Principalele

schimbări în starea
bolnavilor la finele
vieţii
Medicale
 Ultimele luni de viață
• Augmentare a slăbiciunii
•  Lungirea somnului
•  Reducerea poftei de mîncare
•  Accentuarea durerii sau a altor
simptome
 Ultimele
săptămîni de viață
• Creşterea timpului de aflare la pat
• Insomnie
• Reducerea interesului faţă de produsele
alimentare şi apă
• Creşterea slăbiciunii
• Mers dificil
 Ultimele zile de viaţă
• Incontinenţă urinară şi fecală
• Stare de veghe pe timp de noapte,
• somnolenţă în cursul zilei
• Diaforeză
• Obnubilarea conştiinţei
• Dereglarea intelectului
• Paliditate
• Dereglarea respiraţiei
 Ultimele 24—48 ore
de viaţă
• Somnolenţă
• Anxietate
• Agitaţie
• Pierderea conştiinţei treptată sau subită
• Accentuare a schimbării culorii tegumentelor
cutanate
• Respiraţie periodică
• Respiraţie “clocotindă”
• Suspine
• Delire
Emoţionale
 Ultimele luni de viață
• Creşterea nevoilor de comunicare
activă, vorbă, contact fizic
• Izolarea socială
• Accentuarea tristeţii, plînsului
• Tendinţe de comunicare activă,
manifestare a dragostei
 Ultimele
săptămîni de viață
• Dorinţa de a vorbi despre organizarea funerarilor
• Perioade cu manifestare a emoţiilor puternice
• “Negocieri”
• Rememorare a celor trăite , discutarea
evenimentelor trecute
• Îmbărbătarea celor apropiaţi
• Frica de somn
 Ultimele zile de viaţă
• Creşterea comunicabilităţii
• Semne de plecare din viaţă,
cuvinte de adio
• Accentuarea anxietăţii
 Ultimele 24—48 ore
de viaţă
• Pacientul poate să nu răspundă sau
aproape să nu răspundă la stimuli
verbali.
• Conştiinţă obnubilată, delir,
incapacitate de a-şi exprima
explicit emoţiile
Spirituale
 Ultimele luni de viață
• Creşterea interesului faţă de
aspectele spirituale
• Rugăciuni
• Dorinţa de comunicare cu un tutore
spiritual sau religios
• Convertirea în credincios
 Ultimele
săptămîni de viață
• Gînduri frecvente despre rudele
decedate
• Fortificare a credinţei în
Dumnezeu
• Perioade de refugiu în sine
 Ultimele zile de viaţă
• Clarificarea gîndurilor şi
emoţiilor
• Împăcare şi
reconceptualizare
 Ultimele 24—48 ore
de viaţă
• Perceperea altor
dimensiuni ale vieţii
• Împăcare
• Somn liniştit profund
Recomandări pentru membrii
familiei şi alte persoane ce
îngrijesc de pacient
 Ultimele luni de viața
• Permiteţi-i pacientului să-şi aleagă acele produse alimentare pe care le place
•  Convingeţ i-l pe pacient să consume ape şi să ingereze produse alimentare ,
dar nu-l forţaţi şi nu insistaţi
•  Asistaţi-l să se deplaseze.
 Ultimele luni de viața
•  Asistaţi-l să-şi creeze un anturaj confortabil şi inofensiv.
•  Colaboraţi activ cu echipa medicală, comunicaţi -le acestora despre
simptomele noi şi accentuarea simptomelor prezente.
•  Acordaţi suport moral, ascultaţi.
•  Nu vă străduiţi să negaţi boala, să nu spuneţi că « totul v afi bine».
•  Permiteţi pacientului să plîngă şi să-şi manifeste emoţiile.
•  Nu încercaţi să mascaţi tristeţea.
 Ultimele luni de viața
•  Să vă rugaţi împreună cu pacientul şi
după posibilitate asistaţi-l să stabilească
comunicarea cu tutorele său spiritual.
 Ultimele
săptămîni de viața
• Sprijinirea dorinţei pacientului de a se odihni, atunci
cînd are nevoie de odihnă.Infor marea lucrătorilor
medicali
despre augmentarea durerii şi a altor
simptome
• Observarea oricăror schimbări în somn, alimentaţie etc.
•  Sprijinirea dorinţei pacientului de a discuta
întrebările, legate de decedare.
• Limitarea frecventărilor, fapt ce permite pacientului să
se odihnească.
 Ultimele
săptămîni de viața
• Oferiţi-i posibilitatea de a discuta cele trăite, să-şi
amintească.
•  Asiguraţi-i contactul fizic: masarea spinării, plantelor.
•  Vorbiţi despre dragoste, iertare.
• Dacă pacientul se teme de întuneric , lăsaţi lumina
aprinsă în încăpere.
•  Vorbiţi deseori des pre faptul că cei apropiaţi vor fi
mereu alături de dînsul.
•  Discutaţi împreună aspectele spirituale.
 Ultimele zile de viaţă
• A avea grijă ca patul/îmbrăcămintea
pacientului să fie curată şi uscată.
•  Schimbaţi frecvent poziţia pacienţilor ţintiţi
la pat.
•  Oferiţi apă şi alimente, dar nu insistaţi.
•  Urmăriţi nivelul conştiinţei;
•  Anterior alimentării,
•  asiguraţivă că pacientul poate înghiţi.
 Ultimele zile de viaţă
•  Menţineţi contactul fizic.
• Umeziţi buzele cu bucăţele mici de gheaţă sau cu
şerveţele umede.
•  Continuaţi discuţia cu pacientul, inclusiv puneţi-i
muzica liniştită favorită.
• Membrii familiei pot pe rînd să vegheze la patul
pacientului.
•  La necesitate, a reaminti persoanelor ce îngrijesc
de bolnav despre alimentare şi odihnă.
•  Rugaţivă împreună cu pacientul
 Ultimele 24—48 ore
de viaţă
• Unde e cazul, aplicaţi-i comprese calde sau reci, dacă pacientul
prezintă febră sau friguri.
•  Discutaţi cu pacientul (chiar dacă acesta nu răspunde).
•  Informaţi lucrătorii medicali despre schimbările în respiraţie
(membrii familiei trebuie să ştie că anterior
decesului sunt posibile dereglări ale respiraţiei).
• Informaţi lucrătorii medicali despre semnele de suferinţă (grimasa
durerii).
•  Administraţi medicamentele după posibilitate potrivit
indicaţiilor medicale.Discutaţi cu pacientul, manifestaţivă
emoţiile.
 Ultimele 24—48 ore
de viaţă
• Verbal sau nonverbal sprijiniţi pacientul.
•  Luaţi-vă rămas bun şi permiteţi-i
pacientului să decedeze.
•  Asiguraţi-l pe pacient că acesta va fi iubit
şi memorat.
•  Vorbiţi-i despre dragoste şi iertare.
• Participaţi în ritualurile de suport
• Consilierea psihologică, din punct de vedere paliativ,
reprezintă mult mai mult decît eliberarea
• de dureri sau calmarea simptomelor. O componentă
esenţială în ajutorul paliativ o reprezintă
• necesitatea de a acorda susţinere/ajutor psihologic şi
spiritual ambelor parţi, adică atît pacienţilor
• cît şi familiiloracestora. De fapt acest ajutor nu constă
într-o îngrijire specială. Toţi medicii şi
• nursele implicate în paliaţie trebuie să fie gata să
răspundă tuturor provocărilor şi să fie capabili
• să facă evaluare psihoemoţională.
• Există o multitudine de factori care influenţează modalitatea prin care pacienţii şi
familiile lor
• fac faţă bolii. Aşadar, în momentul unei evaluări psihoemoționale, trebuie evidențiaţi
următorii
• factori:
•  istoricul/desfăşurarea bolii şi faptul, dacă pacientul îşi dă seama de ceia ce i se
întâmplă și
• include răspunsurile emoţionale şi psihologice ale pacientului;
•  în ce mod boala afectează abilitatea persoanelor care îngrijesc de bolnavi să-şi
exercite rolul,
• spre exemplu rolul de părinte, mamă, iubit, etc.
•  istoricul familiei: cine-i este alături, unde sunt membrii familiei, cît de importanţi
sunt aceştia
• şi cît suport pot oferi;
•  stresul: situaţia financiară, serviciu, proprietate/casă, copii, sursede ajutor etc.
•  speranţele şi fobiile (temerile) – cele mai grave/rele lucruri care se pot întîmpla –
care-i sunt
• planurile pe viitor, la ce pierderi şi dezamăgiri s-a făcut faţa deja, ce fel de afaceri nu
sunt
• încădefinitivate, ce ar dori persoana în cauză să mai realizeze.
• Arborele familial/genealogic deseori este de ajutor în situaţiile
complexe. Aceasta încurajează
• oamenii de a lărgi sfera preocupărilor, iar medicului/psihologului să
perceapă/înţeleagă
• conflictele familiale. Arborele genealogic nu numai că informează,
dar poate fi folosit drept
• instrument terapeutic, oferind bolnavilor posibilitatea de a discuta
despre prezentul şi trecutul
• lor, despre evaluarea pierderii în trecut a unei persoane dragi. Atît
evaluările sociale, cît şi cele
• psihologice sunt importante, deoarece ele servesc drept bază pentru
acordarea suportului
• optimal la domiciliu pacientului şi familiei acestuia. Înainte de
aceasta, asigurați-vă de faptul că
• pacientului i se va oferi asistenţa necesară şi că familia lui, precum şi
echipa de îngrijire, va urma
• calea de îngrijire proprie cazului pacientului (planul de îngrijire).