Obligaţia de neutralitate

privitor la libertăţile
fundamentale

FISCALITATE EUROPEANA SEM. 3-4

 Obligația generică

Statele membre au obligaţia generică de a nu pune în pericol realizarea scopurilor tratatelor.

Această obligaţie de neutralitate se aplică de manieră punctuală şi dispoziţiilor de drept fiscal. În
plan general, reţinem obligaţia negativă a statelor membre de a nu adopta, implicit la nivelul
sistemului fiscal, soluţii normative contrare mecanismelor europene conform art. 4 alin. (3)
parag. 2 TUE: „statele membre facilitează îndeplinirea de către Uniune a misiunii sale şi se abţin
de la orice măsură susceptibilă de a pune în pericol realizarea obiectivelor Uniunii”.
Obiectvive:
 lupta împotriva concurenţei fiscale dintre statele membre
 combaterea evaziunii și fraudei fiscale. Dreptul european cenzurează acele prevederi din legislaţiile fiscale
naţionale, care ar avea efect protecţionist faţă de resortisanţii proprii şi efect discriminatoriu faţă de resortisanţii
altor state. De asemenea, dreptul Uniunii cenzurează dispozițiile naționale de natură să faciliteze erodarea bazei
impozabile ori ”frauda fiscală”. Statele membre au tendinţa de a introduce asemenea dispoziţii în legislaţia
naţională pentru a-şi proteja resortisanţii şi pentru a evita diminuarea masei impozabile prin „fuga masei
impozabile” către alte jurisdicţii fiscale. Între statele membre există un fenomen de competiţie fiscală, acestea
încercând să ofere sisteme fiscale atractive pentru investitori.
Problema centrală o reprezintă fiscalitatea directă; impozitele directe nu rezidă în domeniul de
competenţă al Uniunii. Cu toate acestea, statele membre îşi vor exercita competenţele exclusive
în materie de impozite directe cu respectarea dreptului Uniunii.
Filtrul de verificare al reglementărilor naţionale în materie de fiscalitate directă este dat de
principiul nondiscriminării şi de libertăţile de circulaţie.
 Studiu de caz – Taxa ”auto” (I) Taxa pe poluare (I) – OUG nr. 50/2008 - CJUE, C-402/09,
Ioan Tatu împotriva Statului român prin Ministerul Finanţelor și Economiei, Direcţiei
Generale a Finanţelor Publice Sibiu, Administraţiei Finanţelor Publice Sibiu,
Administraţiei Fondului pentru Mediu, Ministerului Mediului ECLI:EU:C:2011:219

Dispozițiile de drept național aplicabile. Articolul 4 lit. a) din O.U.G. nr. 50/2008, obligaţia de plată a taxei intervine
„cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”. Art. 5 alin. (1) și (2) prevedea că „taxa se calculează de
autoritatea fiscală competentă” și că, „pentru stabilirea taxei, persoana fizică sau persoana juridică (…) care intenţionează
să efectueze înmatricularea autovehiculului va depune documentele din care rezultă elementele de calcul al taxei, prevăzute
în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă”. Conform art. 10 din O.U.G. nr. 50/2008: „(1)
Suma reprezentând taxa poate fi contestată atunci când persoana care urmează să înmatriculeze un autovehicul rulat poate
face dovada că autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă
Situaţia de fapt și procedura naţională. În cursul lunii iulie 2008, domnul Tatu, resortisant român care locuiește în
statul său membru de origine, a cumpărat un automobil de ocazie în Germania. Acest vehicul figurează printre vehiculele
din categoria M1, are o capacitate cilindrică de 2.155 cm3 și respectă (...) norma de poluare Euro 2. Acest vehicul A fost
fabricat în 1997 și a fost înmatriculat în Germania în același an. Domnul Tatu a trebuit, în scopul înmatriculării să plătească
suma de 7.595 de lei ca taxă pe poluare în temeiul O.U.G. nr. 50/2008, conform unei decizii emise la 27 octombrie 2008 de
A.F.P. Sibiu. Prin actul de sesizare a instanţei, Tribunalul Sibiu, domnul Tatu a solicitat ca pârâtele să fie obligate să îi
restituie suma menţionată. În susţinerea acţiunii sale, acesta a invocat faptul că taxa în cauză este incompatibilă cu dreptul
Uniunii, în special, întrucât este aplicată autovehiculelor de ocazie importate în România dintr-un alt stat membru și
înmatriculate pentru prima dată în România, în condiţiile în care, în cazul vehiculelor similare deja înmatriculate în
România, această taxă nu mai este aplicată cu ocazia revânzării lor ca vehicule de ocazie.
Tribunalul Sibiu confirmă că taxa instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 nu este aplicată decât autovehiculelor înmatriculate
pentru prima dată în România începând de la 1.07.2008, (...), iar nu celor care se aflau, anterior acestei date, deja în
circulaţie pe teritoriul român. În aceste condiţii, Tribunalul Sibiu a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze
Curţii următoarea întrebare preliminară:
Întrebarea adresată Curţii: „Contravin dispoziţiile O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, dispoziţiilor art.
90 CE (actual art. 110 TFUE n.n.); se instituie într-adevăr o măsură vădit discriminatorie?”
 Poziţia Curţii: 28. În speţă, din dosar reiese că reglementarea naţională aplicabilă acţiunii principale este O.U.G. nr. 50/2008 în versiunea sa iniţială, având
în vedere că autovehiculului în cauză în acţiunea menţionată i-a fost aplicată taxa pe poluare la 27.10.2008. Astfel, potrivit explicaţiilor furnizate în decizia de
trimitere, O.U.G. nr. 50/2008 a intrat în vigoare la 1.07.2008 (…) 30. Având în vedere această precizare, precum și obiectul taxei prevăzute de O.U.G. nr.
50/2008, este necesar să se considere că instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă art. 110 TFUE (fostul art. 90 TCE), trebuie interpretat în
sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare care se aplică unor autovehicule cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru
(reformularea întrebării de către Curte –n.n..) 32. Astfel cum a amintit avocatul general la pct. 20 și următoarele din concluzii, o taxă încasată de un stat
membru cu ocazia înmatriculării unor autovehicule pe teritoriul său în vederea unei puneri în circulaţie nu constituie nicio taxă vamală, nicio taxă cu efect
echivalent unei taxe vamale în sensul art. 28 TFUE și art. 30 TFUE. O astfel de taxă este un impozit intern și trebuie, așadar, examinată în raport cu art. 110
TFUE. 34 Nu este mai puţin adevărat că art. 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor între statele membre în condiţii normale de
concurenţă. Acesta vizează eliminarea oricărei forme de protecţie care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii faţă de produsele
provenind din alte state membre.
 Neutralitatea taxei în privinţa vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate anterior pe teritoriul naţional și supuse, cu
ocazia acelei înmatriculări, aceleiași taxe. 39. Potrivit unei jurisprudenţe constante, există o încălcare a art. 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui
vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul naţional
(…) 47. Din consideraţiile de mai sus rezultă că un sistem precum cel instituit prin O.U.G. nr. 50/2008, care ia în considerare, la calcularea taxei de
înmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele
referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea
unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menţionat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie
importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menţionate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe
teritoriul naţional și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de O.U.G. nr. 50/2008.
 Neutralitatea taxei în privinţa vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul naţional anterior instituirii taxei
menţionat. 52. (…). Dimpotrivă, potrivit unei jurisprudenţe constante, interdicţia prevăzută la art. 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit
fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naţionale. 54. În ceea ce privește taxele aplicate
autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie, rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor
aprecieri. Astfel de aprecieri, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie însă să fie lipsite de efectul descris la punctul precedent. 55.
În această privinţă, trebuie amintit că autovehiculele prezente pe piaţa unui stat membru sunt „produse naţionale” ale acestuia în sensul art. 110 TFUE. Atunci
când aceste produse sunt puse în vânzare pe piaţa vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie
importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piaţa statului membru menţionat și cele cumpărate,
în scopul importării și punerii în circulaţie în acest stat, în alte state membre, constituie produse concurente. 56. Din principiile amintite mai sus rezultă că art.
110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul, astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea
vânzării vehiculelor de ocazie naţionale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
 (II) Taxa pe poluare (II) - OUG nr. 208/2008 - CJUE, C-263/10, Iulian Nisipeanu
împotriva Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Gorj și alţii. ECLI:EU:C:2011:466.

 Dreptul intern aplicabil. Potrivit O.U.G. nr. 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule (…), autovehiculele a căror
capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cm3 și care au fost înmatriculate pentru prima dată în România sau în alte state membre începând cu data de
15.12.2008 se exceptează de la obligaţia de plată a taxei stabilite prin O.U.G. nr. 50/2008. Pentru autovehiculele care nu îndeplineau aceste criterii, cuantumul
taxei menţionate a fost majorat prin O.U.G. nr. 208/2008. O.U.G. nr. 208/2008 a fost ulterior abrogată prin O.U.G. nr. 218/2008 din 10.12.2008 privind
modificarea O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, această nouă ordonanţă prevăzând că autovehiculele din categoria M1
cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cm3, precum și toate autovehiculele din categoria N1 cu norma de poluare Euro 4
care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre în perioada 15.12.2008-31.12.2009 se exceptează de la obligaţia de plată a taxei
instituite prin O.U.G. nr. 50/2008.
 Situaţia de fapt și procedura naţională. Domnul Nisipeanu a înmatriculat în România un autovehicul de ocazie cumpărat în Germania. Acest vehicul
figurează printre vehiculele din categoria M1, are o capacitate cilindrică de 1.597 cm3 și respectă, având în vedere emisiile pe care le produce, norma de poluare
Euro 2. Acesta fusese înmatriculat în Germania în anul 1997. În vederea înmatriculării în România a vehiculului menţionat, domnul Nisipeanu a plătit, la
1.02.2010, suma de 4.431 de lei ca taxă pe poluare în temeiul O.U.G. nr. 50/2008, conform unei decizii emise de autoritatea competentă. Ulterior, acesta a
solicitat să i se restituie respectiva sumă. Împotriva refuzului de a se da curs cererii sale, domnul Nisipeanu a introdus o acţiune la Tribunalul Gorj, prin care a
solicitat ca pârâtele din acţiunea principală să fie obligate să îi restituie suma menţionată. În susţinerea acţiunii sale, acesta a invocat faptul că taxa în cauză este
incompatibilă cu art. 110 TFUE.
 Întrebările preliminare. În aceste condiţii, Tribunalul Gorj a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curţii următoarele întrebări preliminare:
 „1) Articolul 110 (TFUE) trebuie interpretat în sensul că impozitele interne discriminatorii pe care le interzice includ și taxa reglementată în legislaţia
României prin (O.U.G. nr. 50/2008), așa cum a fost modificată prin (O.U.G. nr. 208/2008, nr. 218/2008, nr. 7/2009 și nr. 117/2009)?
 2) Articolul 110 (TFUE) permite României ca, prin intermediul legislaţiei naţionale, să instituie, la emiterea (O.U.G.) nr. 50/2008, începând cu 1.07.2008,
criteriul «primei înmatriculări în România», așa cum este prevăzut în art. 4 lit. a) al (O.U.G.), aceasta fiind o cerinţă obiectivă conform dispoziţiilor
Tratatului?
 3) Articolul 110 (TFUE) autorizează România (...) să aplice (începând) cu 1.07.2008, taxa pe poluare vehiculelor de ocazie importate din (Uniune) sau
dobândite din achiziţii (din alte state ale Uniunii) și înmatriculate pentru prima dată în România, în timp ce pentru vehiculele de ocazie cumpărate din
România taxa pe poluare nu este percepută?
 4) Articolul 110 (TFUE) permite ca România să acorde (...) scutirea de plată a taxei pe poluare doar (pentru) «autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4
a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 de centimetri cubi, (precum și pentru) toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se
înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15.12.2008-31.12.2009», în timp ce pentru
autoturismele noi cu alte caracteristici decât cele expuse scutirea nu este acordată?
 5) Articolul 110 (TFUE) trebuie interpretat în sensul că permite României să protejeze industria naţională a automobilelor, întrucât taxa de poluare se achită
doar pentru (autovehiculele) second hand importate și înmatriculate din Uniune (...), în timp ce ea nu este percepută pentru (autovehiculele) second hand
deja înmatriculate în România și care fac obiectul revânzării pe teritoriul acesteia?
 6) Constituie situaţiile expuse o taxare discriminatorie, interzisă de dispoziţiile art. 110 (TFUE), în condiţia în care criteriul «primei înmatriculări în
România» prevăzut de art. 4 lit. a) din (O.U.G. nr.) 50/2008 nu este unul obiectiv raportat la scopul declarat al instituirii taxei pe poluare prin aplicarea
principiului «poluatorul plătește», însă, taxa fiind legată de acest criteriu, protejează producţia naţională a autoturismelor noi, precum și piaţa internă
(românească) a (autovehiculelor) second hand?”
 Poziţia Curţii: 18. Prin intermediul primelor trei întrebări adresate, care trebuie analizate împreună, instanţa de trimitere solicită, în
esenţă, să se stabilească dacă art. 110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare, precum cea în cauză în acţiunea
principală, care se aplică autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru. 19. Este cert că, din punct de vedere
formal, regimul de impozitare în cauză în acţiunea principală nu face deosebire nici între autovehicule, în funcţie de provenienţa lor, nici
între proprietarii acestor vehicule, în funcţie de cetăţenia sau naţionalitatea lor. Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condiţiile
unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (…). 20. În ceea ce privește o taxă
precum cea reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, este necesar, astfel cum Curtea a arătat deja la pct. 38 din Hotărârea din 7 aprilie 2010,
Tatu (C-402/09), să se examineze neutralitatea taxei în cauză, în special, între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie
similare care au fost înmatriculate pe teritoriul naţional anterior intrării în vigoare a acestei taxe. 21. Desigur, astfel cum a subliniat
Guvernul român, art. 110 TFUE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza
impozabilă a impozitelor existente. 22. În plus și cu siguranţă, atunci când un stat membru introduce o nouă lege fiscală, acesta stabilește
aplicarea legii respective începând de la o anumită dată. Prin urmare, taxa aplicată după intrarea în vigoare a acestei legi poate fi diferită
de taxa fiscală în vigoare anterior. Această din urmă împrejurare nu poate, prin ea însăși, să fie considerată ca având un efect
discriminatoriu între situaţiile constituite anterior și cele care sunt posterioare intrării în vigoare a noii norme. 23. Cu toate acestea,
competenţa statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată. Astfel, potrivit unei jurisprudenţe constante, interdicţia prevăzută la
art. 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din
alte state membre, favorizând produsele naţionale (…). 24. În ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, este cert că vehiculele
prezente pe piaţă într-un stat membru sunt „produse naţionale” ale acestuia în sensul art. 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt
puse în vânzare pe piaţa vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie
importate de același tip, cu aceleași caracteristici și cu aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate de pe piaţa statului membru
menţionat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulaţie în acest stat, din alte state membre, constituie produse
concurente. 26. (…) Astfel, din dosarul cauzei rezultă că toate versiunile de modificare a O.U.G. nr. 50/2008 menţin un regim de
impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se
caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piaţa naţională a vehiculelor de
ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. Pe de altă parte, cu ocazia ședinţei, care a avut loc după pronunţarea
Hotărârii Tatu, citată anterior, Guvernul român nu a susţinut că ar exista o diferenţă relevantă, în scopul examinării compatibilităţii cu
art. 110 TFUE a unei taxe precum cea reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, între versiunea iniţială a O.U.G. nr. 50/2008 și versiunile
ulterioare ale acesteia.
(III) Restituire cu dobânzi - CJUE, C-565/11, Mariana Irimie împotriva
Administraţiei Finanţelor Publice Sibiu, Administraţiei Fondului
pentru Mediu. ECLI:EU:C:2013:250.

 Situaţia de fapt și procedura naţională. În anul 2007, doamna

Irimie a cumpărat un autovehicul înmatriculat în Germania. Pentru a-l
înmatricula în România, aceasta a achitat, în conformitate cu decizia
din 4.07.2008 a AFP Sibiu, taxa pe poluare prevăzută de O.U.G. nr.
50/2008, în cuantum de 6.707 lei. La 31.08.2009, doamna Irimie a
iniţiat o procedură la Tribunalul Sibiu pentru a obţine obligarea
Administraţiei Finanţelor Publice Sibiu și a Administraţiei Fondului
pentru Mediu, pe de o parte, la restituirea sumei plătite cu titlu de taxă
pe poluare și, pe de altă parte, la plata dobânzilor aferente sumei
respective de la data plăţii acesteia. Instanţa de trimitere constată că
latura litigiului care privește cererea de restituire a sumei plătite cu
titlu de taxă pe poluare nu ridică probleme majore, ţinând seama de
Hotărârea Curţii din 7 aprilie 2011, Tatu (C-402/09, Rep., p. I-2711)
(…). În ceea ce privește, în schimb, cererea de plată a unor dobânzi
aferente cuantumului taxei pe poluare, calculate începând de la data
plăţii acesteia, instanţa de trimitere subliniază că nu o poate admite din
cauza dispoziţiilor coroborate ale articolelor 70 și 124 din O.G. nr.
 (IV) Taxa pentru emisii poluante – Legea nr. 9/2012 - CJUE, cauzele conexate C-97/13 și C-214/13, Silvia
Georgiana Câmpean împotriva Administraţiei Finanţelor Publice a Municipiului Mediaș, Administraţiei
Fondului pentru Mediu (C-97/13), și Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Alexandria împotriva
George Ciocoiu (C-214/13), ECLI:EU:C:2014:229

 Dreptul intern aplicabil. Ca și Precum O.U.G. nr. 50/2008, Legea nr. 9/2012 instituise o
taxă pe poluare pentru autovehiculele din categoriile M1-M3 și N1-N3. În temeiul art. 4 alin. (1)
din Legea nr. 9/2012, obligaţia de a plăti această taxă lua naștere, printre altele, la prima
înmatriculare a unui autovehicul în România. În temeiul art. 4 alin. (2) din această lege,
obligaţia de a plăti taxa menţionată lua naștere, în anumite condiţii, și cu ocazia primei
transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat. Situaţia de
fapt și întrebarea preliminară. Doamna Câmpean a înmatriculat în România un autovehicul de
ocazie cumpărat din Germania. Acest vehicul face parte din categoria M1. Vehiculul în cauză a
fost fabricat în cursul anului 1999 și respectă, având în vedere emisiile pe care le produce,
norma de poluare Euro 3. În vederea înmatriculării menţionate, doamna Câmpean a plătit, la
18.01.2012, suma de 2.737 lei cu titlu de taxă pe poluare prevăzută de Legea nr. 9/2012. La
21.02.2012, doamna Câmpean a introdus o acţiune la Tribunalul Sibiu, solicitând restituirea
sumei menţionate, pentru motivul că această taxă este incompatibilă cu dreptul Uniunii. 
 Întrebările preliminare. (1) În aceste condiţii, Tribunalul Sibiu a hotărât să suspende
judecarea cauzei și să adreseze Curţii următoarele întrebări preliminare:
 „1) Contravin reglementările Legii nr. 9/2012 dispoziţiilor art. 110 TFUE (?) (S)e instituie într-
adevăr o măsură vădit discriminatorie?
 2) Articolul 110 TFUE poate fi interpretat ca opunându-se reglementării statuate de Legea nr.
9/2012 (forma sa iniţială), prin care s-a instituit o taxă pentru emisii poluante pentru
autovehicule, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează
punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în
alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași
Poziţia Curţii: 28. Prin intermediul prezentelor întrebări preliminare, instanţele de trimitere solicită, în esenţă, să se
stabilească dacă art. 110 TFUE se opune și unui regim de impozitare precum cel instituit prin Legea nr. 9/2012. 29. Este cert,
pe de o parte, că asemenea O.U.G. nr. 50/2008, Legea nr. 9/2012 supunea vehiculele de ocazie importate taxei pe poluare. 30.
Pe de altă parte, Legea nr. 9/2012 prezenta o diferenţă esenţială în raport cu O.U.G. nr. 50/2008, în măsura în care această
lege prevedea, la art. 4 alin. (2), că taxa pe poluare era datorată începând din acel moment și cu ocazia primei vânzări pe piaţa
naţională a unor autovehicule de ocazie deja înmatriculate în România și cărora nu li se aplicase încă această taxă. 31. Trebuie
să se constate însă că O.U.G. nr. 1/2012 a privat art. 4 alin. (2) menţionat de efectele sale până la 1 ianuarie 2013. Rezultă că
regimul de impozitare în vigoare la data faptelor aflate la originea litigiilor principale avea, asemenea celui instituit prin
O.U.G. nr. 50/2008, un efect descurajator în ceea ce privește înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte
state membre decât România și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante, în timp ce vehiculele similare puse în
vânzare pe piaţa naţională a vehiculelor de ocazie nu erau în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. 32. Această
concluzie nu este în niciun fel infirmată de faptul că O.U.G. nr. 1/2012 nu a suspendat aplicarea art. 4 alin. (2) din Legea nr.
9/2012 decât începând de la 31.01.2012, dată ulterioară celei la care doamna Câmpean a achitat taxa pe poluare aplicată
autovehiculului de ocazie pe care l-a importat în România. Astfel, O.U.G. nr. 1/2012 prevedea nu numai suspendarea aplicării
art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012 începând de la 31.01.2012, ci și restituirea taxei pe poluare percepute în temeiul art. 4 alin.
(2) menţionat în perioada cuprinsă între 13.01.2012 și 30.01.2012. În consecinţă, situaţia creată retroactiv prin O.U.G. nr.
1/2012 pentru această perioadă era, la rândul său, caracterizată prin aplicarea unui regim care avea un efect descurajator în
ceea ce privește înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre decât România, în timp ce
vehiculele similare puse în vânzare pe piaţa naţională a vehiculelor de ocazie nu erau în niciun fel grevate de o asemenea
sarcină fiscală. 33. Având în vedere ansamblul consideraţiilor care precedă, trebuie să se răspundă la întrebările adresate că
art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi restrâns de
reglementarea naţională în discuţie în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare
care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulaţie, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate
din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe
piaţa naţională.
(V) Timbru de mediu – OUG. nr. 9/2013 - CJUE, C-331/13, Ilie Nicolae Nicula împotriva
Administraţiei Finanţelor Publice a Municipiului Sibiu, Administraţiei Fondului pentru
Mediu, ECLI:EU:C:2014:2285.

 Situaţia de fapt: În cursul anului 2009, domnul Nicula, resortisant român cu reședinţa în România, a achiziţionat un autovehicul de
ocazie care a fost înmatriculat pentru prima dată în Germania. Pentru înmatricularea acestui autovehicul în România, domnul Nicula a
plătit, în temeiul art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008, suma de 5.153 lei cu titlu de taxă pe poluare. Prin sentinţa din 3.05.2012, Tribunalul Sibiu
a admis acţiunea introdusă în faţa sa de domnul Nicula împotriva Administraţiei Fondului pentru Mediu, beneficiara taxei pe poluare, și
a dispus rambursarea de către această administraţie a taxei respective, pentru motivul că ea a fost instituită cu încălcarea art. 110 TFUE,
astfel cum a fost interpretat de Curte în Hotărârea Tatu (C-402/09, EU:C:2011:219). Instanţa a respins însă acţiunea faţă de
Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Sibiu, colectoarea taxei. În urma recursului formulat împotriva acestei sentinţe în faţa
Curţii de Apel Alba Iulia, aceasta a casat, la 25.01.2013, această sentinţă și a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe, indicând, în
vederea noii proceduri de judecată, că, în litigiile de acest tip, calitate procesuală pasivă în cadrul acţiunii în restituirea taxei percepute cu
încălcarea dreptului Uniunii nu are numai beneficiarul taxei, ci și colectorul acesteia. O.U.G. nr. 9/2013 a intrat în vigoare la 15 martie
2013, respectiv după reînscrierea cauzei pe rolul Tribunalului Sibiu. Acesta din urmă arată că, în temeiul actului normativ menţionat,
taxa pe poluare deja achitată poate fi restituită exclusiv în cazul în care cuantumul ei este mai mare decât cel al timbrului de mediu,
restituirea fiind prevăzută limitativ și fiind redusă doar la această eventuală diferenţă. În situaţia concretă a domnului Nicula, cuantumul
timbrului de mediu pentru autovehiculul în cauză, rezultat din aplicarea O.U.G. nr. 9/2013, este de 8.126,44 lei, în timp ce taxa pe
poluare achitată anterior era de 5.153 lei. Potrivit Tribunalului Sibiu, reclamantul din litigiul principal este în eroare când susţine că
contravaloarea timbrului de mediu pentru autovehiculul său ar fi de doar 3.779,74 lei, întrucât, conform art. 12 alin. (1) a doua teză din
aceeași ordonanţă de urgenţă, calculul diferenţei de restituit se face pe baza formulei de calcul din această ordonanţă, în care se utilizează
elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România, iar nu pe baza elementelor actuale. Astfel, potrivit
instanţei menţionate, în temeiul O.U.G. nr. 9/2013, domnul Nicula nu este îndreptăţit să recupereze taxa pe poluare și dobânzile aferente,
suma corelativă fiindu-i reţinută de autorităţile fiscale și de mediu cu titlu de timbru de mediu, având în vedere valoarea acestuia, care
este mai mare decât cea a taxei pe poluare achitate la înmatricularea autovehiculului său.
 Întrebarea preliminară. În aceste împrejurări, Tribunalul Sibiu a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curţii
următoarea întrebare preliminară:
 „Dispoziţiile art. (6 TUE), ale articolelor 17, 20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ale art. 110 TFUE,
principiul securităţii juridice și principiul non reformatio in peius, ambele statuate (de) dreptul (Uniunii) și jurisprudenţa Curţii pot fi
interpretate ca opunându-se unei reglementări precum (O.U.G. nr. 9/2013?)”.
Poziţia Curţii: 33. Astfel cum reiese din decizia de trimitere și din răspunsul instanţei de trimitere la cererea de
lămuriri adresată de Curte, O.U.G. nr. 9/2013 instituie, de asemenea, la art. 12, un regim de rambursare a taxei plătite
în special în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 sau al versiunilor modificate ale acesteia, permiţând justiţiabililor să obţină
restituirea taxei plătite anterior în măsura în care cuantumul acestei taxe îl depășește pe cel al timbrului de mediu.
Această instanţă consideră că nu dispune, în temeiul dispoziţiei menţionate, de posibilitatea de a-i restitui domnului
Nicula, pe de o parte, suma pe care acesta a trebuit să o achite cu titlu de taxă pe poluare și, pe de altă parte, dobânzile
aferente. 34. Prin urmare, trebuie analizat dacă un astfel de sistem de rambursare prin compensaţie permite
justiţiabililor exercitarea efectivă a dreptului la rambursarea taxei plătite în mod nejustificat de care dispun în temeiul
dreptului Uniunii. 35. În această privinţă, din cuprinsul art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr. 9/2013 rezultă, potrivit
interpretării date acestuia de instanţa de trimitere, că, în ceea ce privește vehiculele de ocazie importate dintr-un alt
stat membru, taxa pe poluare percepută cu încălcarea dreptului Uniunii nu este restituită contribuabilului decât în
măsura în care aceasta este mai mare decât cuantumul exigibil al timbrului de mediu, calculat pe baza elementelor
luate în considerare la data înmatriculării autovehiculului importat în România. 36. Rezultă, astfel cum a arătat
Comisia Europeană, că un sistem de rambursare precum cel în discuţie în litigiul principal are ca efect, în cazul unui
autovehicul de ocazie importat dintr-un alt stat membru, limitarea și chiar, precum în cauza principală, eliminarea
totală a obligaţiei de restituire a taxei pe poluare percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, ceea ce este de natură să
menţină discriminarea constatată de Curte în Hotărârile Tatu (EU:C:2011:219) și Nisipeanu (EU:C:2011:466). 37. În
plus, sistemul menţionat are ca efect exonerarea autorităţilor naţionale de obligaţia de a lua în considerare dobânzile
datorate contribuabilului pentru perioada cuprinsă între perceperea nejustificată a taxei pe poluare și rambursarea
acesteia și, prin urmare, nu îndeplinește cerinţa enunţată la pct. 29 din prezenta hotărâre. 38. În aceste condiţii, este
necesar să se constate că un sistem de rambursare precum cel în discuţie în litigiul principal nu permite exercitarea
efectivă a dreptului la rambursarea unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii de care justiţiabilii dispun în
temeiul acestui drept.
 (VI) Taxă emisii poluante – scutire (II) – Legea nr. 9/2012 - CJUE, C-76/14, Mihai Manea
împotriva Instituţiei Prefectului – Judeţul Brașov – Serviciul public comunitar regim de
permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, ECLI:EU:C:2015:216.

 Situaţia de fapt: La începutul anului 2013, domnul Manea a solicitat înmatricularea în România a unui autovehicul
rulat pe care l-a achiziţionat din Spania. Acest autovehicul face parte din categoria M1 de autovehicule. Acesta fusese
înmatriculat ca autovehicul nou în Spania în cursul anului 2005. Prin scrisoarea din 5.03.2013, autoritatea română
competentă a condiţionat înmatricularea de plata taxei prevăzute de Legea nr. 9/2012. Întrucât a considerat că Legea
nr. 9/2012 este incompatibilă cu art. 110 TFUE, domnul Manea a sesizat Tribunalul Brașov, pentru ca acesta să oblige
autoritatea menţionată să înmatriculeze autovehiculului respectiv fără a cere plata taxei menţionate. Prin hotărârea din
24 septembrie 2013, Tribunalul Brașov a respins această acţiune. Împotriva hotărârii menţionate, domnul Manea a
formulat recurs la Curtea de Apel Brașov. Deși precizează că, potrivit propriei jurisprudenţe, Legea nr. 9/2012 este
compatibilă cu art. 110 TFUE, Curtea de Apel Brașov arată a arătat că o altă curte de apel din România a pronunţat o
hotărâre în sens contrar și că, în consecinţă, se impune o decizie preliminară a Curţii pentru a se asigura aplicarea
uniformă a dreptului Uniunii.
 Întrebarea preliminară: În aceste condiţii, Curtea de Apel Brașov a hotărât să suspende judecarea cauzei și să
adreseze Curţii următoarele întrebări preliminare:
 „1) Având în vedere dispoziţiile Legii nr. 9/2012 și obiectul taxei prevăzute de această lege, este necesar să se
considere că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru UE să instituie o taxă pentru
emisii poluante aplicabilă tuturor autovehiculelor externe la înmatricularea în statul respectiv, taxă care se aplică și
la transferul dreptului de proprietate asupra autovehiculelor interne exceptând cazul în care o astfel de taxă sau una
similară a fost deja plătită?
 2) Având în vedere dispoziţiile Legii nr. 9/2012 și obiectul taxei prevăzute de această lege, este necesar să se considere
că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru UE să instituie o taxă pentru emisii
poluante aplicabilă tuturor autovehiculelor externe la înmatricularea în statul respectiv, taxă care se plătește pentru
autovehiculele interne doar la transferul dreptului de proprietate asupra unui astfel de autovehicul, cu rezultatul că
un autovehicul extern nu poate fi folosit fără plata taxei, în timp ce un autovehicul intern poate fi folosit nelimitat în
timp fără plata taxei până la momentul și dacă se realizează un transfer al dreptului de proprietate asupra
autovehiculului respectiv?”
 Poziţia Curţii: Neutralitatea taxei faţă de concurenţa dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre și autovehiculele similare naţionale
deja înmatriculate în statul membru vizat cu plata unei taxe. 44. Este cert că, în perioada pertinentă în cauza principală, art. 4 alin. (2) din Legea nr.
9/2012 avea ca efect scutirea de taxă a primei transcrieri a dreptului de proprietate asupra autovehiculelor de ocazie naţionale a căror înmatriculare în
România anterior perioadei pertinente în prezenta cauză se făcuse cu plata taxei speciale (înmatriculare între 1.01.2007 și 30.06.2008), a taxei pe poluare
în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 (înmatriculare între 1.07.2008 și 12.01.2012) sau a taxei pe poluare în temeiul Legii nr. 9/2012, astfel cum a fost în parte
suspendată prin O.U.G. nr. 1/2012 (înmatriculare între 13.01.2012 și 1.01.2013). 45. Or, din deciziile preliminare date de Curte în cauzele referitoare la
taxa percepută cu ocazia înmatriculării unor autovehicule rulate în România, în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 și la taxa percepută cu ocazia înmatriculării
unor autovehicule rulate în România în temeiul Legii nr. 9/2012, astfel cum a fost în parte suspendată prin O.U.G. nr. 1/2012, reiese fără echivoc că
aceste taxe erau incompatibile cu art. 110 TFUE și trebuie, așadar, în principiu, să fie restituite cu dobândă. Astfel cum reiese din cuprinsul pct. 2, 3 și 26
din concluziile avocatului general, taxa specială percepută în perioada cuprinsă între 1.01.2007 și 30.06.2008 avea caracteristici identice cu cele,
incompatibile cu art. 110 TFUE, prevăzute de O.U.G. nr. 50/2008 și de Legea nr. 9/2012, astfel cum a fost în parte suspendată prin O.U.G. nr. 1/2012. 46.
Rezultă, în consecinţă, că art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012 a scutit de taxa instituită prin această lege transcrierea dreptului de proprietate asupra
autovehiculelor de ocazie naţionale a căror înmatriculare în România între 1.01.2007 și 1.01.2013 s-a făcut cu plata unei taxe care este incompatibilă cu
dreptul Uniunii și care trebuie, pentru acest motiv, să fie restituită cu dobândă. 47. În această privinţă, trebuie arătat, astfel cum o face avocatul general la
pct. 28 din concluzii, că scutirea de o nouă taxă a autovehiculelor rulate care au fost supuse taxei în vigoare anterior, declarată ulterior incompatibilă cu
dreptul Uniunii, nu poate înlocui restituirea cu dobândă a acestei taxe. 48. În plus, o astfel de scutire a avut ca efect sustragerea de la plata taxei în cauză a
primei transcrieri, în perioada pertinentă în cauza principală, a dreptului de proprietate asupra autovehiculelor rulate naţionale înmatriculate în România
între 1.01.2007 și 1.01.2013, în timp ce această taxă a fost percepută invariabil cu ocazia înmatriculării în România, în perioada pertinentă în cauza
principală, a autovehiculelor similare provenite din alte state membre. O scutire precum cea în discuţie în litigiul principal favorizează astfel vânzarea
autovehiculelor de ocazie naţionale și descurajează importul unor autovehicule similare. 49. Pe de altă parte, astfel cum Curtea a statuat în repetate
rânduri, valoarea taxei percepute cu ocazia înmatriculării unui autovehicul se încorporează în valoarea acestui autovehicul. Atunci când un autovehicul
înmatriculat cu plata unei taxe într-un stat membru este, ulterior, vândut ca autovehicul rulat în acest stat membru, valoarea sa de piaţă include valoarea
reziduală a taxei de înmatriculare. Dacă valoarea taxei de înmatriculare aplicate unui autovehicul rulat importat de același tip și având aceleași
caracteristici și aceeași uzură depășește valoarea reziduală menţionată, se încalcă art. 110 TFUE. Astfel, această diferenţă de sarcină fiscală riscă să
favorizeze vânzarea de autovehicule rulate naţionale și să descurajeze astfel importul de autovehicule similare. 50. Or, întrucât valoarea taxei percepute
cu ocazia înmatriculării autovehiculelor rulate naţionale trebuie, în speţă, să fie restituită cu dobândă, astfel încât să fie restabilită situaţia existentă
anterior perceperii sumei menţionate, aceasta trebuie considerată, astfel cum a subliniat avocatul general la pct.29 din concluzii, ca nemaifiind
încorporată în valoarea de piaţă a acestor autovehicule. În consecinţă, valoarea reziduală a taxei respective, care se regăsește în valoarea autovehiculelor
rulate naţionale înmatriculate între 1.01.2007 și 1.01.2013, este egală cu zero și este, așadar, în mod necesar inferioară taxei de înmatriculare aplicate unui
autovehicul rulat importat de același tip, având aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel cum reiese din jurisprudenţa citată la punctul precedent, o
asemenea situaţie este incompatibilă cu art. 110 TFUE.