"...

Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai

sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că
desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici unui om
politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică
a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere
din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat
de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică
remarcabila spre telul dorit ….”.
 Marea Unire nu a fost rezultatul participării României la
război. Nici partizanii Antantei, nici cei ai Puterilor Centrale nu
au avut în vedere revoluţia din Rusia şi destrămarea monarhiei
austro-ungare. Raţionamentul lor s-a înscris formulei
tradiţionale a raportului de putere interstate: victoria Antantei ne
va da Bucovina, Transilvania şi Banatul, victoria Puterilor
Centrale ne va da Basarabia; o biruinţă o excludea pe cealaltă,
astfel că nimeni nu vedea cum ar fi cu putinţă ca toate aceste
provincii să intre aproape simultan în frontierele Vechiului
Regat.[...]
DEZMEMBRAREA IMPERIULUI AUSTRO-UNGAR
 ROMÂNIA ÎN 1918

Oct.-nov.1917 Comuniştii ruşi ajung la putere.

Ian. 27 1918 Se încheie la Brest-Litovsk Tratatul de pace dintre
Austro-Ungaria şi Ucraina.
Febr.18 1918 Se încheie la Brest-Litovsk Tratatul de pace dintre
Rusia Sovietică şi Germania.
Mart.5 1918 Se semnează la Buftea (în apropiere de Bucureşti)
Tratatul preliminar de pace între România şi Puterile Centrale, pe
baza căruia încep la Bucureşti, la 9 mart., tratativele în vederea încheierii
păcii.
Apr.24 1918 Tratatul de pace de la Bucureşti, dintre România, pe de
o parte, şi Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria, Turcia, pe de altă parte.
România era nevoită să cedeze Dobrogea, să accepte rectificări de
frontieră în Carpaţi şi să încheie convenţii economice dezavantajoase
pentru ea.
 UNIREA BASARABIEI CU REGATUL ROMAN

 Prima provincie care s-a alipit tarii a

fost Basarabia.
 Vointa de unire a fost un permanent
crez al fratilor nostri ramasi dincolo de
Prut. Cu prilejul Congresului ostaşilor
moldoveni de la Chişinău, din 25
septembrie/8 octombrie 1917, s-a
constituit un organ reprezentativ numit
Sfatul ţării.
 Ca for coordonator al său a fost format
Consiliul Directorilor. Acesta a anunţat
autonomia Basarabiei. Preşedinte al sau
a fost ales loan Inculeţ.

Ion Constantin Inculet
  În condiţiile primejdiei reprezentate de
pretenţiile Ucrainei de a anexa teritoriul
dintre Prut şi Nistru şi folosindu-se de
prevederile Declaraţiei drepturilor
popoarelor din Rusia, în decembrie
1917 s-a proclamat Republica
Democratică Moldovenească.
Pan Halippa  Tulburările provocate de bolşevici în
Moldova, în condiţiile destrămării
unitaţilor militare ruse o dată cu
lovitura de stat bolşevică din 25
octombrie/7 noiembrie 1917, pericolul
întreruperii legăturilor între guvernul de
la laşi şi serviciile româneşti dislocate,
prin refugiu, în sudul Rusiei, au creat
noi agitaţii în Basarabia.
Onisifor Ghibu
 Consiliul Directorilor a cerut sprijinul armatei române, care a
pătruns, în aceste condiţii, în provincie. La 13/26 ianuarie
1918, guvernul Rusiei sovietice a întrerupt, prin urmare,
relaţiile diplomatice cu România.
 În ianuarie 1918 şi-a proclamat independenţa Ucraina.
 Complet izolată, Republica Moldovenească şi-a proclamat, la
rândul său, la 24 ian../4 febr. 1918, independenţa.

Daniel Ciugureanu
UNIREA BASARABIEI CU REGATUL ROMÂN

• La 27 Martie 1918 orele 5 p.m. a avut

loc Adunarea Sfatului Tarii.
• În sala au fost prezenti toti membri
cabinetului Republicii Moldovenesti,
Primul Ministru Român, Alexandru
Marghiloman, trimisul special al Regelui
Ferdinand, fauritorul României Mari.
• Sfatul Tarii cuprindea: 103 moldoveni,
13 ucrainieni, 7 rusi, 6 evrei, 5 gagauti,
2 germani, un polonez si un armean.
Total 138 membri.
• În urma rezultatului de la vot (86
pentru, 3 contra, 36 abtineri, 13
absenti) s-a declarat unirea Basarabiei
cu Tara Mama.
 Declaraţia de Unire a Basarabiei cu România, la 27 martie/9 aprilie 1918
  
  "În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară:
Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele dintre Prut,
Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă acum o
sută şi mai bine de ani din trupul vechei Moldove, in puterea dreptului istoric
şi a dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi
hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama
sa România.
   Această unire se face pe următoarele baze:
1. Sfatul Ţării actual rămâne mai departe pentru rezolvarea şi realizarea
reformei agrare după nevoile şi cererile norodului; aceste hotărâri se vor
recunoaşte de Guvernul Român;
2. Basarabia îşi păstrează autonomia provincială, având un Sfat al Ţării
(Dietă), ales pe viitor prin vot universal, egal, direct şi secret, ca un organ
împlinitor şi administraţia proprie;
 3. Competenţa Sfatului Ţării este: a) Votarea bugetelor locale; b) Controlul
tuturor organelor zemstvelor şi oraşelor; c) Numirea tuturor funcţionarilor
administraţiei locale, prin Organul său împlinitor, iar funcţionarii înalţi sunt
întăriţi de Guvern;
 4. Recrutarea Armatei se va face în principiu pe baze teritoriale;
 5. Legile în vigoare şi organizaţia locală (zemstve şi oraşe) rămân în putere
şi vor putea fi schimbate de Parlamentul Român, numai după ce vor lua
parte la lucrările minoritătilor din Basarabia;
 6. Respectul drepturilor minorităţilor din Basarabia;
 7. Doi reprezentanţi ai Basarabiei vor intra în Consiliul de Miniştri Român,
acum desemnaţi de actualul Sfat al Ţării, iar pe viitor luaţi din sânul
reprezentanţilor Basarabiei din Parlamentul Român;
 8. Basarabia va trimite în Parlamentul Român un număr de reprezentanţi
proportional cu populaţia, aleşi pe baza votului universal, egal, secret şi
direct;
 9. Toate alegerile din Basarabia pentru voloste şi sate, oraşe, zemstve şi
Parlament, se vor face pe baza votului universal, egal, secret şi direct;
 10. Libertatea personală, libertatea tiparului, a cuvântului, a credinţei, a
adunărilor şi toate libertăţile obştei vor fi garantate prin Constituţie..."
 Preşedintele Sfatului Ţării, Ion Inculeţ;
 Vice-preşedinte, Pantelimon Halippa;
 Secretarul Sfatului Ţării I. Buzdugan
 31 decembrie 1919)

Art. unic. Se ratifică, investindu-se cu putere de lege, decretul-lege nr. 842 din 9 aprilie 1918, publicat în "Monitorul
oficial", nr. 8 din 10 aprilie 1918, privitor la unirea Basarabiei cu vechiul Regat al României, în cuprinderea
următoare:

Ferdinand I

Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, rege al României,

La toţi de faţă şi viitori, sănătate:
Sfatul Ţării din Basarabia, în şedinţa de la 27 martie (9 aprilie) 1918, votând prin 86 de voturi pentru, contra 3, fiind
şi 36 de abţineri, următoarea rezoluţiune:

"În numele poporului Basarabiei Sfatul Ţării declară:

Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi
vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechei Moldove, în puterea
dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărească soarta lor, de azi
înainte şi pentru totdeauna,
Se uneşte cu mama sa România."

Şi prezidentul Consilului nostru declarând că: "În numele poporului român şi al regelui, M.S. Ferdinand I al
României, ia act de acest vot quasi unanim şi declară la rândul lui Basarabia unită cu România de veci şi indivizibilă".

Dat în Iaşi, la 9 aprilie 1918.

Preşedintele Consiliului de Miniştri, A. Marghiloman.

Ministru de justiţie, D. Dobrescu.
Această lege s-a votat de Adunarea Deputaţilor în şedinţa de la 29 decembrie anul 1919, în unanimitate, prin
aclamaţiuni. Preşedinte, N. Iorga. Secretar, Teodosie Bârca.
 UNIREA BUCOVINEI CU ROMANIA
 Situaţia românilor din Bucovina s-a
înrăutăţit în toamna anului 1918 când
Austro-Ungaria, practic, se prăbuşise. Se
vehicula teza anexării de către Habsburgi,
ca o ultimă soluţie de salvare, a Bucovinei
la Galiţia, în timp ce Ucraina ridica
pretenţii de stăpânire asupra provinciei
româneşti şi ameninţa cu intervenţia
armată.
 Din iniţiativa lui Sextil Puşcariu şi lancu
Flondor, s-a convocat, în aceste condiţii,
la 14/27 octombrie 1918, o Adunare a
reprezentanţilor populaţiei româneşti din
provincie.
 Aceasta a decis unirea Bucovinei cu
teritoriile locuite de români, din Austro-
Ungaria, acum, practic prăbuşită. S-a ales
un Comitet Executiv şi un Consiliu
National. Lider politic a fost ales lancu
Flondor.
 Populaţia românească şi-a manifestat voinţa de a
se uni cu Ţara.
 Intervenţia trupelor ucrainene l-a determinat însă
pe Flondor să ceară sprijinul armatei române. 
  În aceste imprejurari a avut loc la Cernăuţi, la
15/28 noiembrie 1918, Congresul General al
Bucovinei, şi anume, al reprezentanţilor
românilor, polonezilor, germanilor, rutenilor.
Românii constituiau marea majoritate a
participanţilor. La propunerea lui lancu Flondor,
care a prezidat lucrările Congresului, s-a votat,
cu o majoritate zdrobitoare, "unirea
necondiţionată, pentru vecie a Bucovinei în
vechile ei hotare cu regatul României".
 Reprezentanţii celorlalte populaţii au recunoscut
şi acceptat hotărârea românilor.
 Declaraţia de Unire a Bucovinei cu România, la 15/28 noiembrie 1918   
 "Congresul General al Bucovinei întrunit azi, joi în 15/28 noiembrie 1918 în sala
sinodală din Cernăuţi, consideră că:
 de la fundarea Principatelor Române, Bucovina, care cuprinde vechile ţinuturi ale
Sucevei şi Cernăuţilor, a făcut pururea parte din Moldova, care în jurul ei s-a
închegat ca stat;
 că în cuprinsul hotareldr acestei ţări se găseşte vechiul scaun de domnie de la
Suceava, gropniţele domneşti de la Rădăuţi, Putna şi Suceviţa, precum şi multe
alte urme şi amintiri scumpe din trecutul Moldovei; că fii acestei tări, umăr la umăr
cu fratii lor din Moldova şi sub conducerea aceloraşi domnitori au apărat de-a
lungul secolelor fiinţa neamului lor împotriva tuturor încălcărilor din afară şi a
cotropirei păgâne;
 că în 1774 prin vicleşug Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei şi cu de-a
sila alipită coroanei habsburgilor;
 că 144 de ani poporul bucovinean a îndurat suferintele unei ocârmuiri
străine, care îi nesocotea drepturile naţionale şi care prin strâmbătăţi şi
persecuţii căuta să-şi înstrăineze firea şi să-l învrăjbească cu celelalte
neamuri cu cari el voieşte să trăiască ca frate;
 că în scurgerea de 144 de ani bucovinenii au luptat ca nişte mucenici pe
toate cămpurile de bătaie din Europa sub steag străin pentru menţinerea,
slava şi mărirea asupritorilor lor şi că ei drept răsplată aveau să îndure
micşorarea drepturilor moştenite, isgonirea limbei lor din viata publică, din
şcoală şi chiar din biserică;
 că în acelaşi timp poporul băştinaş a fost împiedicat sistematic de a se folosi
de bogăţiile şi izvoarele de câştig ale acestei ţări, şi despoiat în mare parte
de vechea sa moştenire;
 dară că cu toate acestea bucovinenii n-au pierdut nădejdea că ceasul
mântuirii, aşteptat cu atâta dor şi suferintă va sosi, şi că moştenirea lor
străbună, tăiată prin graniţe nelegiuite, se va reîntregi prin realipirea
Bucovinei la Moldova lui Ştefan,
 şi că au nutrit vecinic credinţa că marele vis al neamului se va înfăptui prin
unirea tuturor ţărilor române dintre Nistru şi Tisa într-un stat national unitar;
constată că ceasul acesta mare a sunat!
 Astăzi, când după sforţări şi jertfe uriaşe din partea Romăniei şi
a puternicilor şi nobililor ei aliati s-a întronat în lume principiile
de drept şi umanitate pentru toate neamurile şi când în urma
loviturilor zdrobitoare monarchia austro-ungară s-a zguduit din
temeliile ei şi s-a prăbuşit, şi toate neamurile încătuşate în
cuprinsul ei şi-au câştigat dreptul de liberă hotărâre de sine, cel
dintâiu gând al Bucovinei desrobite se îndreaptă către regatul
României, de care întotdeauna am legat nădejdea desrobirii
noastre.
   Drept aceea
   Noi,
   Congresul general al Bucovinei, întrupând suprema putere a
ţării şi fiind investit singur cu puterile legiuitoare, în numele
Suveranitătii naţionale,
   Hotărâm:
   Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei în
vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu
regatul României"
 UNIREA TRANSILVANIEI SI BANATULUI CU
ROMANIA
 La 29 septembrie 1918,
Partidul National Roman din
Transilvania a declarat
autonomia Transilvaniei.
 Treptat, puterea locală a fost
preluată de Consiliile
româneşti, denumite Sfaturi,
care au dispus de sprijinul
militar al populaţiei româneşti
prin intermediul gărzilor
româneşti.
 Ele au organizat rezistenţa
împotriva oricăror provocări
ale fostelor autorităţi
maghiare.
 La 30 octombrie/12 noiembrie 1918 s-a
constituit Consiliul Naţional Român
Central (C.N.R.) din care au făcut parte
şase reprezentanţi ai Partidului Naţional
Român - Teodor Mihaly, Vasile Goldiş,
Aurel Vlad, Alexandru Vaida-Voevod,
Ştefan Cicio-Pop, A. Lazâr şi şase ai
Partidului Social Democrat - loan
Flueraş, Basil Surdu, losif Renoiu, Tiron
Albani, Enea Grapini, losif Jumanca.
 El a avut sediul la Arad şi a devenit
organul central al luptei românilor
pentru unire.   
  Ulterior, el a luat denumirea de Marele
Sfat al Naţiunii din Transilvania şi
Ungaria.
Alexandru Vaida-Voievod
 La 9/22 noiembrie 1918, Consiliul
Naţional Român Central a anunţat
guvernul de la Budapesta că a preluat
puterea deplină în Transilvania. Între
13-15 noiembrie 1918 au avut loc, la
Arad, tratative între reprezentanţii
Consiliului Naţional şi cei ai
guvernului Tisza. Ele au eşuat însă
datorită poziţiei reticente a delegaţiei
conduse de Karolyi.
 Trecându-se la preluarea puterii
administrative şi politice locale în
Transilvania, Consiliul Naţional decide
să convoace, la 18 noiembrie/1
decembrie, la Alba Iulia, o Adunare
Naţională a Românilor din
Transilvania şi Ungaria.
Miron Cristea,
episcop de Caransebes
MAREA ADUNARE NATIONALA DE LA ALBA
IULIA
 Pentru această Adunare urmau a fi aleşi 600 de deputaţi pe
bază de vot universal şi 628 reprezentanţi ai organizaţiilor
şi societăţilor culturale. Participă la alegeri toţi românii din
Transilvania, Banat, Crişana, Maramureş.
 Într-o atmosferă de mare entuziasm popular, timp de 12
zile, sunt aleşi câte 5 reprezentanţi de circumscripţie (în
cadrul stabilit în 1910). Revendicările alegătorilor: unirea
cu România, reformă agrară, vot universal.
   Adunarea naţională de la Alba-lulia a avut loc la 18
noiembrie/1 decembrie 1918.
 Ea a reunit 1228 delegaţi aleşi şi peste 100000 oameni
veniţi din toate colţurile Transilvaniei pentru a consfinţi, în
mod liber de orice constrângere, hotărârea de unire cu
patria-mamă.
 Episcopul Iuliu Hossu citind rezolutia de unire

 Adunarea a fost deschisă de Gheorghe Pop de Băseşti. Într-o

atmosferă de puternic entuziasm popular, prin glasul lui Vasile
Goldiş, Marea Adunare Naţională a proclamat unirea "acelor români
şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România". Rezoluţia Unirii
prevedea înfăptuirea unui regim democratic în România.
 A doua zi s-au ales organele provizorii ale puterii de stat, şi anume,
Marele Sfat Naţional care a jucat rol de for legislativ, condus de
Gheorghe Pop de Băseşti, şi Consiliul Dirigent, prezidat de Iuliu
Maniu şi format din 15 membri, ca for executiv.
 Actul de la Alba-Iulia a consfinţit pe vecie, prin votul maselor,
înfăptuirea Marii Unirii.
 Rezoluţia Adunării Naţionale de la Alba-Iulia,
de la 18 noiembrie/1 decembrie 1918

   "I. ADUNAREA NAŢIONALĂ a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi

Tara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba-lulia, în
1 DECEMBRIE 1918, decretează unirea acelor români şl a tuturor teritoriilor
locuite de dânşii cu românia. Adunarea Naţională proclamă îndeosebi dreptul
inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureş,
Tisa şi Dunăre.
   II. ADUNAREA NAŢIONALĂ rezervă teritoriilor sus indicate autonomie
provizorie până la întrunirea Constituantei, aleasă pe baza votului universal.
   III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului
stat român Adunarea Naţională proclamă următoarele:
   1. Deplina libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare.
   Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin
indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în
corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării, în proporţie cu numărul indivizilor
ce-l alcătuiesc.
  
  2. Egala îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională
pentru toate confesiunile din stat.
   3. Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe
toate terenurile vieţii publice. Votul obştesc, direct, egal, secret,
pe comune, în mod proporţional pentru ambele sexe, în vârstă
de 21 de ani, la reprezentarea în comune, judeţe ori parlament.
   4. Desăvârşită libertate de presă, asociere şi întrunire, libera
propagandă a tuturor gândurilor omeneşti.
    5. Reforma agrară radicală.
   Se va face conscrierea tuturor proprietăţilor, în special a
proprietăţilor mari. În baza acestei conscrieri, desfiinţând fidel
comisurile în temeiul dreptului de a micşora după trebuinţă
latifundiile, i se va face posibil ţăranului să-şi creeze o
proprietate (arător, păşune, pădure) cel puţin atât cât o poate
munci el cu familia lui. Principiul conducător al acestei politici
agrare este pe de o parte promovarea nivelării sociale, pe de
altă parte potenţarea producţiunii.
 Braşov

Arad Bistriţa
 6. Muncitorimii industriale i se asigură aceleaşi drepturi şi
avantaje care sunt legiferate în cele mai avansate state
industriale din apus.
   IV. Adunarea naţională dă expresie voinţei sale ca, congresul
de pace să înfăptuiască comunitatea naţiunilor libere în aşa chip
ca dreptatea şi libertatea să fie asigurate pentru toate naţiunile
mari şi mici deopotrivă, iar în viitor să se elimine războiul ca
mijloc pentru reglementarea raporturilor internaţionale.
   V. Românii adunaţi în această Adunare naţională salută pe
fraţii lor din Bucovina, scăpaţi de jugul monarhiei austro-ungare
şi uniţi cu ţara-mamă, România.
   VI. Adunarea Naţională salută cu iubire şi entuziasm liberarea
natiunilor subjugate până aci în monarhia austro-ungară, anume
naţiunile: ceho-slovacă, austro-germană, jugoslavă, polonă şi
ruteană, şi hotărăşte ca acest salut să se aducă la cunoştinţă
tuturor acelor naţiuni.
  
  VII. Adunarea Naţională cu smerenie se închină înaintea
memoriei acelor bravi români, care în acest război şi-au vărsat
sângele pentru înfăptuirea idealului nostru, murind pentru
libertatea şi unitatea Naţiunii Române.
   VIII. Adunarea Naţională dă expresie mulţumirii şi
admiraţiunii sale tuturor puterilor aliate, care, prin strălucitele
lupte purtate cu cerbicie împotriva unui duşman pregătit de
multe decenii pentru război, au scăpat civilizaţiunea din
ghearele barbariei.
   IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor naţiunii
române din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, Adunarea
Naţională hotărăşte instituirea unui Mare Sfat Naţional Român,
care va avea toată îndreptăţirea să reprezinte Naţiunea
Română, oricând şi pretutindeni, faţă de toate naţiunile lumii şi
să ia toate dispoziţiunile pe care le va afla necesare în interesul
naţiunii…
 POPULAŢIA ROMÂNIEI MARI ÎN 1930

Pentru perioada interbelică singurul recensământ

complet al populaţiei României a fost făcut în 1930,
restul referinţelor statistice sunt numai estimative.
Conform acestuia, populaţia ţării era de 18.052.896
de persoane, mai mult cu 2,5 milioane faţă de
populaţia estimată a anului 1920.