DISPLAZIA

DE DEZVOLTARE A ŞOLDULUI
 Displazie

Deformări progresive ale structurilor anterior

normal conformate, deformări produse în
perioada fetală.
Excepţie: luxaţia teratologică (asociază alte
malformaţii)

1987 – Klisici propune înlocuirea termenului de “luxaţie

congenitală de şold” cu “displazie de dezvoltare a
şoldului”
 Componentele displaziei

displazie cotiloidiană: anteversie exagerată,

oblicitate crescută a plafonului;
displazie femurală proximală: antetorsiune
exagerată, valgus crescut al colului, hipoplazia
capului cartilaginos
hiperlaxitate capsulo-ligamentară
Simptomatologie clinică

La nou-născut
manevra Ortolani: şoldul luxat
testul Barlow (Le Demany): şoldul luxabil
Simptomatologie clinică
După 6 luni (în perioada de luxaţie constituită)
semne de scurtare a membrului inferior
semne de hiperlaxitate capsulo-ligamentară
limitarea abducţiei
După 1 an
semne de ascensiune a marelui trohanter
semnul Trendelenburg
debutul mersului cu întârziere
 Simptomatologie radiologică
 Ecografie şold – metoda Graf (1980): depistarea precoce a unei
displazii de şold, chiar în primele zile de viaţă
- ideal de efectuat în prima lună de viaţă - tratament ortopedic
(aparate abducţie, imobilizare gipsată)
- poate fi efectuată şi mai târziu (până la apariţia nucleului de
osificare a capului femural), însă tratamentul la vârstă mai mare
de regulă chirurgical.
Simptomatologie radiologică
Radiografia de bazin cu rotulele la zenit – greu de
interpretat în perioada neonatală
-Devine utilă după 4-5 luni - cadrane Ombredanne
Tratament
În perioada neo-natală
Scop: refacerea relaţiilor articulare normale (modificările
osoase displazice adaptative cedează). Potenţialul de
remodelare al şoldului este maxim în primele 2-3 luni de
viaţă până la un an.
În perioada de luxaţie constituită 6 luni-3 ani

Procedeul Sommerville-Petit
- tracţiunea prin metode variate în funcţie de
vârstă timp de 3-6 săptămâni
- la 7-14 zile tenotomie de adductori
Durata imobilizării: 6 luni
Eşec – reducere sângerândă (ghips 4 luni)
Ulterior – osteotomie de derotare, acetabuloplastie
Peste 3 ani reducere sângerândă cu/fără
rezecţie diafizară, iar peste 7 ani abandon
terapeutic (Benson şi Macnicol 1994) în
aşteptarea unei proteze de şold la maturitate
RETRACŢIA POSTINJECŢIONALĂ
DE QUADRICEPS
Etiopatogenie
Cauza: injecţii repetate în coapsă, mai ales la
sugarul mic
Retracţia se instalează în primul an de viaţă,
dar este diagnosticată în jurul vârstei de 3 ani
Frecvenţă 2 cazuri pe an în medie
Fibroza este progresivă – peste 6 ani poate
apare genu recurvatum fixat (18%)
Frecvenţă crescută la prematuri:
necesită mai frecvent injecţii intramusculare
fragilitate biologică (imaturitate hepatică şi
hematologică  condiţii pentru fibroză)
substanţa injectată este mai iritantă pentru
muşchi indiferent de natura sa
Lanţ patogenic:
fibrozarea elementelor elastice musculare 
limitarea cursei  aderenţe la periost 
accentuarea limitării cursei musculare
retracţia fibroasă a vastului extern 
limitarea globală cursei quadricepsului 
retracţia şi fibrozarea şi a dreptului anterior,
cruralului şi chiar a vastului intern
retracţia vastului extern  luxaţie externă a
rotulei în flexie (cu timpul luxaţie habituală)
Asociere cu retracţii postinjecţionale ale altor
muşchi (triceps brahial, fesieri)
Cazurile în care nu poate fi probată etiologia
postinjecţională sunt catalogate ca displazie
musculară congenitală (artrogripoză
localizată)
Anatomie patologică
Macroscopic:
 îngroşarea regională a fasciei lata
 aderenţă a aponevrozei la corpul muscular al
vastului extern
 muşchiul prezintă la acest nivel o zonă vizibilă de
scleroză
Histologic: zona musculară de scleroză
macroscopică prezintă degenerescenţă fibroasă şi
creşterea cantităţii de grăsime interstiţială
Simptomatologie
limitarea nedureroasă a flexiei gambei
(forţând flexia deasupra zonei fibrozate
apare o depresiune cutanată)
cicatrici punctiforme alb-sidefii în dreptul
zonei fibrozate
pliurile cutanate de flexie ale genunchiului
sunt şterse
mersul şchiopătat, în cazurile bilaterale
accentuate chiar imposibil
alergat imposibil dacă flexia < 90°
retracţia dreptului anterior – patela alta
în formele severe – luxaţie habituală de rotulă
sau genu valgum
 Forme clinice

Retracţia izolată a vastului extern: flexia

gambei limitată indiferent de poziţia şoldului
Retracţia izolată a dreptului anterior: test Ely
pozitiv (flexia gambei limitată numai cu coapsa
în extensie)
Forma combinată este cea mai frecventă
 Tratament

În perioada de sugar (înainte de constituirea

retracţiei – este numai contractură musculară):
kinetoterapie pasivă
În perioada de retracţie constituită intervenţie
chirurgicală la vârsta la care a fost pus
diagnosticul
INSTABILITĂŢILE ROTULIENE
CRONICE
Definiţie: modificarea poziţiei normale a rotulei,
permanentă sau temporară, ducând în final la
degenerescenţă artrozică
 Clasificare
1. Luxaţia permanentă:
 congenitală
 secundară:
- luxaţiei habituale
- retracţiei iatrogene de vast lateral cu genu
valgum pronunţat
2. Luxaţia habituală
3. Luxaţia recidivantă
 forma spaţiată
forma multirecidivantă
4. Instablitatea rotuliană în flexie
 Tratament

Scopul tratamentului chirurgical: realinierea

forţei de tracţiune a quadricepsului cu cea de
rezistenţă a tendonului rotulian  diminuarea
forţei rezultante transversală externă 
stabilizarea rotulei
Postoperator recuperare funcţională intensă