prof. dr.

preot Constantin COMAN

Studiul Noului Testament
Curs inaugural

Biblia,
Istoria iubirii lui
Dumnezeu pentru oameni
 Argumente
1. De ce despre Biblie la un curs de Noul Testament?
2. Noul Testament este parte a Bibliei
a. Partea nu poate fi înţeleasă decât articulată la întreg
b. În teologia academică lipseşte abordarea Bibliei ca întreg, cu
consecinţele inerente. Se studiază Vechiul Testament separat şi Noul
Testament separat
c. Perspectiva holistică – lucrurile au sensul în afara lor
3. Dorim să demontăm eventuale preconcepţii:
a. Sola Scriptura – considerarea Bibliei în sine
 Riscul dochetismului scripturistic (teologic) – supralicitarea naturii
dumnezeieşti şi subestimarea naturii istorice a Sfintelor Scripturi (istoria
= adevărul întrupat)
 Riscul nestorianismului (dioprosopismul) biblic separarea între partea
omenească şi cea dumnezeiască a Bibliei
 Riscul blocării în discurs – reducerea Bibliei la conţinutul ei didactic
 Riscul scolasticismului – confundarea adevărului cu descrierea sau
exprimarea lui în scris
b. Biblia este dumnezeiască dar nu este carte căzută din cer
Argumente 2
 Recuperarea percepţiei corecte asupra Bibliei poate
începe cu perspectiva realistă asupra istoriei scrierii
cărţilor respective şi a adunării lor într-o colecţie
unitară:
 Nu este o singură carte, ci o colecţie de cărţi
 Nu a fost scrisă de un singur autor, ci de un număr
mare de autori
 Nu a fost scrisă la o dată anume, ci pe parcursul a o
mie de ani, ce puţin
 Nu a fost scrisă într-un loc anume, ci în numeroase
locuri ce acoperă o arie geografică foarte mare
 Cum s-a ajuns de la scrierea fiecărei cărţi în parte la
adunarea lor într-o singură carte reprezintă o istorie
care durează aproximativ 1500 de ani
Ce este, de fapt, Biblia?
 O colecţie de cărţi
 O bibliotecă
 Chiar titlul este la plural
(τα) Βιβλία – Cărţile (singular το βιβλίον)
Γραφαί Αγίαι – Scrierile (Scripturile) Sfinte (Romani
1,2)
(Pavel, rob al lui Iisus Hristos, chemat de El apostol, rânduit pentru vestirea
Evangheliei lui Dumnezeu, pe care a făgăduit-o mai înainte, prin proorocii Săi, în
Sfintele Scripturi. Rom. 1,1-2)

Θείαι Γραφαί – Dumnezeieştile Scripturi (Sf. Ioan Gură

de Aur)
Biblia – o colecţie de cărţi
o bibliotecă
1. Geneza 1. Evanghelia după Matei
2. Ieşire 2. Evanghelia după Marcu
3. Numeri 3. Evanghelia după Luca
4. Levitic 4. Evanghelia după Ioan
5. Deuteronom 5. Faptele Apostolilor
6. Iisus Navi
6. Romani
7. Judecători
7. 1 Corinteni
8. Rut
9. I Regi 8. 2 Corinteni
10. II Regi 9. Galateni
11. III Regi 10. Efeseni
12. IV Regi 11. Coloseni
13. I Cronici 12. Filipeni
14. II Cronici 13. Coloseni
15. Ezdra 14. 1 Tesaloniceni
16. Neemia 15. 2 Tesaloniceni
17. Estera 16. 1 Timotei
18. Iov 17. 2 Timotei
19. Psalmii 18. Tit
20. Pildele lui Solomon
19. Filimon
21. Ecclesiastul
20. Evrei
22. Cântarea Cântărilor
23. Isaia 21. Iacov
24. Ieremia 22. 1 Petru
25. Plângerile lui Ieremia 23. 2 Petru
26. Iezechiel 24. 1 Ioan
27. Daniel 25. 2 Ioan
28. Osea 26. 3 Ioan
29. Amos 27. Iuda Apocalipsa
30. Mihea
31. Ioil
32. Avdie
33. Iona
34. Naum
35. Avacum
36. Sofonie
37. Agheu
38. Zaharia
39. Maleahi
Biblia – o colecţie de cărţi
o bibliotecă
 Cuprinsul Bibliei
 Câteva zeci de cărţi (39/49 + 27 = 66/76)
 Foarte diferite ca extensiune
 Diferite ca gen literar
 Istorice, profetice, poetice, didactice,
corespondenţă
 Scrise,
 pe o perioadă foarte lungă de timp
 în locuri diferite
 de un număr mare de autori
Biblia şi Istoria
 Biblia este strâns legată de istorie
1. Strâns legată de istoria unui popor
 Israel, Poporul ales, Poporul lui Dumnezeu
 Noul Israel, Biserica
Biblia şi Istoria
 Biblia consemnează o istorie unitară şi
coerentntă
Argumente:
1. Coordonatele istorice verificabile prin
raportare la istoria universală sunt prezente
în toate cărţile biblice:
 Cronologie
 Geografie
 Evenimente
 Personaje
Biblia şi Istoria
2. Biblia articulează istoria acestui popor la istoria
universală
 Consemnează începutul lumii şi al istoriei
“La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.” (Geneză
1,1)
 Consemnează o perspectivă profetică asupra
sfârşitului lumii
“Şi am văzut cer nou şi pământ nou. Căci cerul cel dintâi şi
pământul cel dintâi au trecut; şi marea nu mai este.”
(Apoc. 21,1)

Biblia începe cu începutul şi sfârşeşte cu sfârşitul

lumii şi al istoriei!
Biblia şi Istoria poporului lui Dumnezeu
 Istoria biblică este strâns legată de istoria unei
comunităţi, cu conştiinţa foarte clară a unităţii ei şi a
destinul ei comun peste veacuri
 Istoria Poporului lui Dumnezeu, a poporului ales
 Vechiul Testament – Istoria Vechiului Israel
 Avraam - părintele poporului lui Dumnezeu
 După aceea a zis Domnul către Avram: "Ieşi din
pământul tău, din neamul tău şi din casa tatălui tău şi
vino în pământul pe care ţi-l voi arăta Eu. Şi Eu voi
ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi
mări numele tău şi vei fi izvor de binecuvântare.
(Geneză 12,1-2)
Biblia şi Istoria poporului lui
Dumnezeu
 Noul Testament - Istoria Noului Israel
Istoria Bisericii
 Iisus Hristos – un nou început
“Cartea naşterii lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui
Avraam.” (Matei 1,1
Bi,bloj gene,sewj VIhsou/ Cristou/ ui`ou/ Daui.d ui`ou/
VAbraa,m”
(Geneză 2,4) au[th h` bi,bloj gene,sewj ouvranou/ kai. gh/j”
 Biserica – Noul Popor al lui Dumnezeu întemeiat pe
comunitatea celor 12 Apostoli, după cum Vechiul
popor Israel fusese întemeiat pe cei 12 Patriarhi
Istoria Biblică şi Istoria seculară
 Biblia este istoria unui popor şi erminia
acestei istorii
 Istoria poate fi citită în două feluri
1. Teologic – a lua în calcul existenţa, prezenţa şi
participarea continuă a lui Dumnezeu în istoria
respectivă
2. Secular, profan, laic – a nu lua în calcul pe
Dumnezeu
Biblia, lectura teologică a istoriei
 Lectura teologică a istoriei – identificarea şi
consemnarea participării lui Dumnezeu la
istorie
1. Dumnezeu este Creatorul lumii
2. Dumnezeu este Atoateţiitorul şi Mântuitorul
lumii
3. Dumnezeu este Stăpânul legitim al lumii
Biblia – lectura teologică a istoriei
 Biblia – lectura şi erminia inspirată de
Dumnezeu a istoriei
 Inspiraţia dumnezeiască a Sfintelor Scripturi
Biblia – Istoria iubirii lui Dumnezeu
pentru oameni
 Iubirea lui Dumnezeu pentru oameni – cheia
hermeneutică principală a erminiei dată de
Biblie istoriei
 Motivaţia, suportul şi finalitatea participării lui
Dumnezeu la istorie – iubirea lui pentru
oameni
“Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul
Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în
El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan
3,16)
Biblia Cuvântul lui Dumnezeu
 Biblia consemnează la propriu vorbirea lui
Dumnezeu cu oamenii
 Vorbirea prin prooroci
 Vorbirea prin Fiul Său
 După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri
şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin
prooroci, În zilele acestea mai de pe urmă ne-a
grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor
a toate şi prin Care a făcut şi veacurile; (Evrei
1,1-2)
Biblia – Cuvântul lui Dumnezeu
 „Dumnezeu n-a vorbit prin scrieri cu Noe, cu Avraam şi cu
urmaşii lui… ci a vorbit cu ei faţă către faţă, pentru că a găsit
sufletul lor curat. Când însă întreg poporul a căzut în păcate
grele, atunci da, atunci a fost nevoie de scrieri, de table, de
însemnarea în scris a faptelor şi cuvintelor lui Dumnezeu. Şi vei
vedea că acelaşi lucru s-a petrecut nu numai pe vremea sfinţilor
din Vechiul Testament, ci şi pe vremea sfinţilor din Noul
Testament. Dumnezeu n-a dat ceva scris Apostolilor, ci în loc
de scrieri le-a făgăduit că le va da harul Duhului, zicând: Acela
vă va aduce aminte de toate!”[1]

[1] Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la

Matei, Editura IBMBOR, Bucureşti, 1994,
pag. 15
Biblia – Cuvântul lui Dumezeu
 Revelaţia în istorie

Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi

şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut
din Tatăl, plin de har şi de adevăr. (Ioan 1,14)

Kai. o` lo,goj sa.rx evge,neto kai. evskh,nwsen evn

h`mi/n( kai. evqeasa,meqa th.n do,xan auvtou/( do,xan
w`j monogenou/j para. patro,j( plh,rhj ca,ritoj kai.
avlhqei,aj
Biblia şi Istoria
 Bibliografie

Au
tor
:
Ed
itu
ra:
 
Cl
asi
fic
ar
e: