţii lor).
frecătura pleurală
• zgomotul cauzat de procese patologice
inflamatorii ale foiţelor pleurale, care
duc la apariţia neregularităţilor pe ele
(depuneri de fibrină, diseminare tbc).
• La normal mişcarea foiţelor e
silenţioasă.
• Auscultativ se aseamănă cu ralurile
crepitante şi ralurile subcrepitante
Caracterisitcile FP
• se aude în ambii timpi ai respiraţiei
(inspir, expir),
• Nu este influenţată de tuse,
• Se intensifică la apăsarea stetoscopului
pe torace
• se menţine auscultativ la imitarea
respiraţiei (foiţele pleurale se vor mişca).
Alte zgomote
respiratorii
• în cazul răspîndirii inflamaţiei pleurei
pe porţiunile adiacente ale
pericardului - poate să se dezvolte
suflul pleuropericardic (frecătură
pleurală sincronă cu respiraţia şi cu
contracţiile inimii).
Bronhofonia
• Bolnavul este rugat să pronunţe
“ceaşcă cu ceai” , pe cînd medicul
efectuiază auscultaţia în punctele
murmurului vezicular,
Bronhofonia poate fi exagerată
(vocea se aude clar) în:
• condensarea ţesutului pulmonar,
• în atelectaziile de compresie,
• în prezenţa cavităţilor ce comunică
cu o bronhie .
Pectorilocvia afonă
– se efectuiază la fel ca bronhofonia,
doar că pacientul pronunţă cuvinte
şoptite.
Vocea devine rezonantă în pneumotorax.
Egofonia
• („vocea de capră”) - transmiterea
vocii cu caracter sacadat („e-e-e”
în loc de „eeee”) deasupra matităţii
din acumulări de lichid cu volum
mediu.
Sucusiunea hipocratică
sin. -zgomotul plioscăitului lichidului
pleural,
“zgomotul de glu-glu”
• se produce din cauza
conflictului dintre lichid şi aer,
acumulate în cavitatea pleurală
– în hidropneumotorax;
• se poate depista la mişcări
bruşte de zguduire, clătinare a
toracelui în paralel cu
auscultarea zonei afectate
pulmonare - se percepe
zgomotul specific de “glu-glu”
ca într-un bidon jumătate plin
cu apă.
Zgomotul „picăturii
căzânde”
– se percepe un sunet de cădere
a picăturilor de lichid pleural
din porţiunile superioare ale
cavităţilor pleurale la trecerea
pacientului din decubit în
poziţie verticală;
Exemplu: în hidropneumotorax.
Zgomot Se După La La
supraadăugat percep în tuse apăsare Imitarea
(şi unde el faza a steto- respiraţiei
se formează) respira- scopului nasul,gura
ţiei închise
Raluri umede Inspir şi Se Nu se Dispar
(în trahee, expir modif modifică
bronhii) ică
Crepitaţie Topul Nu se Nu se Dispare
(în alveole) inspiraţi modif modifică
-ei ică
Frotaţiile Inspir şi Nu se Se Se
pleurale(înt- expir modif intensifi percepe
re foiţele ică că
pleurale)