Studiul Individual

La Disciplina
“Economia și gestiunea întreprinderilor”
Cu tema :
“Sursele de formare a ofertei de mărfuri”

Realizat de : Bocșa Anatolie, grupa COM152;

Chișinău 2018.
Sursele de formare a ofertei de marfuri

 Marimea si dinamica ofertei de marfuri in economia nationala depind de bogatiile naturale

ale tarii, de eficienta cu care ele sunt valorificate (prelucrate) si de schimburile cu
exteriorul tarii. Baza formarii ofertei o constituie productia nationala, comertul exterior
fiind un mijloc de extindere a pietei pentru produsele care exced consumul intern sau
reprezinta o valorificare superioara a unor resurse nationale.
 Sursele de formare a ofertei de marfuri reprezinta formele de activitate economica prin
care resursele naturale sunt transformate in bunuri atrase in circuitul economic prin relatii
de piata.
Expresia sintetizata a acestui proces in economia nationala o constituie valoarea produsului
global brut si a produsului intern brut .
Privind oferta ca mijloc de satisfacere in final a nevoilor de trai individuale si colective ale
oamenilor, semnificatia pentru evolutia sa o are produsul intern brut - expresia consumului
final. Bunurile intermediare, ca oferta, fie dispar in procesul de productie (de exemplu,
energia electrica, combustibilul), fie se regasesc in produsul final (de exemplu, bumbacul
se regaseste sub forma de fire si tesaturi in articolele de imbracaminte ca produs final).
Structura produsului intem brut, pe categorii
de resurse, in anii 1990 si 1995
Agricultură 15,0 %

Silvicultură 0,7 %

Industrie 50,5 %

Construcții 6,0 %

Comerț (inclusiv hoteluri și restaurante) 6,3 %

Transport 6,3 %

Poșta-telecomunicații 1,3 %

Activități financiar-bancare și de asigurări 2,3 %

Tranzacții imobiliare și alte servicii 4,9 %

Administrație publică, apărare, asistență socială obligatorie 2,6 %

Învățămînt 2,4 %

Sănătate și asistență socială 1,9 %

 El constituie valoarea adaugata in economie. in categoria bunurilor finale intra si bunurile de
echipament (masini, instalatii), destinate procesului de productie (deservirii acesteia). Prin
folosirea lor ele devin bunuri de investitii sau bunuri de capital.
Notiunea de bun economic are o semnificatie larga, extinzandu-se -dupa cum se cunoaste - de la
bunurile tangibile si asupra altor entitati care satisfac nei de consum (servicii, creatii spirituale,
zone turistice etc). Ca atare, si sursele de formare a ofertei de marfuri sunt variate, corespunzator
naturii activitatilor care participa la crearea P.I.B.
In structura produsului intern brut ponderea cea mai mare o detin industria si agricultura, ramuri in
care se obtine masa bunurilor tangibile produse in economie, urmate de comert si transporturi, care
ofera servicii in cadrul distributiei bunurilor create. in ordine vin serviciile financiar-bancare si de
asigurari, care realizeaza fluxul de valori in circulatia P.I.B., pentru ca in final sa se inscrie serviciile
nemarfare (administratie, invatamant, sanatate), care, prin natura lor, acopera nei de interes
general si sunt in parte finantate de la bugetul de stat.
Privita in timp, elutia structurii P.I.B. arata unele schimbari in perioada de tranzitie la economia de
piata in tara noastra, fara a fi, insa, rezultatul unui proces real, dirijat de restructurarea economica.
Astfel, ponderea industriei in P.I.B. a scazut de la 50,3% in 1990 la 35,8% in 1995, crescand in schimb
ponderea agriculturii, a comertului, a activitatii financiar-bancare si a tranzactiilor imobiliare.
Analizate sub aspectul formelor economico-organizatorice care participa la realizarea produselor,
sursele de formare a ofertei de marfuri sunt urmatoarele:
 Producția industrială
 Producția agricolă
 Producția altor ramuri de activitate
 Importul
 Rezervele
 Producția industrială
 Productia industriala reprezinta sursa principala de formare a ofertei de
marfuri, cele mai multe bunuri naturale intrand in consumul intermediar sau
final dupa o prelucrare industriala.

Industria
 Marea diversitate a materiilor prime si extractivă
tehnologiilor utilizate si a bunurilor
obtinute a impus separarea acestor
sectoare pe ramuri si subramuri,
identificandu-se in industrie 28 de
ramuri cu peste 100 de subramuri. De Sectoarele
industriei ce
exemplu, ramura industriei alimentare contribuie la
are ca subramuri: industria carnii, formarea
Produsului
industria pestelui, industria laptelui si Intern Brut
a produselor lactate, industria Industria
energiei
Industria
moraritului, produselor de panificatie, electrice,
termice, apa si
prelucrătoare

industria zaharului si a produselor gaze

zaharoase etc,. existand 13 subramuri.

Producția agricolă
 Productia agricola este a doua mare sursa de formare a ofertei de marfuri, ea
asigurand bunurile destinate satisfacerii neilor alimentare ale populatiei si,
totodata, reprezinta sursa de venituri a circa o treime din populatia ocupata
a tarii.
 Bunurile provenite din agricultura au o dubla destinatie:
 o parte este folosita pentru consumul intermediar (furajarea animalelor in
gospodarii) sau pentru consumul final al producatorilor (autoconsumul);
 o alta parte (cea mai mare) este destinata pietei, pentru consumul intermediar al
industriei alimentare si usoare, pentru consumul populatiei si pentru export.
Importul de mărfuri
 Importul, ca relatie a economiei nationale cu exteriorul, reprezinta o sursa de completare a ofertei de
marfuri; el asigura diversificarea sortimentului la foarte multe bunuri care se produc si in interior si
formarea ofertei la produse pe care economia nationala nu le-a asimilat din punct de vedere tehnic, nu le
produce din motive (conditii) de eficienta sau nu se pot obtine in conditiile climatice ale tarii (produse
exotice, condimente). Pe langa aceste ratiuni legate de cerintele structurarii ofertei, importul este
conditionat de constituirea prin exporturi a resurselor valutare necesare in efectuarea platilor pentru
importuri.

 Importul ramane o conditie a dezvoltarii economiei Republicii Moldova, deoarece tara noastra dispune de
resurse de materii prime si de energie limitate. Iar pentru realizarea competitivitatii produselor pe intern
si extern se impune insa cresterea gradului de prelucrare a produselor si deci de incorporare de valoare
noua, in primul rand de inteligenta tehnica, prin creatia stiintifica autohtona.