Amphibia 

este o clasă de animale ovipare și poichiloterme, de dimensiuni diferite. Acestea au fost printre
primele animale, ce au cucerit uscatul, apărând cu aproximativ 350 milioane ani în urmă. Din punct de
vedere sistematic, clasa amfibienilor se împarte în categorii: Caudata - amfibieni cu coadă - și Ecaudata -
amfibieni fără coadă. Primul ordin cuprinde specii ca tritonul obișnuit, salamandra cu pete etc., iar din al
doilea fac parte numeroase varietăți de broaște.
Pe la sfârșitul Devonianului în apele dulci apar primii amfibieni - ihtiostega (Iphthyostega). Ei au
constituit adevărate forme de trecere de la crosopterigieni la amfibieni.
Pielea amfibienilor este subțire, lipsită de pilozități, bogat vascularizată, delicată și conține mulți pori, ce
participă la respirație. Respirația prin piele la amfibieni este foarte importantă, unele specii, precum 
salamandra, depinzând aproape exclusiv de acest mod de respirație. Pielea amfibienilor are foarte multe
glande, ce secretă mucus. Ochii amfibienilor sunt mari și sunt dispuși lateral, pentru a mări câmpul vizual
și pentru a se feri de prădători.
Buhaiul de baltă cu burtă roșie (Bombina bombina), numit și izvoraș cu
burtă roșie este o broască acvatică de șes fără coadă (anură) din familia
bombinatoride (Bombinatoridae) răspândită din sud-estul și centrul Europei
până la Munții Urali. În România se întâlnește pretutindeni în regiunile de
câmpie; în Transilvania apare insular în regiunile de șes ale podișului, limita
superioară de altitudine fiind 400 m. Trăiește tot timpul, cu excepția
perioadei de iernare, în apă, fiind găsită în lacuri, bălți, băltoace din
regiunea de șes sau chiar pe podișuri, adesea iese pe uscat pe malul apelor.
Iernează pe uscat, în gropi, galerii de rozătoare, pe sub pietre, din
septembrie - începutul lui octombrie până în mijlocul lui martie
Broasca râioasă brună (Bufo bufo) este o broască fără coadă din familia bufonide (Bufonidae
) întâlnită în locuri umede prin livezi, păduri, culturi, în jurul așezărilor omenești (în crăpăturile
zidurilor și în pivnițe). Este răspândită în nord-vestul Africii, cea mai mare parte din Europa și
Asia temperată până la lacul Baikal. În Alpi se urcă până la 2200 m. Broasca râioasă brună este
o specie cu mai multe subspecii geografice. În România[1][2][3][4] și Republica Moldova[5] trăiește
subspecia Bufo bufo bufo. În România se găsește de la 300 m în sus, începând cu regiunea
dealurilor, până la granița pădurilor de munte, ca și în Podișul Transilvaniei, fără a depăși 1 800
m altitudine. În Dobrogea nu a fost găsită decât în zonele împădurite din nord.
Are un corp voluminos, îndesat și umflat. În România este cea mai mare broască. Femelele au o
lungime până la 13 cm. Masculii sunt mai mici având o lungime până la 8 cm. În captivitate
poate trăi până la vârsta de 36 ani. Partea superioară a corpului acoperită cu negi (tuberculi
verucoși) de mărimi diferite, adesea spinoși; partea inferioară a corpului granuloasă. În dosul
ochilor are câte o glandă parotoidă mare, ovală sau în formă de semilună. Glandele parotoide și
glandele tegumentare a negilor secretă substanțe veninoase (bufotoxine) cu care se apără de
dușmani. Spatele brun-cenușiu, brun-roșcat sau brun-închis, cu sau fără pete închise.
Abdomenul alb murdar, de obicei pătat brun-cenușiu. Irisul ochiului roșu-arămiu sau roșu-
auriu.
Brotăcelul (Hyla arborea), cunoscut și sub numele de răcănel, brotac, broatec este o broască
arboricolă din familia hilide (Hylidae) răspândită în aproape întreagă Europa, spre est ajunge
până în Urali, Caucaz, Asia Mică. Se găsește și în nord-vestul Africii. Este singura broască
arboricolă din Europa. Brotăcelul este o specie cu mai multe subspecii geografice. În România
[1][2][3][4]
 și Republica Moldova[5] trăiește subspecia Hyla arborea arborea. În România este o
broască comună și se întâlnește pretutindeni unde există apă și arbori, tufișuri sau stuf, de la
șes până la altitudine de 1000 m în munții Carpați. În timpul verii trăiește pe arbori, tufișuri
sau stuf. Datorită discurilor sale adezive de pe degete se cațără cu ușurință pe arbori și tufișuri
și execută uriașe salturi prin aer. Când este vreme frumoasă șade pe fața frunzelor, iar când
este vreme ploioasă se prinde pe dosul frunzelor. Este acvatic numai în perioada scurtă de
reproducere. Brotăcelul poate fi crescut în acvariu. În captivitate poate trăi până la vârsta de 22
ani.
Are o lungimea de 3,5-4,5 cm. Masculul are aceeași mărime ca femela. Corpul este zvelt, oval,
capul scurt și rotunjit, pupila ochiului orizontală, timpanul foarte distinct. Limba circulară,
liberă și crestată posterior. Pielea este netedă și lucioasă dorsal și granulată pe partea internă a
coapselor și pe gușa femelelor. Toate degetele posedă discuri adezive care secretă un lichid
lipicios ce îi permite o bună aderare pe suprafețele pe care se deplasează, permițând
brotăcelului să se cațăre chiar pe un geam vertical. Membrele posterioare au membrane
interdigitale reduse, cele anterioare nu au aceste membrane.