L U D W I G VA N B E E T H O V E N

BIOGRAFIE
Ludwig van Beethoven s-a născut în 1770 la Bonn, Germania, ca fiu al lui Johann van Beethoven (1740-1792), de origine flamandă și al Magdalenei Keverich van Beethoven (1744-1787). Până relativ recent ziua de 16 decembrie
este considerată, în multe lucrări de referință, ca fiind data de naștere a lui Beethoven deoarece se știe că el a fost botezat pe 17 decembrie, ori la vremea respectivă copiii erau botezați la o zi după naștere. Oricum această presupunere
este încă privită cu rezerve la ora actuală.Ludwig van Beethoven (masca mortuară)

Mediul familial nu îi era tocmai favorabil, sub autoritatea capricioasă a tatălui, un cântăreț de curte mediocru, alcoolic notoriu. Observând însă talentul muzical precoce al fiului său, acesta a încercat să facă, fără succes, din micul
Ludwig un copil-minune, asemenea lui Wolfgang Amadeus Mozart. Beethoven a început să ia lecții de muzică, în jurul vârstei de 10 ani, cu organistul, compozitorul și dirijorul Christian Gottlob Neefe, sub tutela căruia în 1783 a fost
publicată pentru prima dată o lucrare a sa, un set de variațiuni pentru pian. Acesta recunoaște dotarea muzicală excepțională a tânărului Beethoven și, cu sprijinul arhiepiscopului Maximilian Franz, îi facilitează în 1787 o călătorie la
Viena. Aici ia câteva lecții cu Mozart, dar trebuie să se întoarcă după scurt timp la Bonn, datorită înrăutățirii stării de sănătate a mamei sale, care suferea de tuberculoză și care moare pe 17 iulie 1787. În următorii patru ani lucrează cu
capela curții arhiepiscopale și cu orchestra teatrului din Bonn, având astfel prilejul să-și îmbogățească cunoștințele muzicale cu operele aflate în circulație în acel timp. În 1990 compune o cantată cu ocazia morții împăratului Iosif al
II-lea, fratele arhiepiscopului Maximilian Franz, binefăcătorul său și o cantată cu ocazia încoronării lui Leopold al II-lea (foarte probabil ambele având texte scrise de Severin Anton Averdonk).

Când în iulie 1792 Joseph Haydn, pe drumul său de întoarcere din Anglia la Viena se oprește la Bonn, este stabilită o nouă călătorie de studii la Viena. Astfel în noiembrie 1792 Beethoven pleacă pentru a doua oară la Viena, unde
devine elevul lui Joseph Haydn, iar din 1794 studiază cu Johann Georg Albrechtsberger și cu Antonio Salieri. În capitala imperiului habsburgic, Beethoven reușește să câștige favorurile aristocrației vieneze prin concerte private, cu
această ocazie căpătând faima de virtuoz pianist și de compozitor. Grație acestor relații și a contactelor cu casele de editură, care îi publică unele compoziții, Beethoven reușește să dobândească o independență, pe care și-a dorit-o
cândva și Mozart.

În martie 1795 apare pentru prima dată în fața publicului vienez executând primul său concert pentru pian și orchestră. Urmează o serie de concerte la Praga, Dresda, Berlin și Preßburg (Bratislava). După primele sonate pentru pian -
printre care sonata op. 13 "Patetica" - , Beethoven deschide, începând cu anul 1798, seria cvartetelor de coarde, compune și prima lui simfonie, în Do-major. În același timp apar primele semne ale scăderii auzului, ceea ce îl face să se
izoleze tot mai mult de societate. În celebrul "Testament de la Heiligenstadt" (1802) Beethoven se adresează fratelui său, înspăimântat de surzenia sa tot mai accentuată. Totuși, tocmai în acești ani, Beethoven compune o serie de
opere desăvârșite ale stilului clasic de maturitate, cum sunt cele trei sonate pentru pian op. 31, simfonia III-a "Eroica", apoi sonata pentru pian op. 57 "Appassionata", concertul pentru vioară și orchestră, simfoniile a V-a (a
"Destinului") și a VI-a ("Pastorala"). În aceste compoziții se observă deosebirile față de operele compuse în primii săi ani în Viena: orchestra devine principalul "instrument" al lui Beethoven, chiar și operele compuse pentru
instrumente soliste au un caracter orchestral.

Mormântul lui Ludwig van Beethoven din Viena

Prin anul 1818, Beethoven devine complet surd, singura modalitate de a comunica cu interlocutorii erau "caietele de conversații", în care aceștia scriau în loc să vorbească. Surditatea nu i-a întrerupt însă creația artistică, în 1819
compune "Variațiile-Diabelli" pentru pian, în 1820 se execută prima versiune a "Missei Solemnis", realizează ultimele sale sonate pentru pian și cvartetele de coarde, în sfârșit, Simfonia a IX-a. În ziua de 7 mai 1824 a avut loc la
Viena prima audiție a Simfoniei a IX-a. Succesul a fost triumfal, s-ar putea spune revoluționar. Beethoven a fost întâmpinat cu cinci salve de aplauze, când, potrivit etichetei, însăși familia imperială era salutată la intrarea în sală doar
cu trei salve. Simfonia a dezlănțuit un entuziasm delirant, multă lume plângea. Beethoven, care se găsea pe scenă cu fața la orchestră, nu percepea nimic din cele ce se petreceau în sală, unde lumea ridicată în picioare striga și își agita
pălăriile. Una din soliste l-a întors pe Beethoven cu fața la public, putând astfel să-și trăiască triumful.

Tot mai bolnav, fiind țintuit la pat încă din decembrie 1826, Beethoven moare la 26 martie 1827, în urma unei boli de ficat. La înmormântarea în cimintirul Währinger au luat parte mii de locuitori ai Vienei, cuvântul de adio l-a rostit
poetul Franz Grillparzer. A fost ulterior de două ori exhumat și reîngropat în Cimitirul Central (Zentralfriedhof) din Viena.
• Problemele de sănătate ale marelui compozitor
german, Ludwig van Beethoven, au reprezentat o
enigmă pentru medicii vremii și ulterior, pentru
istorici și muzicologi. Beethoven a încercat în
nenumărate rânduri să caute explicații pentru
chinurile cumplite prin care era nevoit să treacă,
însă fără real succes, motiv pentru care avea să se
confrunte cu depresii severe sau stări de furie, ce
s-au transpus în mod inedit și în opera sa.
Beethoven se plângea de dureri abdominale
înfiorătoare încă din tinerețe, pierderea auzului
reprezentând desigur un alt factor ce l-a afectat
enorm sufletește, în a doua parte a vieții.
Concludent în privința dramei suferite de Beethoven este așa-numitul Testament din
Heiligenstadt, scris de acesta pe 6 octombrie 1802 (la vârsta de doar 32 de ani) și adresat
fraților săi, în care compozitorul își relata suferințele și îi ruga pe destinatari să încerce
măcar după moartea sa, să afle ce boală l-a chinuit cu adevărat.
Disperarea lui Beethoven devenise evidentă, cu atât mai mult cu cât pierderea graduală a
auzului risca să-i afecteze în mod decisiv cariera. Beethoven s-a dovedit ulterior mai
puternic decât s-ar fi așteptat chiar el (compunând opere de o valoare inegalabilă, fiind
practic surd), însă faptul că avea să mai trăiască 25 de ani fără să știe cauza problemelor
sale de sănătate, ne poate spune ceva despre echilibrul său emoțional.
Scrisoarea adresată fraților săi nu a mai fost trimisă niciodată, fiind găsită în casă după
moartea lui Beethoven și reprezentând pentru medici o motivație în plus în demersul
stabilirii cauzei principale a suferințelor sale.ngs
În ciuda eforturilor unor mari doctori ai vremii, misterul afecțiunilor lui Beethoven nu a
fost elucidat nici în urma autopsiei, putându-se constata strict ceea ce era evident la
momentul morții sale, anume agravarea unei maladii hepatice.
 SIMTOME
Nervozitate

Surditate Stari de
furie

Depresie Anorexie

Dureri
musculare
 DIAGNOSTIC
Studiul, publicat în Perspectives in Biology and Medicine, a analizat mai
multe compoziţii ale lui Beethoven, căutând anumite indicii despre o maladie
cardiacă pe care ar fi avut-o celebrul muzician german.
Ritmurile din anumite pasaje din câteva compoziţii renumite reflectă, spun cercetătorii
americani, bătăile neregulate ale inimii lui Beethoven, care ar fi fost cauzate de o aritmie
cardiacă.
„Muzica lui pare să fi fost simţită, atât la propriu, cât şi la figurat, cu inima”, a spus Joe
Howell, cercetător la Universitatea Michigan, coordonatorul studiului.
„Atunci când inima ta bate neregulat din cauza unei maladii cardiace, ea face acest lucru în
cadrul unor tipare previzibile. Credem că auzim unele dintre aceste tipare în muzica lui.
Sinergia dintre minţile şi corpurile noastre modelează felul în care simţim lumea din jur”, a
adăugat el.
Seven Celebrities Who Are Cancers
Cercetătorii americani au studiat tiparele ritmice din mai multe compoziţii care ar putea să
reflecte felul în care Beethoven era afectat de aritmie, o maladie care face inima să bată prea
repede, prea încet sau într-un ritm neregulat.
Schimbările bruşte, imprevizibile din ritmul şi notele din muzica lui Beethoven par să se
potrivească cu astfel de tipare asimetrice cardiace.
În ciuda eforturilor unor mari doctori ai vremii, misterul afecțiunilor lui Beethoven
nu a fost elucidat nici în urma autopsiei, putându-se constata strict ceea ce era
evident la momentul morții sale, anume agravarea unei maladii hepatice
Hepatita are la baza un virus hepatic. Cea de tip A este denumita si boala mainilor murdare
si este cea mai usor de tratat forma de hepatita, fiind posibila preventia prin vaccinare. Cea
de tip B se transmite prin contact sexual sau contact direct cu sangele, sperma sau saliva
persoanei infectate sau poate fi transmisa de la mama la fat, la nastere sau la scurt timp dupa
nastere. Poate fi, de asemenea, prevenita prin vaccinare. Netratata, poate determina in timp
aparitia cancerului hepatic. Infectia cu virusul hepatic de tip C este cea mai grava forma
forma de hepatita, responsabila de ciroza hepatica si cancerul hepatic. Contaminarea se
produce prin contactul direct cu sangele infestat, de exemplu, prin transfuzii de sange,
instrumente medicale nesterilizate, tatuaje, piercing, dar si prin contact sexual. Hepatita de
tip D este cauzata de infectia cu virusul RNA si poate aparea doar ca urmare a contaminarii
cu virusul hepatic B. Hepatita de tip E este cauzata de virusului Herpex simplex,
Cytomegalovirus, Adenovirus sau Epstein-Barr. Aceste tipuri de hepatita nu pot fi prevenite
prin vaccinare. Pe de alta parte, hepatitele B, D si C pot fi declansate si de ciroze biliare,
autoimunitate, boli ereditare, dar si de excesul de toxine provenit din alcool, anumite
medicamente si droguri. In cazul hepatitelor nevirale cauzele sunt excesul de toxine,
alcoolul, drogurile, toxoplasma si infectia cu alte bacterii daunatoare ficatului.
 ENIGMA
ȘUVIȚEI DE
PĂR
Analiza de laborator a șuviței lui Beethoven s-a derulat pe
perioada mai multor ani, însă în cele din urmă cercetătorii au
putut constata un aspect cu totul neobișnuit în structura firelor
de păr supuse testărilor – acestea conțineau o cantitate de plumb
 cu 100 de ori mai mare decât cea normală. După aproape un
deceniu de cercetări, oamenii de știință americani deveniseră
convinși că intoxicația cu plumb a reprezentat motivul principal
care i-a deteriorat treptat sănătatea compozitorului
 I N TO X I C A Ț I A C U P L U M B I - A I N F L U E N Ț AT
LUI BEETHOVEN CURSUL VIEȚII
Actualmente știm că intoxicația cu plumb sau saturnismul poate provoca varii simptome, ce coincid în bună măsură celor prezentate de
Beethoven. Printre afecțiuni se numără: apatia sau iritabilitatea, astenia fizică, anorexia, greața, constipația, dureri abdominale severe,
diaree sau diverse mialgii (dureri musculare).
Deși intoxicația cu plumb nu poate explica și pierderea auzului, aceasta pare să ofere o perspectivă mult mai concludentă asupra
patologiei lui Ludwig van Beethoven. Nu știm exact cum s-a intoxicat Beethoven cu această substanță, însă acest aspect i-a influențat
viața în mod incontestabil, excesul de alcool fiind la rândul său provocat de o stare constantă de nemulțumire și disconfort – abuz care
în cele din urmă a condus la boala hepatică ce i-a urgentat moartea. Se presupune că Beethoven vizita în tinerețe băi termale bogate în
plumb, acesta bând inclusiv apă puternic mineralizată, ce însă nu i-a îmbunătățit sănătatea, ci dimpotrivă.
Totodată, este cunoscut faptul că Beethoven era un iubitor de vin, iar în sticlele de vin din epocă se regăseau cantități importante de
plumb (în special în cele mai ieftine). De asemenea, riscul intoxicării cu plumb survine atunci când este folosit în mod curent un
recipient făcut integral sau parțial din plumb, cum a fost cazul unui pahar folosit frecvent de Beethoven. Intoxicația cu plumb, pe care
cercetătorii au stabilit-o în cazul lui Beethoven, explică într-o oarecare măsură și stările de nervozitate ale compozitorului, pe care el
însuși nu și le putea explica și care l-au costat scump în plan social.
 CONCLUZIE
Chiar de ai purta nu una, ci o mie de coroane imparatesti si ai fi stapan peste multe trupuri sanatoase, atunci cand trupul
tau este lovit de o boala ce nu cunoaste vindecare, poti sa dai intreaga ta imparatie si nu vei capata din nou
sanatatea.Aceasta îți preschimbă în totalitatea viața, gândirea, trăirile și desigur mediul. Enigma suferințelor mărețului
Compozitor Beethove se expunea firesc peste sănătatea și starea psihico-emoțională degradând-ul pe geniul dar tot-
odată provocând-ul spre desăvîrșiea profesională. Din studii medicale ulterioare s-a concluzionat că muzicianul a suferit
de depresie și anxietate, probabil reactive la surditate, izolându-se și consumând cantități mari de vin și punch, ceea ce
ar fi condus la o intoxicație cu plumb (oxidul de plumb fiind folosit pentru a îndulci și a împrospăta vinul ieftin acrit).
Tinitusul și colicile abdominale l-au condus uneori la idei suicidare, dar arta l-a salvat, iar el și-a transpus suferința în
muzică, fapt pentru care astazi avem arta, viata, trairile și lucrările renumitului maestru. Ori fără de acestea lumea n-ar fi
cunoscut un apogeu al artei muzicale și un pianist, dirijor și unul dintre cei mai mari compozitori de tranziție între
perioadele clasică și romantică.
Lucrurile cele bune numai prin osteneală se dobândesc și
frumusețea necesită sacrificii ( în cazul dat EXAGERATE).