Perioada pașoptistă

1830-1860
 Rolul literaturii
• Perioada pașoptistă (1830-1860) este una dintre
etapele fundamentale ale literaturii române, aceasta
caracterizându-se printr-o mare efervescență
culturală și prin promovarea specificului național.
Pașoptismul se manifestă în preajma Revoluției de la
1848, fiind strâns legat de ideea emancipării și de
afirmarea conștiinței naționale.
• Principalul obiectiv al pașoptiștilor este crearea unei
literaturi naționale. Bineînțeles, acest scop măreț e
aliniat ideilor de formare a unei conștiințe comune și
de unire a românilor din toate provinciile.
• Nu doar romantismul se reflectă în operele scriitorilor
pașoptiști, ci și alte curente, precum clasicismul sau
realismul.
 Trăsături

Trăsăturile esenţiale ale literaturii promovate de

prima generaţie de scriitori moderni pot fi
sintetizate astfel:
• inspiraţia din trecutul istoric, din lupta pentru
eliberare socială şi unitate naţională;
• preţuirea frumuseţilor patriei şi ale creaţiei
folclorice, în care se reflectă bogăţia şi
varietatea manifestărilor spiritului popular;
• reflectarea problemelor sociale ale epocii lor;
• satirizarea viciilor orânduirii feudale.
 Scriitori reprezentanți
• POEZIE 
• Vasile Alecsandri("Pasteluri") ; Ion Heliade
Rădulescu("Poezie") ; Grigore Alexandrescu ("Fabule"),
Anton Pann("Povestea vorbii").
 
• PROZĂ
• Costache Negruzzi("Alexandru Lăpușneanul"), Grigore
Alexandrescu("Memorial de călătorie"),
• Vasile Alecsandri("Balta Albă").

• DRAMATURGIE 
• Vasile Alecsandri("Despot-Vodă").
• În 1863 se înființează Junimea (și o dată cu ea spiritul și
curentul cultural Junimist), societate care va schimba istoria
literaturii epocii prin autori ca Titu Maiorescu, Mihai
Eminescu, Ion Creangă, I. L. Caragiale, Ioan Slavici.
• În paralel se dezvoltă alte direcții precum cea
a Literatorului cu autori precum Alexandru
Macedonski, Duiliu Zamfirescu sau a artei cu tendință a
lui C. Dobrogeanu-Gherea.
• Poetul Mihai Eminescu are o influenta atat de mare în
literatură încât în ultimele decenii ale secolului se creează o
întreagă generație de scriitori imitatori ai stilului eminescian
dintre care notabil este Alexandru Vlahuță.
• Tot în ultimul deceniu al secolului își desfășoară parte din
activitate scriitori precum Barbu Delavrancea, Ioan
Alexandru Brătescu-Voinești sau George Coșbuc.
• Secolul al XIX-lea este unul dintre secolele cele mai
productive ale literaturii române atât calitativ cât și
cantitativ. În acest veac apar și se dezvoltă curente literare
europene precum romantismul, realismul, simbolismul sau
curente culturale autohtone ca latinismul și junimismul. Tot
acum își defășoară activitatea literară poetul care este
considerat cel mai mare scriitor român, Mihai Eminescu,
scriitori care sunt considerați mari clasici, precum Ion
Creangă, I. L. Caragiale, Ioan Slavici, poeți
precum Alexandru Macedonski, George Coșbuc sau Vasile
Alecsandri, scriitori de talia lui Grigore
Alexandrescu, Constantin Negruzzi, Dimitrie
Bolintineanu, Alexandru Odobescu, Nicolae
Filimon, Alexandru Vlahuță, Alecu Russo, Petre
Ispirescu, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Anton
Pann, Bogdan Petriceicu-Hasdeu sau, în fine, îndrumători
precum Ion Heliade Rădulescu, Mihail Kogălniceanu sau Titu
Maiorescu.
• Romantismul începe să pătrundă încet din Occident, și,
influențați de el, scriu Ion Heliade
Rădulescu („Zburătorul”), Vasile Cârlova, C. A.
Rosetti, Anton Pann, Dimitrie Bolintineanu, Andrei Mureșanu.
• În 1840 Mihail Kogălniceanu a editat revista "Dacia literară"
cu o "Introducție" programatică și, influențați de noul
program, scriu Nicolae Bălcescu, Alecu Russo, Costache
Negruzzi, Grigore Alexandrescu, Alecu Donici.
• De asemenea, în perioada 1840-1867 (până la fondarea
Junimii și a Convorbirilor literare) scriu autori
precum Dimitrie Bolintineanu, Cezar Boliac, Alexandru
Odobescu, Nicolae Filimon, Ion Ghica.
 Arhitectura

• Arta românească în secolele XIX și XX dezvăluie

transformările apărute
în arhitectură, pictură și sculptură, datorită diverselor
curente occidentale ce aduceau aerul modernist și în
România. Astfel în
arhitectură, neoclasicismul, clasicismul, eclectismul sa
u linia națională sunt curente ce aduc elemente noi în
construcția clădirilor pentru a le da o înfățișare cât
mai plăcută. Pot fi amintiți arhitecți de seamă
precum: Ion Mincu, Petre Antonescu, Alexandru
Orăscu și alții.
 Muzică și artiști
• Vastitatea teritoriilor locuite de români justifică caracterul cel
mai important al muzicii lor – eterogenitatea ce reunește un
număr impresionant de influențe din partea culturilor vecine
sau aflate în trecere. Acest mecanism se aplică în primul
rând asupra marii majorități a muzicii folclorice românești,
astfel puternic diferențiată la nivel regional. În interiorul
teritoriului românesc, practica muzicală cultă în stil
occidental nu s-a manifestat consecvent mai devreme de a
doua jumătate a secolului al XIX-lea, moment al întemeierii
unei școli muzicale românești. La scurt timp dupa perioada
pasoptista a inceput dezvoltarea muzicii ajungadu-se astfel
la industria muzicala extrem de vasta a secolului al XXI-lea.
 Tradiții

• In legatura cu traditiile si obiceiurile: acestea nu s-au

schimbat foare mult.
• La fel ca in zilele noastre, in prima zi de Crăciun, mulți
colindători umblă pe străzile acoperite cu zăpadă ale
orașelor și satelor, ținând în mână o stea făcută din carton și
hârtie, cu scene biblice pictate pe ea.
• Tradiția din România cere ca cei mici să meargă din casă în
casă, cântând cântece de stea și recitând poezii sau legende,
pe toată perioada Crăciunului. Liderul cară cu el o stea din
lemn, acoperită cu staniol și decorată cu clopoței și panglici
colorate. O imagine a Sfintei Familii este lipită în centru
stelei și întreaga creație este atașată de o coadă de mătură
sau de un băț puternic.
 Gastronomia
• Istoria alimentației ne arată modul în care evoluția tehnicilor
de obținere și producere a hranei a influențat întreg
parcursul civilizației.Necesitatea dezvoltării conceptului de
identitate culinară, regională sau teritorială a apărut nu
numai din cauza fricii de pierdere a reperelor identitare.
• Discuțiile despre ce anume este caracteristic identității
culinare a unei bucătarii regionale, a unui grup etnic sau a
unei națiuni sfârșesc adesea în polemici aprinse, pentru că,
de obicei, o mâncare considerata specifică este revendicată
și de alții sau folosește ingrediente sau
procedee împrumutate. 
• Pe parcursul istoriei sale, omenirea a cunoscut doar câteva
modalități esențiale de obținere a hranei. Prima etapă a fost
reprezentată de vânătoare și de cules și este caracteristică
paleoliticului. A doua etapă s-a dezvoltat în neolitic și a
presupus în principal agricultura, cultivarea plantelor și
creșterea animalelor.  În principiu ea mai dureaza și astăzi. 
 Sfarsit!
Multumim pentru
atentie!