SINAXARUL ZILEI

Luna februarie în 10 zile,

pomenirea sfântului sfinţitului mucenic

Haralambie, şi a celor ce au crezut şi s-au
sãvârşit împreunã cu el: Porfiriu şi Vaptos, care
s-au sãvârşit de sabie, şi sfintele trei femei
muceniţe care s-au omorât de sabie pentru cã
au crezut în Hristos, prin sfântul Haralambie.
 Sfântul Mucenic Haralambie, Episcopul Magnesiei, împreunã cu martirii
Porfirie şi Vaptos şi cele Trei Muceniţe au suferit în anul 202.
Sf. Haralambie, Episcopul Magnesiei (Asia Mica) a rãspândit cu succes credinţa
în Mântuitorul Hristos, cãlãuzindu-i pe oameni pe calea mântuirii. Vestea
despre practicile lui Haralambie a ajuns la urechile ighemonului Lucian şi a
comandantului de armatã Luchie, care l-au arestat pe sfânt şi l-au adus în faţa
judecãţii, unde el şi-a mãrturisit credinţa în Hristos, refuzând închinarea la
idoli.
În ciuda vârstei înaintate (sfântul avea 113 ani), aceştia l-au supus la torturi
inimaginabile. I-au rupt carnea cu cârlige de fier şi l-au jupuit de piele, timp în
care sfântul le mulţumea torţionarilor sãi, spunând: "Vã mulţumesc, fraţilor, cã
mi-aţi reînnoit sufletul care doreşte sã se uneascã cu veşnicia!“
Vãzând cã sfântul rabdã durerile fãrã sã scoatã vreun cuvânt rãu, doi soldaţi,
Porfirie şi Vaptos au crezut în Hristos şi au fost omorâţi prin tãierea capului cu
sabia. La fel, alte trei femei care au vãzut puterea sfântului de a îndura
chinurile, L-au lãudat pe Hristos şi au fost imediat martirizate.
Luchie a turbat de mânie la vederea celor întâmplate şi a apucat el
instrumentele de torturã, începând sã-l rãneascã pe sfântul martir, când
deodatã mâinile i-au cãzut ca secerate de sabie, rãmânându-i atârnate de corpul
sfântului. Apoi guvernatorul l-a scuipat în faţã pe sfânt şi gura i s-a întors la
ceafã.
Luchie l-a implorat pe sfânt sã-l salveze cu rugãciunile sale şi sã se milostiveascã
de el, iar martirul în bunãtatea sã s-a rugat pentru cei doi şi s-au vindecat pe loc.
La vederea acestor minuni, mulţi din cei prezenţi au trecut la creştinism, printre
care şi Luchie, care a cãzut la picioarele sfântului episcop şi l-a rugat sã-l boteze.
Luchie i-a spus despre cele întâmplate împãratului Septimiu Sever (193-211), care
se afla atunci în Antiohia (vestul Asiei Mici). Împãratul a ordonat sã fie adus Sf.
Haralambie la el în Antiohia. Soldaţii i-au legat barba în jurul gâtului şi l-au tras
de ea pe drum. Apoi i-au înfipt un piron de fier în trup dar împãratul nu s-a
mulţumit şi le-a cerut sã-l chinuie şi mai mult, arzându-l încetul cu încetul. Dar
Dumnezeu l-a ocrotit pe sfânt şi acesta a rãmas nevãtãmat.
La cererea pãgânului împãrat, ca sã-i dovedeascã puterea Dumnezeului sãu, Sf.
Haralambie a fãcut multe şi mari minuni cu harul lui Dumnezeu, înviind din
morţi un tânãr şi izgonind diavolul dintr-un om chinuit de 35 de ani, astfel încât
mulţi oameni au crezut în Hristos Mântuitorul. Chiar şi fiica împãratului, Galinia,
a trecut la creştinism zdrobind cu mâinile ei pe idoli, de douã ori la rând, într-un
templu pãgân. Împãratul a mai dat ordin sã-i zdrobeascã sfântului gura cu pietre
şi sã-i ardã barba dar sfântul a întors flãcãrile asupra chinuitorilor sãi.
Plin de rãutate drãceascã Septimiu Sever împreunã cu un eparh numit Crisp au
hulit numele lui Dumnezeu, îndrãznind sã-L provoace pe Dumnezeu şi sã-L
cheme sã vinã pe pãmânt sã-i înfrunte pe ei, cei puternici. Atunci Domnul a dat
un cutremur înfricoşãtor, ridicându-i pe cei doi pãgâni în aer şi nu i-a lãsat pe
pãmânt pânã când Sf. Haralambie nu s-a rugat pentru ei. N-a trecut mult şi dupã
ce şi-a revenit din sperieturã, împãratul a dat din nou ordine sã-l tortureze pe
sfânt.
În cele din urmã, Sf. Haralambie a fost condamnat la tãierea capului cu sabia. În
timpul rugãciunii dinainte de moarte, cerurile s-au deschis şi sfântul a vãzut pe
Mântuitorul şi pe îngerii sãi. Sfântul martir i-a cerut lui Dumnezeu sã aibã grijã de
locul unde vor rãmâne moaştele sale, ca acel loc sã nu sufere niciodatã de foame
sau boli, sã aibã prosperitate, pace, abundenţã de fructe, roade şi vin, iar sufletele
oamenilor din acel loc sã fie mântuite. Domnul i-a promis cã o sã-i îndeplineascã
dorinţele şi S-a ridicat la cer împreunã cu sufletul martirului Haralambie. Din
mila Domnului, sfântul a murit înainte de a fi executat. Galinia a îngropat trupul
martirului cu multã onoare.
În hagiografia şi iconografia greacã Sfantul Haralambie este reprezentat ca preot,
pe când sursele ruseşti îl prezintã ca episcop.
 SATUL FĂRĂ REGULI

Lumea din sat era sătulă de reguli. Totul era prescris: Când era trezirea, când trebuia să se meargă la
serviciu, când era zi de duminică şi zi de lucru. Pentru elevi era prescris când începe şcoala, că trebuie să aibă
asupra lor o batistă şi să-şi spele acasă dinţii. Existau reguli de circulaţie, reguli de cântat la pian.
Erau într-adevăr multe prescrieri şi oamenii au hotărât ca de azi înainte să nu mai fie valide aceste
reguli. Părea frumos.
Şcoala, fireşte, era goală pentru că toţi copiii au mers la baie; lumea a scos mesele în stradă căci acolo
bătea soarele; tinerii au deschis la maximum casetofoanele şi au lăsat să funcţioneze zi şi noapte; când Peter a
ieşit din apă, n-a mai găsit pantalonii. I-a luat Klaus. "Nu mai sunt reguli", strigă el şi fugi de acolo; Maja o
găsi în camera sa pe micuţa Esther de la etajul de deasupra. Tocmai voia să-i strice păpuşa. "Ce faci aici,
Esther?" "Nu mai sunt reguli", spuse micuţa, luă păpuşa şi fugi din cameră. "Am fost la şcoală", spuse Bruno.
"Să nu mă minţi!", strigă tatăl. "Nu mai sunt reguli. Deci nu am minţit". Când oamenii voiau să doarmă nu
puteau din cauza muzicii gălăgioase. Mulţi nu mai găseau banii la locul lor; copiii dormeau unde apucau;
maşinile claxonau pe stradă fără rost, stricau măsuţele care stăteau pe stradă. "Unde sunt copiii? Cine a stricat
măsuţa mea? Unde-mi sunt banii? Unde e poliţia?" Dar la numărul de telefon de la poliţie nimeni nu ridica
receptorul. Căci dacă nu există reguli, nu mai e nevoie nici de cineva care să-i apere.
Încă în acea noapte începură să sune clopotele bisericii. Lumea s-a adunat, iar unul a spus: "Aşa nu se
mai poate trăi". "Nu, aşa nu mai putem trăi", spuseră şi ceilalţi. "Ne trebuie reguli", strigă unul. "Da, vrem din
nou reguli", strigară cu toţii.
Începură să facă din nou reguli. Copiii să asculte de părinţi. Părinţii să-şi iubească copiii. Nu e voie să
faci rău unul altuia. Nu e voie să se fure. Trebuie să se spună adevărul. "Vrem aceste reguli", spuseră cu toţii
şi merseră pacifici la casele lor.
-CE AȚI ÎNVĂȚAT DIN ACEASTĂ
POVESTIRE?
.......

-CE REGULI AU CERUT SĂ FIE

INTRODUSE DIN NOU OAMENII DIN
ACEL SAT?
......
CONCLUZIA!

Regulile pe care acei oameni au

cerut să fie introduse din nou
au fost cele zece porunci
 DECALOGUL

IMPORTANȚA LUI ÎN VIAȚA

OMULUI
 OBIECTIVE

contextul istoric în care au fost date

evreilor cele zece porunci

primele patru porunci din Decalog

învățăturile moral – religioase desprinse

din lecție
 Atunci Domnul a zis către Moise:
„Așa să vorbești casei lui Iacov și așa
să vestești fiilor lui Israel: Ați văzut că
am grăit cu voi din cer!”
Ieșirea 20, 22
CONTEXTUL ISTORIC ÎN CARE
AU FOST

DATE EVREILOR CELE ZECE

PORUNCI
 Ieșirea din Egipt a însemnat
pentru evrei parcurgerea unui drum
anevoios, dar presărat cu multe
împliniri.
Când au ajuns la Muntele Sinai,
Domnul l-a chemat numai pe Moise
să se urce pe munte și să stea de
vorbă cu El.
Moise I-a mulțumit lui Dumnezeu
prin post și rugăciune timp de 40 de
zile. În această perioadă a ascultat
sfaturile Domnului și a primit de la El
cele zece porunci (Decalogul),
pentru ca poporul evreu să le
păzească și să nu greșească înaintea
lui Dumnezeu. Primele patru porunci
arată datoriile către Dumnezeu, iar
următoarele șase arată datoriile față
de aproapele nostru.
 „deca” = zece
DECALOG
„logos” = lege, poruncă, cuvânt

Dumnezeu Însuși a scris aceste

porunci cu mâna Sa, pe două lespezi (table)
de piatră (Tablele Legii). Dar cât a stat
Moise pe munte, evreii și-au făcut un vițel
de aur și s-au închinat lui ca unui
dumnezeu. La coborârea de pe munte,
supărat, Moise a spart Tablele Legii, dar
Dumnezeu a iertat poporul și Moise a scris
alte table. După aceea, evreii au ajuns la
intrarea în țara promisă de Dumnezeu, însă,
acolo ei au început să se teamă de cei ce
locuiau în acea țară. De aceea, Dumnezeu
S-a supărat de necredința lor și i-a lăsat să
rătăcească prin pustiu timp de 40 de ani,
abia apoi lăsându-i să intre în Țara
Făgăduinței.
MOTIV:
Cele zece porunci sunt darul iubirii lui Dumnezeu față de oameni.

SCOP:
Ele ne învață respectul față de Domnul și Creatorul tuturor, dar și față
de semenii noștri și sunt valabile în toate timpurile și în toate locurile.
 TÂLCUIREA
PRIMELOR PATRU
PORUNCI
DIN DECALOG
 PRIMA PORUNCĂ:

Eu sunt Domnul Dumnezeul tău...

Să nu ai alți dumnezei afară de
Mine!
 Această poruncă ne arată că este un singur
Dumnezeu adevărat, și numai Lui trebuie
să ne închinăm. Ne putem închina lui
Dumnezeu prin rugăciunea noastră zilnică
și prin participarea noastră la slujbele
Bisericii.
Împotriva acestei porunci greșesc mai
întâi ateii, adică cei care cred că nu există
Dumnezeu; apoi cei care se închină la zei
mincinoși (idoli); cei care cred altfel decât
ne învață Biserica Ortodoxă; cei care
iubesc altceva mai mult decât Dumnezeu.
De exemplu, omul îngâmfat se crede pe
sine mai important decât Însuși Domnul;
zgârcitul iubește mai mult banii decât pe
Dumnezeu; iar lacomul iubește mai mult
mâncarea și băutura.
 A DOUA PORUNCĂ

Să nu-ți faci chip cioplit și niciun fel

de asemănare a niciunui lucru... Să
nu te închini lor, nici să le slujești..
 Aceasta se adresează celor ce se
închină la idoli( persoană sau lucru care
reprezintă obiectul unui cult sau al unei
iubiri, zeu fals). Mai sunt și astăzi câteva
țări în care oamenii se închină la pietre
sau la alte obiecte făcute de ei.
Icoanele nu sunt idoli deoarece noi,
creștinii, nu ne închinăm la lemnul și la
vopseaua din care se fac icoanele, ci la
persoanele sfinte care sunt înfățișate în
icoane. Icoanele sunt ”ferestre” către
Dumnezeu și către Sfinții Săi.
Însă, porunca nu se referă numai la
idoli ca zeități sculptate, ci și la patimi
care subjugă omul și îi îndepărtează
sufletul de Dumnezeu.
 A TREIA PORUNCĂ

Să nu iei numele Domnului

Dumnezeului tău în deșert...”
 Rostirea numelui celui sfânt al
lui Dumnezeu se face cu credință,
respect și iubire. false.

Luarea numelui Domnului în deșert

înseamnă a-l pronunța cu neseriozitate,
ironic, batjocoritor, cu mânie sau
indiferență, sau a face jurăminte
 A PATRA PORUNCĂ

Adu-ți aminte de ziua

odihnei, ca să o sfințești.”
 La evrei, ziua de odihnă
este sâmbăta, amintind de ziua
a șaptea a creației. Pentru
creștini, duminica a devenit
sărbătoarea săptămânală fiind
ziua Învierii Domnului. Odihna
se referă la evitarea muncii
fizice, în schimbul activităților
dedicate mai ales sufletului:
participarea la slujbă, activități
cultural – recreative, oferirea
timpului celor dragi și celor
care au nevoie de ajutor.
 Dumnezeu l-a îndrumat pe Moise să-I
construiască un lăcaș de închinare: Cortul Sfânt.
La porunca Sa, Moise l-a uns arhiereu pe Aaron,
fratele lui, instituind preoția în neamul acestuia. În
Cortul Sfânt se păstrau Tablele Legii și alte obiecte
sfinte, iar arhiereul aducea jertfe și rugăciuni.
Astfel se împlineau poruncile față de Dumnezeu.
Mântuitorul Iisus Hristos a amintit, de multe
ori, în predicile Sale învățăturile din Decalog. El a
arătat cât de important este să-L iubim pe
Dumnezeu și cum ne putem manifesta frespectul
față de El.
CONCLUZII

* Cele zece porunci au fost scrise chiar

de mâna Domnului pe două lespezi de
piatră, numite Tablele Legii.
* Primele patru porunci se referă la
datoriile omului față de Dumnezeu.
* Moise a întocmit Cortul Sfânt pentru
ca Dumnezeu să fie cinstit și să locuiască
în mijlocul poporului ales.
SĂ RECAPITULĂM!

* Cine a scris Decalogul?

* Pe ce au fost scrise poruncile?
* Cine a primit Tablele Legii?
* Cât timp a stat Moise pe Muntele Sinai?
* De ce a fost dat oamenilor Decalogul?
* Câte porunci conține Decalogul?
* La ce se referă primele patru porunci?
* Ce zi cinstesc evreii ca zi a Domnului? De ce?
* Ce zi cinstim noi, creștinii, ca ziua Domnului?
De ce?
 EVANGHELIA DUPĂ LUCA
CAP. 10, V. 25 – 28

„Un învăţător de lege s-a ridicat, ispitindu-L (pe Hristos) şi

zicând:
- Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?
Iar Iisus a zis către el:
- Ce este scris în Lege (a lui Moise)? Cum citeşti?
Iar el, răspunzând, a zis:
- Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din
tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe
aproapele tău ca pe tine însuţi.
Iar El a zis:
- Drept ai răspuns; fă aceasta şi vei trăi.”
Acel învățător de Lege a
transformat cele zece porunci în
două.

* Care sunt acestea?

1. ... SĂ IUBEŞTI PE DOMNUL
DUMNEZEUL TĂU DIN TOATĂ
INIMA TA ŞI DIN TOT
SUFLETUL TĂU ŞI DIN TOATĂ
PUTEREA TA ŞI DIN TOT
CUGETUL TĂU...

2. ...IAR PE APROAPELE TĂU CA

PE TINE ÎNSUŢI...