Sunteți pe pagina 1din 12

Experimentul

Tuskegee

Elev: Vîrlan Alexandru-Ciprian


Profesor: Diana Prodan
Clasa: 12 C
Istoria experimentului Tuskegee
• Experimentul Tuskegee a început în 1932. În acest moment al istoriei, sifilisul
era o boală netratabilă, provocând un număr mare de decese în fiecare an, în
special în rândul populației defavorizate. În plus, nu s-au avut prea multe
date despre ea. Din acest motiv, Serviciul de Sănătate Publică din Statele
Unite a decis să efectueze un studiu pentru a înțelege mai bine efectele sale.
• Inițial, 600 de bărbați de origine afro-americană s-au oferit voluntari să
participe la studiu. Cercetătorii le-au promis tratament gratuit, hrană și
asigurări de viață pentru familiile lor, astfel că majoritatea provin din clasele
inferioare.
• Dintre cei 600 de participanți, 399 erau infectați cu sifilis și au avut o stare
latentă. Celelalte 201 persoane au fost sănătoase și au fost utilizate ca grup
de control. În niciun moment nu au fost informați că aveau sifilis sau că
trebuia administrat tratament. Mai degrabă, li s-a spus că li se vor administra
medicamente pentru a trata o boală fictivă cunoscută sub numele de „sânge
rău” (bad blood), un termen utilizat pe scară largă la acea vreme.
De ce a fost efectuat experimentul?
• În 1928, o echipă de oameni de știință norvegieni a studiat efectele sifilisului
netratat într-un grup de câteva sute de bărbați albi. Cu toate acestea, deoarece nu
au putut să studieze dezvoltarea bolii, concluziile trase de la aceast au fost
incomplete și nu au putut fi folosite pentru a căuta un remediu.
• Din această cauză, grupul care a fondat experimentul Tuskegee a decis să efectueze
cercetări în care să poată studia efectele bolii încă de la început.
• Oamenii de știință au argumentat că nu ar face cu adevărat rău participanților,
făcând acest lucru, deoarece este foarte puțin probabil ca aceștia să primească
tratament oricum. Mai mult, au crezut că ceea ce au descoperit va aduce beneficii
întregii umanități.
• Astfel a început experimentul, inițial ca un studiu epidemiologic care ar trebui să
dureze doar 6 luni. La acea vreme, se credea că boala afectează oamenii în mod
diferit în funcție de etnie, astfel încât au fost aleși doar participanții afro-americani.
Teoretic, după acele șase luni fără tratament, trebuie făcută o încercare de a
vindeca pacienții cu metodele disponibile în acel moment.
• Cu toate acestea, la scurt timp după începerea experimentului, fondurile
disponibile pentru experiment au fost retrase. Cercetătorii, disperați să-și continue
studiul, au decis să schimbe natura acestuia și să-l folosească pentru a descoperi
efectele pe termen lung ale sifilisului atunci când nu sunt tratate. Deci
experimentul Tuskegee a început cu adevărat.
Agravarea cazului Tuskegee
• La început, experimentul a fost realizat într-un mod total deschis, deoarece
niciunul dintre tratamentele pentru sifilis nu a fost cu adevărat eficient. Cu toate
acestea, acest lucru s-a schimbat odată cu descoperirea că penicilina ar putea
pune capăt bolii ușor, rapid și fără efecte secundare.
• Când s-a întâmplat acest lucru, cercetătorii și-au dat seama că dacă pacienții lor ar
fi tratați cu penicilină, studiul ar fi încheiat imediat când boala va fi eliminată. Așa
că au decis să facă tot ce au putut pentru a împiedica cei 600 de participanți să
aibă acces la medicamente.
• De exemplu, în timpul celui de-al doilea război mondial, 250 dintre participanții la
studiu au fost recrutați să lupte în armata Statelor Unite; dar fiind infectați cu
boala, au fost nevoiți să se supună tratamentului cu penicilină înainte de a putea
face acest lucru. Cu toate acestea, membrii Serviciului de Sănătate Publică (SSP)
au împiedicat acest lucru.
• Ceva similar s-a întâmplat începând din 1947, când guvernul Statelor Unite a creat
mai multe campanii de sănătate publică pentru eradicarea sifilisului și a deschis
centre de tratament rapid unde oricine putea solicita vindecarea cu penicilină.
• Pentru a împiedica participanții la experiment să vină la ei, oamenii de știință i-au
mințit, spunând că le dau deja leacul când, de fapt, le acordau doar placebo.
Primele critici împotriva experimentului
Primul om de știință care s-a opus deschis experimentului Tuskegee a fost Irwin Schatz, un
doctor din Chicago care tocmai ieșea din facultate. În 1965, Schatz a citit un articol despre
studiu și a decis să scrie o scrisoare cercetătorilor în care spunea că este o investigație total
împotriva eticii și moralei.
Scrisoarea a fost complet ignorată de anchetatori, dar în curând au început să primească mult
mai multe critici. De exemplu, în 1966, un om de știință numit Peter Buxtun a scris comisiei
responsabile cu experimentul pentru a exprima necesitatea de a pune capăt acestuia. Cu
toate acestea, Centrul pentru Controlul Bolilor și-a reafirmat intenția de a continua ancheta
până la capăt.
Câțiva alți oameni au făcut încercări individuale de a închide studiul în următorii ani, fără
succes. În cele din urmă, în 1972, Buxtun a mers la presă, iar povestea a fost publicată în
Washington Star si New York Times din 25 iulie. Drept urmare, senatorul Edward Keneddy a
solicitat o investigație mai aprofundată a experimentului.
Astfel, în vara aceluiași an, o comisie de experți a examinat condițiile anchetei și a decis că
este un studiu care se opune eticii și că nu este justificat la nivel medical. Din această cauză,
Senatul a ordonat demontarea acestuia.
Încheierea experimentului Tuskegee
• Când în sfârșit studiul s-a încheiat în 1972, doar 74 din cei 600 de participanți inițiali
au rămas în viață. Dintre cei 399 care au început studiul cu sifilis latent, 28 au murit
din cauza bolii, dar alți 100 au făcut acest lucru din cauza complicațiilor legate de
aceasta. De parcă acest lucru nu ar fi fost suficient, 40 dintre soțiile sale au
contractat infecția și 19 copii s-au născut cu sifilis congenital.
• Ca parte a compensației pentru câțiva participanți care erau încă în viață, guvernul
Statelor Unite a trebuit să plătească 10 milioane de dolari (echivalentul a
aproximativ 51 de milioane astăzi) și a promis că va oferi tratament medical gratuit
atât supraviețuitorilor, cât și membrii familiilor lor care au nevoie de ea.
• În plus, pentru a preveni reapariția unor situații similare în viitor, Congresul Statelor
Unite a creat o comisie în 1974 pentru a studia și reglementa orice tip de studiu
științific din țara în care participă oamenii.
• De-a lungul anilor, cerințele pentru efectuarea unui experiment cu oameni au
devenit mai stricte, în parte datorită experimentului Tuskegee.
• Ani mai târziu, în 1997, președintele Bill Clinton a ținut un discurs în care și-a cerut
public scuze în numele guvernului țării pentru evenimentele care au avut loc în anii
în care a fost realizat studiul.
• În cele din urmă, în 2009, Centrul de bioetică a fost creat la Muzeul Legacy, cu scopul
de a onora memoria sutelor de oameni care au murit în timpul experimentului.
Implicațiile etice ale studiului
• Existența experimentului Tuskegee și alte investigații similare au
relevat multe dintre problemele existente în domeniul științei în
secolul al XX-lea.
• Multe dintre studiile care au fost realizate în secolul trecut au fost
realizate fără acordul expres al participanților lor. În altele, în plus, au
fost puse vieți în pericol pentru a obține date noi.
• Datorită scandalului pe care l-a provocat acest experiment și altele
similare, astăzi efectuarea unei investigații cu oameni este mult mai
complicată.
• Pentru ca un studiu de acest tip să fie aprobat, trebuie să treacă o
serie de criterii foarte stricte menite să împiedice participanții să fie
afectați în vreun fel sau să nu fie induși în eroare pentru a obține
rezultate concrete.
Consecințele experimentului
Încrederea publică
Se crede că dezvăluirile de maltratare În timp ce raportul final al Tuskegee Syphilis Study Legacy
din cadrul studiului privind sifilisul din Committee a menționat că studiul a contribuit la temerile
comunității afro-americane de abuz și exploatare de către
SUA de la Tuskegee au afectat
oficiali guvernamentali și profesioniști din domeniul
semnificativ încrederea comunității medical, maltratarea medicală a afro-americanilor și
negre față de eforturile de sănătate neîncrederea rezultată este anterioară Sifilisului Tuskegee
publică din Statele Unite. Studiu. Vanessa Northington Gamble, care a condus
Observatorii cred că abuzurile comitetul, a abordat acest lucru într-un articol publicat în
studiului ar fi putut contribui la 1997 după scuzele președintelui Clinton. Ea a susținut că,
reticența multor oameni negri săraci în timp ce studiul Sifilisului Tuskegee a contribuit la
de a solicita îngrijiri preventive de neîncrederea continuă a afro-americanilor față de
rutină. Un sondaj din 1999 a arătat că comunitatea biomedicală, studiul nu a fost motivul cel mai
80% dintre bărbații afro-americani important. Ea a atras atenția asupra unui context istoric și
social mai larg care influențase deja negativ atitudinile
credeau în mod greșit că bărbații din
comunității, inclusiv nenumărate nedreptăți medicale
studiu au fost injectați cu sifilis. anterioare înainte de începerea studiului în 1932. Acestea
datează din perioada antebelică, când sclavii fuseseră
folosiți pentru experimente neetice și dăunătoare, inclusiv
teste de rezistență și remedii pentru insolatie și intervenții
chirurgicale ginecologice experimentale fără anestezie.
Mormintele afro-americane au fost jefuite pentru a oferi
cadavre pentru disecție, practică care a continuat, alături
Cadrul medical implicat în studiu

Raymond A. Vonderlehr Eugene Dibble Eunice Rivers


doctor-director la fața locului șef al spitalului memorial asistentă medicală
John A. Andrew al Institutului a jucat un rol crucial în

s studiu, datorită legăturii cu


Bibliografie
• https://ziare.com/cultura/documentar/fata-inumana-a-americii-exper
imentul-tuskegee-1082219
• https://en.wikipedia.org/wiki/Tuskegee_Syphilis_Study
• https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2702151/
• https://www.google.com/search?q=tuskegee+experiment&sxsrf=ALe
Kk00jWO0OQxAhpKX47466FNXbda5kEA:1617799085844&source=ln
ms&tbm=isch&sa=X&ved=2ahUKEwiW8tCek-zvAhWI6qQKHR2pCBYQ
_AUoAXoECAEQAw&biw=1280&bih=578
• https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/terifiant-experiment
e-medicale-pe-oameni-facute-de-sua
Mulțumesc pentru
atenție!!!

S-ar putea să vă placă și