PSALMUL 139

Cu Tine nu sunt singur,

Doamne, orice-ar fi,
Căci Tu mă cercetezi
De-aproape și mă știi,
 Tu știi când stau pe loc
Sau când la drum pornesc,
Pătrunzi în gândul meu
Cu Duhul Tău ceresc!
Tu știi cuvântul meu
‘Nainte de-a-l rosti,
Cu drag mă înconjori
Prin har să pot trăi,
 Eu nu pot să cuprind
Înțelepciunea Ta,
Dar vreau să Te slăvesc
Cât viață voi avea!
 Unde pot fugi
Să m-ascund de fața Ta?
În ceruri sau la margine de mare?
Chiar și-n adâncimi
De mormânt mă vei afla,
În bezna lumii Tu ești al meu Soare!
 Tu m-ai întocmit,
Prin harul Tău m-ai zămislit,
Tu m-ai întocmit, m-ai zămislit,
Căci Tu ai fost și pentru mine
Dumnezeu și Tată,
 Fii în veci slăvit
Și veșnic preamărit
Fii în veci slăvit
Și veșnic preamărit,
Tu m-ai zidit
O făptură minunată!
Când nu eram născut
Știai viața mea,
Cu dragoste de-atunci
M-ai scris în cartea Ta.
O, cât de nepătruns
E planul Tău divin,
A Ta e viața mea
Și Ție Ți-o închin!
Nimicește, Doamne,
Tot planul celui rău
Și ura ce-o arată
Pentru Tine!
 Preamărit să fie
În veci Numele Tău,
Dreptatea Ta
Și faptele-Ți divine!
 Tu m-ai întocmit,
Prin harul Tău m-ai zămislit,
Tu m-ai întocmit, m-ai zămislit
Căci Tu ai fost și pentru mine
Dumnezeu și Tată,
 Fii în veci slăvit
Și veșnic preamărit
Fii în veci slăvit
Și veșnic preamărit,
Tu m-ai zidit
O făptură minunată!