CURS 2.

ACTIVITATEA
ECONOMICĂ

1. Conceptul de activitate economică

2. Nevoi şi trebuinţe
 1. CONCEPTUL DE ACTIVITATE ECONOMICĂ
Trăsăturile activităţii economice:

 Este o formă a activităţii umane (poate cea mai

importantă)
 Proces fundamental şi complex
 Reflectă ansamblul acţiunilor şi deciziilor indivizilor
privitoare la atragerea şi utilizarea resurselor economice
 Are un profund caracter social, agenţii economici nu se
raportează doar la propriile scopuri ci şi la grupuri de
indivizi, societate, mediu
 Are o motivaţie şi un obiectiv final
 Se bazează pe anticiparea evoluţiei viitoare a vieţii
economice
 Se structurează în unităţi funcţional – instituţionale, fiind
un proces conştient şi voluntar (în cele mai multe cazuri)
 Atenuează raritatea deoarece unităţile economice
funcţionează (teoretic) pe principiul eficienţei economice
 Activitatea economică poate fi abordată pe trei niveluri
diferite, interferând în permanenţă cu toate celelalte tipuri
de activităţi umane (în realitate nu există procese exclusiv
economice)
 Poate fi privită ca un proces istoric şi dinamic
 Sistemul de activităţi economice la care participă prin
funcţiile lor toţi agenţii economici formează economia
reală
 Factori cu influenţă directă asupra
activităţii economice:

 trebuinţele economice (nevoile economice)

 interesele economice

 resursele economice
 2. NEVOI ŞI TREBUINŢE
Acţiunile indivizilor au ca motivaţie anumite nevoi
(subiective) ale acestora
Determinarea, găsirea obiectului dorit transformă nevoile în
dorinţe, în trebuinţe (obiective - concrete) pentru indivizi

Trebuinţele sunt:
 stări de necesitate care se manifestă în cazul unui
individ sau grupuri de indivizi în legătură cu un obiect (-
e) sau proces (-e) capabil (-e) să le satisfacă
 stări ale personalităţii umane un impuls al tuturor
formelor de activitate umană îndreptate înspre eliminarea
unei stări de insatisfacţie
 Tipologia trebuinţelor umane
A. După natura trebuinţelor: C. După aria de manifestare:
 biologice  locale
 materiale  regionale
 spirituale  naţionale
 sociale  multinaţionale
 economice D. După posibilitatea
B. După subiecţi: satisfacerii:
 individuale  solvabile
 de grup  parţial solvabile
 generale  insolvabile
 Trăsături comune tuturor trebuinţelor umane

 Au un caracter obiectiv presupunând existenţa unui

obiect care le orientează

 Au un caracter social purtătorii lor fiind indivizii sau

agenţii economici

 Au un caracter ciclic reapărând la intervale mai mari sau

mai reduse de timp

 Au un caracter istoric corespunzând şi caracterizând

anumite perioade de timp sau sisteme economice
Etapele apariţiei şi satisfacerii trebuinţelor umane
Trebuinţe spirituale

Trebuinţe valorizatoare

Trebuinţe sociale

Trebuinţe materiale

Trebuinţe biologice

Motivaţie organică
 Legităţile formării şi evoluţiei trebuinţelor
1. Trebuinţele cresc şi se diversifică pe măsura evoluţiei
societăţii umane
2. Trebuinţele interacţionează între ele, neputând exista
izolate, alcătuind un sistem al trebuinţelor umane
3. Intensitatea cu care se manifestă aceaşi trebuinţă poată
să fie diferită, mai mare sau mai redusă (elasticitatea
trebuinţelor)
4. Trebuinţele sunt substituibile, concurente
5. Trebuinţele descresc în intensitate pe măsură ce sunt
satisfăcute, până când ating punctul de saturaţie
6. Orice trebuinţă se stinge prin saturaţie dar nu întârzie să
reapară