Etica resuscitării-

Outcome-ul resuscitării

• Dr. Magdalena Neacsu Ionescu

• Dr. Oana-Maria Neneștean
 De ce resuscităm??!
• Stopul cardio-respirator se defineşte ca fiind abolirea completă a funcţiei respiratorii şi circulatorii.
• Scopul efectiv al RCR îl reprezintă menţinerea artificială a perfuzării organelor cu suficient sânge
oxigenat, în special la nivel cerebral, până la eliminarea cauzei care a generat stopul
cardiorespirator.
• RCR este indicată doar atunci când există o speranţă întemeiată de restabilire a sistemului
cardiocirculator şi respirator şi o reabilitare largă la nivel cerebral.
 RCR nu se indică la:
• pacienţii cu semne de moarte sigură,
• Pacienții cu traumatisme fără şanse de supravieţuire sau o afecţiune
cunoscută cardio-circulatorie, respiratorie sau malignă, în ultimul
stadiu de evoluţie
 Componentele lanțului supraviețuirii
- este alcatuit din verigile de baza necesare pentru a salva cel mai mare
numar posibil de pacienti aflati în stop cardio-respirator (SCR) în faza
prespitaliceasca.
• ACCESUL RAPID
• SUPORT VITAL DE BAZA (BLS) PRIMUL AJUTOR DE BAZA PRECOCE
• DEFIBRILAREA PRECOCE
• SUPORTUL AVANSAT PRECOCE AL VIETII (ALS)
 CHAIN OF SURVIVAL

1. Recognizing the signs of cardiac arrest, and calling for emergency help

2. Performing CPR—with a focus on chest compressions

3. Performing rapid defibrillation

4. Providing basic and advanced emergency medical services

5. Delivering advanced life support and care post-cardiac arrest

• Informarea populației în legătură cu semnificația opririi cardiace,
recunoaşterea unui astfel de eveniment şi mai ales a cauzelor care pot
determina oprirea cardiacă se dovedeşte a fi o necesitate.
• Studii recente arată că în România, peste 90% din stopurile cardio-
respiratorii produse în afara spitalului s-au produs în prezența unor
martori, însă doar un număr redus de martori au inițiat manevre de
resuscitare
• implicarea comunității în acordarea suportului vital de bază=creşteri
importante ale incidenței manevrelor de resuscitare =>creşterea
supraviețuirii post-resuscitare.
 Incidentele și complicațiile legate de manevrele de RCR

1. Incidente legate de masajul cardiac extern (MCE):

• rupturi costale (31,6% din cazuri - studiu pe 705 cazuri) (1) – unilaterale sau
bilaterale;
• fractura-disjunctie sternala (21,1%);
• ruptura organ parenchimatos (hepatica sau splenica) (30,8%); - pneumotorax
(13%) unilateral sau bilateral;
• hemotorax, hemomediastin (18,3%);
• hemopericard, leziuni de cord (< 5%);
• sânge spumos în cord;
• întârzierea aplicării MCE
 2. Incidente legate de resuscitarea respiratorie:
• manevrare intempestivă a capului (posibil fractura de coloana cervicala,
hiperextensia excesiva a capului, luxatia temporo-mandibulara);
• excoriații, abraziuni față, gât;
• aspirație intempestivă, sângerare;
• tentative “brutale” de intubație oro-traheală (IOT): dinți rupți, leziuni faringo-
laringiene (20,4%), fractura de hioid;
• IOT eșuată, intubație esofagiană nerecunoscută;
• hiperinflația sau perforația gastrică;
• masca laringiana blocanta;
• aspirație pulmonară;
• tentative de cricotirotomie, traheostomie hipoxemiantă, hemoragie, hematoame
compresive, emfizem subcutanat;
• manevra Heimlich cu ruptură de stomac;
• embolie de maduva osoasa.
Când oprim resuscitarea?
 SINDROMUL
POSTRESUSCITARE
• Îngrijirea postresuscitare presupune evaluarea minuţioasă a funcţiei
tuturor organelor şi sistemelor subiect al injuriei anoxice-hipoxice.

• Principalul obiectiv al îngrijirii postresuscitare este restabilirea

completă a perfuziei tisulare;

• O dată cu restabilirea circulaţiei spontane (ROSC) după un stop

cardiorespirator, tulburările hemodinamice sunt frecvente: de la şoc
hipovolemic sau cardiogen la şoc produs prin vasodilataţia extremă-
tulburări care conturează un adevărat sindrom postresuscitare.
Factorii care contribuie la constituirea sindromului postresuscitare sunt
multipli:
• perfuzie insuficientă (insuficienţă de reperfuzie);
• leziuni de reperfuzie;
• leziuni citotoxice cerebrale – “intoxicaţie” cu metaboliţi ischemici;
• tulburări de coagulare.
După ROSC – funcţie de durata şi severitatea ischemiei – se descriu 4
faze ale sindromului postresuscitare:
1. aproape jumătate din decesele postresuscitare se produc în primele 24 de ore;
în primele ore de la restabilirea circulaţiei spontane instabilitatea hemodinamică
este prezentă, în grade variabile, dar cu o tendinţă la normalizare în decurs de 12-
24 de ore
2. în 1-3 zile, deşi funcţia hemodinamică se îmbunătăţeşte, permeabilitatea
mucoasei intestinale creşte – factor care predispune la dezvoltarea sindromului
toxico-septic; apare disfuncţie progresivă a mai multor organe, în mod particular
hepatică, pancreatică şi renală cu evoluţie spre MSOF (disfuncţie multiplă
deorgan)
3. la mai multe zile după stopul cardiorespirator, se dezvoltă infecţii severe şi
starea generală se deteriorează rapid
4. în final se instalează moartea.
 Major changes introduced in these guidelines compared to 2015

•  PLS guidelines apply to all children, aged 018 years, except for ‘newborns at birth’. Patients who look adult
can be treated as an adult.

•  Oxygen therapy should be titrated to an SpO2 of 9498%. Until titration is possible, in children with signs of
circulatory/respiratory failure where SpO2 (or PaO2) is impossible to measure, we advise to start high flow
oxygen.

•  For children with circulatory failure, give 1 or more fluid bolus(es) of 10 ml/kg. Reassess after each bolus to
avoid fluid overload. Start vasoactive drugs early. Limit crystalloid boluses and as soon as available give blood
products (whole blood or packed red cells with plasma and platelets) in case of haemorrhagic shock.
• Any person trained in paediatric BLS should use the specific PBLS algorithm.

• For PBLS providers, immediately after the 5 rescue breaths, proceed with chest compressions
unless there are clear signs of circulation. Single rescuers should first call for help (speaker-
phone) before proceeding. In case of sudden witnessed collapse, they should also try to apply
an AED if directly accessible. If they have no phone available, they should perform 1 min of
CPR before interrupting CPR.
• A single PBLS-trained provider preferably uses a two-thumb encircling technique for infant
chest compression.
• For PALS providers, we emphasise even more the importance of
actively searching for (and treating) reversible causes.
• 2-Person bag-mask ventilation is the first line ventilatory support
during CPR for all competent providers. Only if a patient is intubated,
we advise asynchronous ventilation and this at an age- appropriate
rate (1025 per minute).
• For PALS providers, when in doubt, consider the rhythm to be
shockable.
Surse bibliografice
• https://www.atitimisoara.ro/content/ghiduri/2011/Protocoale/06%20
Resuscitare.pdf
• https://
www.cardioportal.ro/files/pdf/ghiduri/GR-Sindrom%20Postresuscitare
.pdf
• https://
www.umfiasi.ro/ro/academic/programe-de-studii/doctorat/Document
s/Finalizare%20studii/2020-2021/Medicina/NEDELEA%20PAUL%20LUC
IAN/rezumat_teza_romana_NEDELEA_PAUL.pdf
• Petriş A, Cimpoeșu D, Costache I, Rotariu I. Decizia „de a nu resuscita”
(I). Probleme de etică în cursul resuscitării cardiopulmonare. Revista
Română de Bioetică. 2011;9(2):40-49.