Vaccinurile

Elevi: Ionita Teodor

Ila Radu
Profesor Alina Tutuianu
Clasa a VIII-a A
SCOALA: I.A BASSARABESCU
 Vaccin
• Un vaccin este un produs medicamentos biologic care are ca scop
inducerea unui răspuns imun și implicit protecție imună dobândită față
de o anumită boală infecțioasă. Vaccinurile pot conține agentul patogen
întreg, atenuat sau dezactivat, toxinele produse de agent care sunt
responsabile de producerea patologiei la om sau diferite fragmente
moleculare (precum proteine de suprafață). Ajuns în organism,
principiul activ din vaccin induce un răspuns imun prin
stimularea sistemului imunitar, cu inducerea unei memorii imune ce va
avea ca scop recunoaștera ulterioară și distrugerea agentului patogen,
odată intrat în organism. Vaccinurile pot fi utilizate în
scop profilactic (vaccinoprofilaxie) sau curativ.
Vaccin
•Vaccinarea este o metodă de imunizare activă, profilactică, împotriva unor
boli, prin inocularea unui vaccin. Protecția imunologică se instalează după
un interval de timp variabil de la inoculare (săptămâni, luni), în funcție de
vaccin, și este de lungă durată (ani).
•Vaccinarea și termenul de vaccin au fost introduse în medicină de medicul
generalist englez Edward Jenner, în anul 1796, cu ocazia descoperirii
primului vaccin, împotriva variolei.
•În prezent toate țările și-au elaborat propriile scheme naționale de
vaccinare împotriva bolilor infecțioase. În România, vaccinarea copiilor
începe de la vârsta de 2 ore, cu administrarea primei doze de vaccin
împotriva hepatitei B.
Care sunt vaccinurile care se administrează la nou-născut?

• Atât la nivel european, cât și la nivel național, există și se aplică o politică de vaccinare,
care este exprimată în Calendarul național de vaccinare, elaborat de Ministerul Sănătății.
În afara vaccinurilor incluse în Calendarul Național de Vaccinare, care sunt recomandate
de Ministerul Sănătății și sunt asigurate gratuit, în cabinetele medicilor de familie  pot fi
efectuate si vaccinurile opționale.
• În România, se recomandă ca nou-născutul să fie vaccinat încă din maternitate împotriva
a 2 boli: hepatita B și tuberculoza. Ulterior, vaccinurile sunt administrate de medicul de
familie sau medicul pediatru, în conformitate cu reglementările la nivel național.
• Hepatita B este o boală infecțioasă severă a ficatului, cauzată de virusul hepatitic B.
Această boală poate fi:
• acută – fără simptome, cu o simptomatologie ușoară sau
• formă clinică severă – necesită spitalizare.
Tuberculoza
• Tuberculoza este o infecție bacteriană, localizată cel mai des în plămâni, dar care se poate
răspândi și în alte zone ale organismului.
• Vaccinul se face după 48 ore de viață, la nou-născuții cu greutate mai mare de 2500 de
grame.
• Inocularea este strict intradermică. La locul inoculării, în 90-95% dintre cazuri, se dezvoltă o
papulă (proeminență) cu diametru variabil, cu aspect de coajă de portocală, care persistă 15-30
minute. După 2-4 săptămâni papula se transformă în nodul uşor indurat, acoperit de tegumente
roşii şi lucioase care abcedează. Apoi, apare o crustă înconjurată de o zonă eritematoasă
(roșiatică). După câteva săptămâni, crusta se elimină, rămânând o cicatrice depigmentată,
sidefie, uşor denivelată, care persistă timp de mai mulţi ani. Durata întregului ciclu evolutiv este
de aproximativ 3-6 luni.
• Important: vaccinarea nu împiedică infectarea, ci progresia către boală. Este, de asemenea,
redus riscul de îmbolnăvire pentru formele grave de tuberculoză (meningita tuberculoasă,
tuberculoza miliară).
 Care sunt avantajele vaccinării?
• Conform programelor naționale de imunizare, cele mai multe vaccinuri sunt
administrate până la vârsta de 2 ani, avantajele vaccinării fiind următoarele:
• protejează împotriva afecțiunii, prevenind dezvoltarea complicațiilor severe și decesul;
• sunt evitate costurile tratamentului, absențele de la școală, precum și absențele de la
serviciu ale unuia dintre părinți pentru îngrijirea copilului bolnav;
• se evită transmiterea bolii de la copilul infectat, care deseori nu prezintă o
simptomatologie specifică, la alte persoane.
• Efectele adverse ale vaccinării sunt, de obicei,usoare sau moderate și pot fi:
• locale, la nivelul injectării (roșeaţă, tumefacție, durere), tranzitorii;
• generale (febră cu sau fără convulsii, modificarea stării generale), tranzitorii.
• În mod normal, reacțiile adverse grave post-vaccinale sunt foarte rare, nu sunt mai
severe decât boala și apar, de obicei, la copiii cu un sistem imunitar afectat, care nu au
fost diagnosticați la momentul vaccinării.
Mituri despre vaccinare
   
 Vaccinarea este un subiect fierbinte de discuții, implicând mai multe mituri.
•Vaccinarea determină apariția autismului. Nu există nicio dovadă conform căreia vreun vaccin ar produce această
afecțiune. Mai mult, autismul are o componentă genetică în etiologia sa.
•Efectele adverse ale vaccinurilor sunt devastatoare. Ca orice medicament administrat, și vaccinul poate avea efecte
secundare, dar accidentele majore sunt rare. Vaccinarea este contraindicată în timpul unei afecțiuni acute.
•Copii sunt imunizați prea devreme. Dimpotrivă, administrarea vaccinului este necesară pentru a evita contactul cu o
serie de boli periculoase la o vârstă timpurie.
•Întârzierea dozelor reduce efectul preventiv. În realitate însă, este bine să temporizam vaccinarea dacă starea de
sănătate nu ne permite acest lucru.
În concluzie, imunizarea este una dintre măsurile cu cele mai bune rezultate, fiind deosebit de eficientă în raport cu
toate costurile aferente. Programele de vaccinare au contribuit esențial la eradicarea variolei, au redus frecvența
globală a cazurilor de poliomielită cu 99% și au determinat reduceri dramatice în domeniul bolilor, handicapurilor și
deceselor produse de difterie, tetanos, tuse convulsivă și rujeolă.
 
Cum functioneaza?
• Unele vaccinuri mai noi conțin o moleculă numită ARNm în locul
antigenului. Acest ARNm are instrucțiuni pentru producerea unui
antigen identic cu un mic fragment de virus real.
• Când unei persoane i se administrează un vaccin cu ARNm, unele
dintre celulele sale citesc instrucțiunile din ARNm. Aceste celule
produc apoi antigenul pentru o perioadă scurtă de timp, după care
descompun ARNm. Sistemul imunitar al persoanei recunoaște
antigenul ca fiind „străin” în același mod, activând celulele
imunitare și producând anticorpi. Unele vaccinuri împotriva
COVID-19 sunt vaccinuri cu ARNm.
Va multumim pentru atentia acordata!
• BIBLIOGRAFIE:
• https://vaccination-info.eu/ro/informatii-despre-vaccinuri/cum-actioneaza-
vaccinurile
• https://www.arcadiamedical.ro/index.php/articol/
vaccinarea-intre-realitati-si-mituri/
• WIKIPEDIA

• Nu există vaccin împotriva optimismului.

- Mario Benedetti