Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Metoda Studiului de Caz
Metoda Studiului de Caz
Definiţie:
“se investighează un fenomen contemporan în contextul său din viaţa reală, în
special atunci când graniţele între fenomen şi context nu sunt foarte bine
delimitate”. Este o cercetare explicativă motiv pentru care în centru se vor
situa întrebările „cum” şi „de ce” .
Formă frecventă de cercetare descriptivă utilizată în ştiinţele socio-umane,
psihologice, clinice etc.
Scop:
Determinarea caracteristicilor unice ale cazului (tratament, pacient, grup) sau
a condiţiilor şi facilitarea înţelegerii unor situaţii asemănătoare.
www.sport.uaic.ro
Metoda studiului de caz
• Tipuri:
• Descriptive
constituie etapa iniţială a unui studiu şi au ca obiectiv realizarea bazei de date
a unei cercetări;
• Interpretative
au ca scop atingerea unui grad superior de înţelegere;
• Evaluative
evaluarea meritelor unei activităţi;
• Explorative
studiul / cercetarea cu un singur subiect.
www.sport.uaic.ro
Metoda studiului de caz
Aplicaţie
www.sport.uaic.ro
Metoda studiului de caz
www.sport.uaic.ro
Metoda studiului de caz
Avantaje
-oferă idei noi şi ipoteze din sfera de apartenenţă a cazului. De asemenea,
studiu de caz poate fi utilizat pe scară largă, se pot realiza statistici dacă se
întâlnesc mai multe cazuri, pot deschide noi direcţii de cercetare;
- este prima metodă utilizată atunci când este vorba de o problemă nouă;
- oferă date valabile care provin din viaţa reală şi care au caracter de
noutate;
- dă posibilitatea analizării amănunţite a situaţiei deoarece este un singur
caz, ceea ce încurajează utilizarea observaţiei (înregistrări video, foi de
observaţie, fişe medicale), anchetei (interviu);
- produce noi idei şi ipoteze în sfera de apartenenţă a cazului.
www.sport.uaic.ro
Metoda studiului de caz
Dezavantaje
- tendinţa de generalizare dintr-o singură situaţie sau caz;
- tendinţa unor cercetători de a se baza pe memoria lor sau pe a altora în loc
să analizeze documentele oficiale;
- lipsa controlului şi lipsa măsurării variabilelor care ar putea explica anumite
efecte;
- necorespondenţa dintre desfăşurarea reală a faptelor şi a celor
consemnate;
- existenţa unor „atitudini” preferenţiale ale cercetătorului.
Generalizările dintr-un singur caz sau din mai multe nu sunt justificate,
având în vedere variabilitatea subiecţilor şi situaţiilor, precum şi lipsa de
control a acestora de către cercetător. Unii autori susţin că doar după zece
cazuri clinice se poate formula o ipoteză.
www.sport.uaic.ro
Metoda comparativă
Definiţie
un gen de cercetare prin care se studiază, analizează sau apreciază în
paralel un fenomen care s-a desfăşurat identic în mai multe situaţii sau
cazuri.
Scop
determinarea unor forme de evaluare, programe de tratament, strategii de
lucru cu pacienţii, de la un cabinet la altul, de la un caz la altul, de o ţară la
alta.
Etape:
- recepţionarea;
- descrierea;
- alăturarea sau suprapunerea
- interpretarea şi evaluarea.
www.sport.uaic.ro
Metoda comparativă
• studii diacronice
analizează comparativ acelaşi fenomen surprins în perioade temporale
diferite. Exemplu: analiza programelor de recuperare posttraumatică din
perioada 1970 – 1980 cu perioada 1990 – 2000.
• studii sincronice
comparaţia unui fenomen pe baza diferenţelor spaţiale: ţară, regiune,
departament dar aparţinând aceluiaşi domeniu. De ex. analiza comparativă a
programelor de tratament de la două cabinete de kinetoterapie din ţări diferite,
din oraşe diferite, de la kinetoterapeuţi diferiţi, dar la aceeaşi afecţiune.
www.sport.uaic.ro
Metoda istorică
www.sport.uaic.ro
Metoda istorică
Atenţie!
A nu se confunda metoda istorică cu metoda studiului de caz. Ambele
descriu, analizează şi interpretează un fenomen, un eveniment (în
situaţia studiului de caz) sau mai multe (în cazul metodei istorice).
www.sport.uaic.ro
Mulţumesc pentru atenţie!
www.sport.uaic.ro