EDUCATIA PENTRU

SANATATE
O NECESITATE PENTRU
ÎNVATAMANTUL PRIMAR
Inv .ANDRIESCU CARMEN
 Importanţa sănătăţii este
cunoscută încă din antichitate şi
transmisă până în zilele noastre
prin dictonul :
Mens sana in corpore sano.
•Sănătatea reprezintă pentru om cea mai
mare avuţie a sa .

•Sănătatea oamenilor, înţeleasă atât ca stare de

bine fizică,mentală şi socială cât şi ca valoare a
vieţii umane este realmente fundamentul pe
care se clădeşte fericirea lor.
•Sănătatea este mai mult decât o problemă pur
medicală : ea angajează răspunderea întregii
societăţi.
• Majoritatea afeţiunilor grave ale omului
matur îşi au rădăcina în starea de sănătate
din copilărie a persoanei respective.

•Incă de mici, copiii trebuie învăţaţi să-şi

păstreze sănătatea, pe cea fizică şi pe cea
mentală în egală măsură.
•Educaţia pentru sănătate este un proces
complex în a cărui realizare sunt chemate să
conlucreze instituţii fundamentale: familia,
şcoala, instituţii guvernamentale,
nonguvernamentale şi întreaga comunitate,
având drept ţintă atât individul
cât şi colectivitatea, cu accent atât pe
comportamente sănătoase cât şi pe
comportamente de risc.
•Sănătatea în şcoala este o preocupare de maximă
importanţă a învăţământului românesc, care constă
în dezvoltarea nivelului de cultură sanitară, precum
şi a mijloacelor şi procedeelor educativ-sanitare
necesare formării unui comportament sanogenic.

•Şcoala, prin autoritatea morală pe care o are, poate

aduce o contribuţie substanţială în transmiterea
cunoştinţelor de educaţie pentru sănătatea elevilor,
şi are abilitatea şi capacitatea de a cuprinde şi de a
se adresa, în timp, unui procent ridicat de populaţie.
 Obiectivele urmărite în cadrul Programului
Naţional "Educaţia pentru sănătate în şcoala
românească" vizează:

1. promovarea sănătăţii şi a stării de bine a elevului, respectiv:

funcţionarea optimă din punct de vedere somatic, fiziologic,
mintal, emoţional, social şi spiritual; formarea unui stil de viaţă
sănătos.
2. dezvoltarea personală a elevului,respectiv:autocunoaşterea
şi construirea unei imagini pozitive despre sine; comunicare şi
relaţionare interpersonală; controlul stresului; dezvoltarea
carierei personale.
3. prevenire, respectiv: prevenirea accidentelor şi a
comportamentelor cu risc pentru sănătate; prevenirea
atitudinii negative faţă de sine şi viaţă;
 Obiectivul de bază constă în formarea şi dezvoltarea în
rândul elevilor, începând de la vârstele cele mai fragede, a unei
concepţii şi a unui comportament igienic, în scopul apărării
sănătăţii, dezvoltării armonioase şi fortificării organismului,
adaptării lui la condiţiile mediului ambiental natural şi social, cât
şi al participării active a acestora la opera de ocrotire a sănătăţii.

În acest sens, este necesară formarea unei opinii de

masă faţă de igiena individuală şi colectivă, faţă de
alimentaţie, îmbrăcăminte şi încălţăminte, muncă şi odihnă,
faţă de utilizarea raţională a timpului liber şi a factorilor
naturali de călire a organismului, faţă de evitarea factorilor de
risc, precum şi a modului de solicitare a asistenţei medicale şi
a diferitelor mijloace de invesigaţie şi tratament.