Procesele psihice reglatorii

MOTIVAŢIA
Motivaţia reprezintă:
-ansamblul de stimuli interni care determină
comportamentul
-ansamblul stărilor de necesitate al organismului
care orientează şi dirijează comportamentul pe
direcţia satisfacerii lor.

Starea de necesitate se manifestă în organism ca un

dezechilibru biologic sau psihologic.
Ex: absenţa comunicării – dezechilibru de ordin
psihic-social.
-diminuarea substantelor nutritive – foame –
dezechilibru biologic
Funcţiile motivaţiei:
1. Funcţia de semnalizare a unui
dezechilibru biologic sau psihic.
2. Funcţia de declanşare a activităţii.
3. Funcţia de direcţionare, orientarea
atenţiei către scop; fără aceasta,
motivaţia ar fi haotică.
4. Funcţia de susţinere a acţiunii şi de
energizare.
Trebuintele (nevoile) reprezintă structura
motivaţionala de bază.
Exemple de trebuinţe: nevoia socializării;
nevoia sprijinului; nevoia de hrănire;
nevoia somnului; nevoia îndeplinirii
visului.
Clasificarea trebuinţelor:
a. Trebuinţe primare (înnăscute) -asigură
integritatea fizică 
b. Trebuinţe secundare (dobândite)-
materiale, sociale , spirituale
 

PSIHOLOGUL AMERICAN MASLOW A CLASIFICAT TREBUINŢELE:

Motivele = reactualizarea şi transpunerea în plan
subiectiv a stărilor de necesitate.
-reprezintă mobilul care declanşează
comportamentul.
Există şi motive inconştiente.
 
Interesele = orientări selective, relativ stabile şi
active către anumite activităţi, persoane, obiecte.
Au o structură mai complexă şi mai organizată
decât motivele. Includ aspecte cognitive afective şi
volitive (cunoştinţe şi abilităţi, trăiri afective – de
plăcere şi satisfacţie).
Idealurile = proiecţii existenţiale.
STRUCTURI MOTIVAŢIONALE

1. Motivaţia:
-pozitivă - determinată de
stimuli premiali (lauda,
încurajare);
- negativă -determinată de
stimuli aversivi (cearta,
pedeapsa).
2. Motivaţia:
-intrinsecă –sursa motivaţionala se află în
interiorioritatea subiectului
-extrinsecă – determinată din exterior,
impusă sau sugerată.

3. Motivaţia:
-cognitivă –dorinta de a sti
-afectivă – acţionează din nevoia de
afecţiune, dragoste, pentru a păstra afecţiunea
primită, pentru a nu dezamăgi pesoanele
iubite.