VACCINURILOR SI ANATOXINELE.

NEDELCU C.I.
ROLER C.M.

1
 IMUNITATEA DOBÂNDITĂ

CRITERII DE CLASIFICARE
prezenţa antigenului şi participarea
organismului la elaborarea efectorilor imuni:
1. IMUNITATE DOBÂNDITĂ NATURAL
2. IMUNITATE DOBÂNDITĂ ARTIFICIAL
tipul efectorilor imuni care predomină:
1. IMUNITATE UMORALĂ mediată de molecule antigen –
specifice numite anticorpi
2. IMUNITATE MEDIATĂ CELULAR de celule antigen-specifice
numite limfocite T

2
IMUNITATEA DOBÂNDITĂ NATURAL – ACTIV (IMUNITATEA
POSTINFECŢIOASĂ)
Se instalează la organismele cu o infecţie
microbiană aparentă (decelabilă clinic) sau inaparentă preexistentă.
Apare în 6-10 zile de la debutul infecţiei – timp necesar producerii
efectorilor imuni.
În funcţie de capacitatea imunogenă a materialului imunizant ea poate
dura un timp variabil.
Unele infecţii (rujeola, variola, varicela, oreionul) asigură o protecţie
specifică a organismului pentru tot restul vieţii.
Alte infecţii (difteria, tusea convulsivă) conferă organismului o
protecţie mai puţin solidă – numai câţiva ani.
În cazul virozelor respiratorii starea de imunitate poate dura numai
câteva săptămâni.
În determinismul acestei stări de imunitate sunt implicate mecanismele
de memorie imunologică datorită cărora la un contact ulterior cu agentul
infecţios respectiv organismul reacţionează activ, împiedicând evoluţia
infecţiei.
3
IMUNITATEA DOBÂNDITĂ NATURAL – PASIV

Organismele care nu vin în contact cu un antigen nu-şi pot produce

efectorii imuni, dar îi pot primi prin transfer de la un donator cu o stare de
imunitate activă.
Acest transfer de efectori imuni (de regulă umorali) poate avea loc de la
mamă la făt – transplacentar, sau de la mamă la nou născut prin colostru.
În funcţie de calitatea şi cantitatea anticorpilor materni, imunitatea nou
născutului este variabilă calitativ şi cantitativ.
Nou-născutul dobândeşte o receptivitate numai faţă de bolile pentru
care a primit anticorpii protectori de la mamă.
O dată cu dispariţia acestor anticorpi, imunitatea scade treptat încât
după 3-6 luni de viaţă organismul copilului devine sensibil faţă de agenţii
patogeni respectiv.

4
IMUNITATEA DOBÂNDITĂ ARTIFICIAL
Reprezintă starea de nereceptivitate a organismului la acţiunea unor
agenţi infecţioşi, indusă în mod voit, dirijat de către om.
1. imunitate dobândită artificial activ (prin vaccinare): organismul
vaccinat îşi elaborează efectorii imuni care îi asigură o stare de protecţie
temporară faţă de agentul infecţios din care a fost preparat vaccinul.
2. imunitate dobândită artificial pasiv (prin seruri imune sau transfer de
celule imunocompetente):
•Organism
•ul primeşte aceşti efectori imuni gata formaţi.

5
 Vaccinuri - Importanta

Vaccinurile reprezintă unele dintre cele mai valoroase instrumente pe care

le avem la dispoziţie pentru a asigura protecţia împotriva bolilor
infecţioase
Orice vaccin trebuie sã fie:
eficace, adică sã inducă un răspuns imun protector, a cãrui memorie să
se păstreze în timp;
sigur, adică lipsit de efecte secundare (reactii adverse) majore.
 Beneficiile vaccinării

Beneficii la nivel individual

 protecţie faţă de infecţie
 protecţie faţă de boala manifestă clinic
 prevenirea complicaţiilor
 prevenirea decesului
Beneficii la nivel de societate
 asigurarea imunităţii de grup
 prevenirea epidemiilor
 scăderea costurilor de îngrijire
 Astăzi pot fi prevenite prin vaccinare 27 de boli !

Difterie Tetanos Tuse convulsiva Poliomielita BI Hib

Hepatita B
Rujeola Rubeola Oreion
TBC Gripa Inf. pneumococice

Varicela Herpes zoster

HPV Inf. Meningococice
Hepatita A Holera Febra tifoida
Rabie Antrax Rotaviroze
Encef. Capuse Encef. Japoneza Febra Galbena
2015 - Malaria Ebola (numai in trialuri)

|
Variola

A fost eradicată în anul 1979

Vaccinarea a fost stopata în anul 1980

9
 Polio – o boală aproape eradicată

2007
400 milioane de copii
vaccinati VPO
27 tari

2015
1988 37 cazuri
350.000 cazuri 3 tari endemice
Pakistan,
125 tari endemice Afganistan, Nigeria 10
 Rezultatele vaccinării
antipolio în România

Perioada Numar de cazuri Numar de decese

1957 – 1961 1531 889

(introducere vaccinare)

1987 - 1991 74 2
Scădere cu 99.3%

1992 1 0
(ultimul caz) (Giurgiu, copil
nevaccinat, etnie roma)

11
 Rezultatele vaccinării
antidifterice în România

Perioada Numar de cazuri Numar de decese

1957 – 1961 3982 319

(introducere vaccinare)

1987 – 1989 9 1
Scădere cu 99.7%

1990 - 2014 0 0

12
 Rezultatele vaccinării
antitetanice în România

Perioada Numar de cazuri Numar de decese

1957 – 1961 4224 1843

(introducere vaccinare) (43,6%)

1987 - 1991 144 65

Scădere cu 96.5% (45,1%)

2007 - 2011 61 30
Scădere cu 98.5% (49,2%)

13
14
 Indicațiile vaccinării

Vaccinare de rutină - vaccinurile din programele naționale de vaccinări

Vaccinare selectivă
în anumite situații epidemiologice
la anumite categorii / grupuri populaționale cu risc crescut de
îmbolnăvire
Vaccinare opțională - la indicație / cerere

15
 Indicatiile vaccinarii in Romania
Vaccinare de rutina

 Prin PNI sunt vaccinati copiii fata de urmatoarele boli infectioase,

considerate prioritati pentru sanatatea publica din Romania:
 poliomielita
 difteria
 tetanos
 tuse convulsiva
 Rujeola, rubeola, oreion
 hepatita B;
 Infectia cu Haemophillus influenzae tip b ;
 Infectii pneumococice
 Tuberculoza

16
 Calendarul de vaccinari

Varsta recomandata Tipul de vaccinare Comentarii

primele 24 ore Vaccin hepatitic B ( Hep B )

In maternitate
2-7 zile Vaccin de tip Calmette Guerrin (BCG)

DTPa-VPI-Hib-Hep B
2 luni Medicul de familie
Vaccin pneumococic conjugat 1
( DTPa-VPI-Hib-Hep B )
4 luni Medicul de familie
Vaccin pneumococic conjugat 1
( DTPa-VPI-Hib-Hep B )
11 luni Medicul de familie
Vaccin pneumococic conjugat 1
12 luni Vaccin rujeolic-rubeolic-oreion Medicul de familie

5 ani sau 7 ani Vaccin rujeolic-rubeolic-oreion Medicul de familie

Vaccin diftero-tetano-pertussis acelular-

6 ani2 Medicul de familie
poliomielitic ( DTPa-VPI)/VPI 2
8 ani3 VPI3 Medicul de familie
Vaccin diftero-tetanic/vaccin diftero-tetano-
14 ani Medicul de familie
pertussis acelular

17
 Tipuri de vaccinuri

 Monovaccinuri (monovalente/polivalente) - antigenul provine de la o

singură specie microbiană
 monovalente - conţin o singură componentă (ex. vaccin rujeolic,
vaccin hepatita B)
 polivalente - conţin mai multe componente (tipuri) ale aceleiaşi
specii – ex. vaccin polio (conţine toate cele trei serotipuri ale
virusului polio), vaccin gripal, vaccin pneumococic

Vaccinuri asociate sau combinate - conţin amestecuri antigenice.

 bivaccinuri - DT, dT, Hep A - Hep B
 trivaccinuri - DTP, DTPa, ROR, dT-VPI
 tetravaccinuri - DTP-VPI, DTP-Hep B, RORV
 pentavaccinuri - DTP-VPI -Hib
 hexavaccinuri: DTP- Hib -VPI -HepB

18
 Tipuri de vaccinuri
Vaccinuri virale
 Corpusculare
• cu virusuri vii atenuate (vaccin polio oral, rotaviral, rujeolic,
rubeolic, urlian, varicelos)
• cu virusuri inactivate sau omorâte (vaccin polio inactivat, rabic,
Hep A)
 Fracţiuni antigenice sau subunităţi virale (vaccin Hep B, gripal)
Vaccinuri bacteriene
 Corpusculare (complete)
• cu germeni vii atenuaţi (BCG)
• cu germeni omorâţi (vaccin holeric, pertussis)
 Subunitare
• Polizaharidice - vaccin meningococic, pneumococic, Hib, tifoidic
• Conjugate – pneumococic, meningococic
• Proteice purificate – pertussis acelular
 Anatoxine – difterica, tetanica
19
 Tipuri de vaccinuri
Vaccinuri vii
 se obţin prin cutivarea agentului microbian pe medii mai puţin favorabile,
ceea ce duce la atenuarea virulenţei, fără a se modifica capacitatea
imunogenă.
 Aceste vaccinuri determină o imunitate asemănătoare cu cea naturală,
obţinută după boală sau infecţie.
 Sunt mai uşor de produs, dar este foarte importantă testarea şi menţinerea
atenuării
Vaccinurile inactivate
 agentul bacterian sau viral este inactivat prin tratare cu formaldehidă sau
propionolactonă, în aşa fel încât să-şi păstreze proprietăţile imunogene.
 Sunt mult mai sigure, lipsite practic de orice risc de a produce infecţie sau
boală.
 Eficacitatea lor depinde în mare măsura de cantitatea de antigen pe care o
conţin, de aceea sunt necesare doze repetate pentru a se obţine un răspuns
imun adecvat.

20
 Tipuri de vaccinuri

Anatoxine (toxoizii)
 Sunt preparate biologice derivate din toxine (difterică, tetanică) cu
proprietăţi imunogene,
 Inactivarea toxinelor şi transformarea lor în produse netoxice are loc în
condiţii dirijate, sub acţiunea căldurii si a diferitelor substanţe chimice.
Pentru a le creste capacitatea imunogena, anatoxinele sunt adsorbite pe un
suport mineral (săruri de aluminiu) care are rol de adjuvant.
 O anatoxină, pentru a fi utilizatã ca vaccin, trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
– să fie imunogenă şi să inducă sinteza anticorpilor la un titru suficient
pentru a neutraliza in vivo, toxina nativã;
– sã fie complet lipsitã de toxicitate;
– sã nu aibã proprietãţi alergizante.
 Dupa administrare, anatoxinele induc apariţia anticorpilor antitoxici
circulanţi specifici (antidifterici, antitetanici) al căror titru se poate
determina prin metode de laborator.

21
 Beneficii vs Riscuri
Vaccinuri inactivate

Beneficii:
 Nu determina boala postvaccinala
 Se pot administra la persoane imuno-compromise si in sarcina
 Au stabilitate crescuta la temperatura camerei
 Nu se excreta in mediu
 Antigenul vaccinal nu este afectat de prezenta anticorpilor specifici
circulanti, de aceea poate fi administrat in acelasi timp, inainte sau dupa
administrarea de imunoglobuline (ex. Hepatita B, rabie, tetanos)
Limite
 Durata limitata a protectiei; necesita doze repetate
 Induc anticorpi de tip umoral (Ig G)
 Nu induc imunitate mediata celular

22
 Beneficii vs Riscuri
Vaccinuri virale vii
Beneficii:
 Induc titruri ridicate de anticorpi
 Tipuri diferite de anticorpi (Ig A, Ig G)
 Imunitate de lunga durata
 Activeaza si limfocitele LTc care distrug celulele infectate de virusuri
Riscuri:
 Recastigarea virulentei si aparitia bolii postvaccinale - ex. poliomielia,
rujeola, rubeola postvaccinala)
 Excretia virusului si posibilitatea transmiterii la contacti (ex.
poliomielita postvaccinala la contactii persoanei vaccinate cu vaccin
polio oral)
 Reactii alergice la proteine din substratul de crestere (ex. proteina din
ou la vaccinul gripal)

23
 Beneficii vs Riscuri
Vaccinuri virale vii
Limite:
 Nu se administreaza la persoane imunocompromise si in sarcina
 Stabilitate scazuta la temperatura camerei
 Anticorpii specifici pot interfera cu replicarea virusului vaccinal, de
aceea trebuie pastrat un interval intre administrarea unui vaccin viu si
a imunoglobulinelor sau a transfuziilor de sange / produse de sange:
• Daca se administreaza intai ROR sau vaccin varicelos trebuie
pastrat un interval de 2 saptamani pana la administrarea de
imunoglobuline sau sange / produse de sange
• Daca se administreaza sange / produse de sange /
imunoglobuline trebuie pastrat un interval de cel putin 3 luni
pana la administrarea ROR sau a vaccinului varicelos (CDC,
2011)

24
 Avantajele utilizarii vaccinurilor combinate

La nivel de individ:
protectie simultana pentru mai multe boli
mai putine injectii = reducerea disconfortului si creste acceptabilitatii
mai putine vizite la medic 
Pentru Sistemul de Sanatate
scăderea numarului de acte medicale
simplifica stocajul si sistemele logistice

25
 Administrare

 Pentru obţinerea unui răspuns optim vaccinurile trebuie să fie

administrate la vârsta şi la intervalele recomandate.
 Atunci când acestea nu pot fi respectate se va ţine seama de următoarele
aspecte:
• Un vaccin inactivat poate fi administrat simultan sau în orice
moment, înainte sau după administrarea unui alt vaccin inactivat sau
viu
• Între dozele succesive ale aceluiaşi vaccin sau între vaccinuri diferite
se vor respecta intervalele minime recomandate

26
 Administrare

Antigen Interval minim recomandat între doze

2 sau mai multe vaccinuri inactivate nici unul, pot fi administrate
simultan sau la orice interval între doze

un vaccin viu şi inactivat nici unul, pot fi administrate

simultan sau la orice interval între doze

2 sau mai multe vaccinuri vii 4 săptămâni, dacă nu sunt

simultan administrate

27
 Administrare
 Întreruperea schemei de vaccinare, nu impune reluarea întregii serii de
administrări sau administrarea unor doze suplimentare.
 Un interval mai lung între doze nu reduce concentraţia finală de
anticorpi, dar protecţia optimă se obţine după ce se administrează
numărul total de doze recomandate
 Un interval mai scurt intre dozele de vaccin poate influenta raspunsul
imun cu scaderea nivelului de protectie.
 Vaccinurile nu trebuie administrate: la intervale mai mici decat cele
recomandate
Exceptie: se admite pentru situatii exceptionale (calatorie etc) scurtarea
intervalului minim cu maxim 4 zile (CDC, 2011); inaintea varstei
minime recomandate
Exceptie: in epidemiile de rujeola vaccinul rujeolic sau ROR se
adminstreaza incepand cu varsta de 9 luni (dar aceasta doza nu este
considerata ca o prima doza si se va repeta administrarea la varsta
recomandata – 12 luni) (Plotkin and Orenstein, 2008)

28
 Calea de administrare

 Este recomandată de producător. Administrarea în alt loc poate

determina o scădere a eficacităţii vaccinului sau poate creşte riscul de
reacţii adverse.
 Vaccinurile se pot administra:
• oral (VPO, holeric, rotavirus etc),
• Intranazal (gripal viu atenuat – SUA)
• intradermic (BCG),
• subcutanat (rujeolic, ROR etc),
• intramuscular (VPI, Hep B, Hep A, HPV, DTPa, dT etc).
 Vaccinurile nu se administrează niciodată intravenos

29
 Contraindicatii si precautii

 Contraindicatia - este determinata de existenta unei afectiuni / conditii pe

care o are persoana care se prezinta la vaccinare si care creste semnificativ
sansa aparitiei unei reactii adverse postvaccinale severe.
– Vaccinul nu trebuie administrat cand exista o contraindicatie
• de exemplu administrarea vaccinului gripal la o persoana cu alergie
cunoscuta la ou ar putea cauza o reactie alergica grava chiar deces.
 Contraindicaţiile absolute, permanente sunt rare si sunt reprezentate de:
– reacţii alergice severe cunoscute la un vaccin sau la una dintre
componentele vaccinului (exemplu reactie alergica la ou, la neomicina)
– encefalopatia aparuta in primele 7 zile de la vaccinarea cu pertussis
celular (DTP)
Contraindicaţiile temporare sunt cele mai numeroase.
– reprezinta o amanare a vaccinarii - vaccinul se poate administra
ulterior, cand conditia / afectiunea care a impus contraindicatia a fost
rezolvata.
– Ex. vaccinurile vii sunt contraindicate la gravide si la persoanele
imunodeprimate

30
 Contraindicatii si precautii
Precautia - este determinata de o afectiune / conditie pe care o are persoana
care se prezinta la vaccinare si care poate creste sansa aparitiei unei reactii
adverse postvaccinale sau a unui raspuns imun neprotector.
 In general, daca o precautie este prezenta vaccinul nu ar trebui administrat.
 Daca exista risc de imbolnavire, vaccinul se poate administra, dar numai
dupa o evaluare atenta facuta de medic si atunci cand beneficiile vaccinarii
depasesc riscurile de reactii adverse.
• persoana vaccinata se supravegheaza pentru a putea identifica din
timp si trata o eventuala reactie adversa
Cele mai numeroase precautii sunt temporare
• de ex. administrarea vaccinului rujeolic la o persoana care tocmai a
primit o transfuzie

31
 False contraindicaţii

• Reacţii locale uşoare sau moderate după o administrare anterioară

• Febră uşoara după o administrare anterioară
• Tratament antimicrobian curent
• Convalescenţa după o boala infecţioasă
• Născut prematur
• Expunere recentă la o boală infecţioasă
• Alimentaţia naturală (alăptarea)
• Antecedente familiale de sindrom de moarte subită
• Antecedente familiale de convulsii

32
 Reactii adverse

 Administrarea unui vaccin poate fi urmată, la unii recipienţi, de

apariţia unor reacţii postvaccinale.

 Aceste reacţii pot fi locale, sistemice si alergice şi pot fi determinate

de vaccin, de reactivitatea individuala la vaccin, de erori în modul de
administrare sau de alte cauze coincidente care nu au nici o legatură cu
vaccinul sau cu vaccinarea.

 Orice reacţie postvaccinală trebuie consemnată în documentele

medicale şi în carnetul de vaccinări al copilului.

33
 Reactii adverse

 Supravegherea reacţiilor adverse postvaccinale indezirabile (RAPI) este o

activitate care face parte din programul naţional de imunizări şi se
deruleaza conform metodologiei elaborate de INSP- CNSCBT. Este o
activitate deosebit de importantă care trebuie cunoscută şi respectată de
către fiecare medic care efectuează vaccinări, deoarece furnizează
informaţii valoroase despre:
– reactogenitatea unui anumit tip de vaccin sau a unui lot de vaccin,
– calitatea seringilor şi a acelor utilizate pentru administrarea vaccinului,
– cunoştiinţele cadrelor medicale privind tehnicile de administrare,
condiţiile de păstrare şi manipulare a vaccinului.

34
 Reactiile locale

 Sunt cele mai frecvente, dar mai putin severe.

– Exemplu: durere, edem, roseata la locul de administrare.
 In general, apar la cateva ore de la administare si sunt de obicei
autolimitate.
 Pot apare pana la 80% din dozele de vaccin, in functie de tipul
vaccinului:
– Sunt mai des intalnite la vaccinurile inactivate, mai ales la cele
care contin adjuvanti (ex. vaccinul diftero-tetano-pertussis).

35
 Reactiile de tip sistemic

 Sunt manifestari generalizate care includ febra, mialgii, cefalee,

artralgii, stare de rau etc.

 Pot apare dupa administrarea vaccinurilor vii atenuate si sunt

determinate de replicarea virala. Sunt similare unei forme usoare a
bolii naturale.

36
 Reactiile alergice

 Sunt cel mai putin frecvente (< 1 caz la 1 milion de doze), dar cele mai
severe; pot pune in pericol viata.

 Pot fi cauzate de antigenul vaccinal sau de o alta componenta a

vaccinului (antibiotic, conservant, stabilizatori, substante din mediul
de cultura celulara etc).

 Şocul anafilactic este una dintre cele mai grave reacţii care pot apare
după o vaccinare, de aceea trebuie recunoscut şi intervenit imediat.

 La fiecare punct de vaccinare trebuie sa existe protocolul de

management al socului anafilactic si trusa de urgenta.
– Supravegherea vaccinatului 15 minute

37
 Înregistrarea şi raportarea vaccinărilor

 Efectuarea vaccinării se înregistrează în documentele medicale de la

nivelul cabinetului medicului de familie, ale maternităţii pentru
vaccinurile efectuate imediat după naştere sau ale oricărei alte unităţi
medicale/medic care a efectuat vaccinarea, în registrul electronic de
vaccinari si in carnetul de vaccinări care se înmânează mamei la
externarea din maternitate.
 Mama trebuie informată despre importanţa păstrării carnetului de
vaccinare şi despre faptul că trebuie să-l prezinte medicului la orice
vizită medicală.
 De asemenea vor fi consemnate în carnetul de vaccinări, eventualele
reacţii adverse postvaccinale.
 Medicul de familie are obligaţia să raporteze lunar la Direcţia de
Sănătate Publică judeţeană numărul de copii care au fost vaccinaţi, pe
tipuri de vaccinuri precum şi reacţiile adverse înregistrate (OG 53
aprobata prin Legea Nr. 649 din 20 noiembrie 2001).

38
 Vaccinare selectiva

 Recomandata unor anumite persoane / grupuri populationale sau in

anumite situatii epidemiologice cu risc crescut de imbolnavire sau
complicatii.
• persoanele considerate la risc crescut de imbolnavire sau complicatii:
- Ex. Vaccin rubeolic - adolescente
- Vaccin gripal – persoane cu boli cronice etc
• persoanele din colectivitati si/sau in situatii speciale
– Ex. Vaccin hepatita A - inundatii, deficiente in aprovizionarea cu
apa potabila etc
• persoane care calatoresc in zone cu risc
– Ex. Vaccin impotriva febrei galbene
• persoane expuse ocupational:
– Ex. Vaccin Hepatita B – personal medico-sanitar
– Vaccin rabic - veterinari, persoane care lucreaza cu virusul rabic in
laborator etc
– Vaccin meningococic – personal medico –sanitar (laboratoare,
spitale de boli infectioase)

39
Serurile imune

 Sunt biopreparate pe baza serului sau plasmei sangvine recoltate de

la animale hiperimunizate sau de la persoane imunizate natural ca
rezultat al trecerii prin boală (ser de convalescent).

 În ambele cazuri serul conţine anticorpi specifici capabili să

neutralizeze acţiunea agentului patogen.

 Prin electroforeză, proteinele serului inoculat se separă şi în fracţii

simple numite globuline: gama, beta, alfa.

 Cele mai mari cantităţi de anticorpi se găsesc în banda

corespunzătoare gama globulinelor.

40
41
Prepararea serurilor imune

 Se bazează pe administrarea unor doze mari şi repetate de antigen la

animalele donatoare = hiperimunizare→elaborarea unui răspuns imun
intens, exprimat prin valori ale anticorpilor serici ce depăşesc cu mult pe
cele existente la animalele imunizate ca urmare a trecerii prin boală, sau
la cele vaccinate.

 Ca animale donatoare se folosesc caii (reacţionează la un număr mare

de antigene şi produc o cantitate mare de sânge), bovinele, ovinele şi
porcii.

 Serul de convalescent se obţine de la donatorii care sau imunizat faţă de

un anumit agent patogen în condiţii naturale, în urma trecerii prin boală.

42
Clasificarea serurilor imune

După cum specia organismului donator este sau nu aceeaşi cu a

organismului receptor:
 1. seruri imune omoloage: serurile de convalescent de rujeolă, tifos
exantematic.
 2. seruri imune heteroloage: serurile preparate pe cai şi folosite
pentru om.
După natura antigenelor folosite pentru imunizarea animalului
donator de ser imun:
 1. seruri imune antimicrobiene: serurile antistreptococic,
antimeningococic;
 2. seruri imune antitoxice - obţinute prin injectarea de anatoxine:
serurile antidifteric şi antitetanic;
 3. seruri imune mixte antimicrobiene şi antitoxice - obţinute prin
imunizarea animalelor cu corpi microbieni şi cu anatoxine: serul
antigangrenos
43
După numărul antigenelor folosite la munizare:
1. seruri imune monovalente: conţin anticorpi faţă de un singur antigen;
2. seruri imune polivalente: conţin anticorpi faţă de mai multe antigene diferite.

 Imunitatea obţinută în urma administrării de seruri imune se instalează

imediat după administrarea acestora şi durează 2-3 săptămâni.
 Durata acestei stări de imunitate este mai mare în cazul folosirii serurilor
omoloage comparativ cu cea conferită de serurile heteroloage cu acelaşi
conţinut în anticorpi.
 Explicaţia constă în faptul că imunoglobulinele (anticorpii) omoloage sunt
acceptate şi reţinute mai bine în organismul receptorului decât cele
heteroloage.
 Datorită proteinelor străine pe care le conţin, serurile imune heteroloage
administrate pot determina reacţii alergice imediate: şocul anafilactic.
 Din acest motiv, în prezent, se folosesc seruri imune concentrate şi
purificate, din care s-au eliminat aproximativ ¾ din proteinele serice,
păstrându-se numai fracţiunea globulinică specifică (imunoglobulinele).

44
Serurile imune sunt folosite pentru:
 tratamentul unor boli în evoluţie = seroterapie
 în scop preventiv = seroprofilaxie, la persoanele care au venit în contact
cu agentul infecţios.
Seroterapia este unica formă de terapie în tetanos, difterie, botulism – boli
cauzate de toxine bacteriene.
 Datorită fenomenelor de sensibilizare ce pot apare în urma administrării
serurilor imune, orice seroterapie şi seroprofilaxie impune o serioasă
investigare a bolnavilor pentru a se cunoaşte dacă au mai beneficiat de
tratamente cu seruri imune.
 Când acest lucru nu se poate stabili precis, se recomandă ca înaintea
tratamentului cu ser să se practice o desensibilizare a organismului.

45
Sursa: Plotkin SA, Orenstein WA -
Vaccines,

46