Carbunii

Proiect realizat de: Bustea Mihai cls x B

 Formare
• Materia inițială de bază din care ia naștere
cărbunele sunt resturi de plante fosile, care
constau mai ales din feriga
uriașă (Pteridopsida sau Polypodiopsida)
care în urmă cu 400 de milioane de ani
alcătuia adevărate păduri, azi feriga are
între 9000 și 12000 de varietăți.
• După moartea lor aceste plante se
scufundau în mlaștină unde fiind izolate de
aerul atmosferic urmează o serie de procese
anaerobe, în primele faze se
formează turba.
• Prin migrația mărilor aceste mlaștini au fost
acoperite cu sedimente, creându-se
temperaturi și presiuni ridicate, care
intensifică procesele de încarbonizare,
presiunea elimină apa din turbă astfel ia
naștere cărbunele brun.
• Dacă aceste presiuni mari persistă mai
departe se continuă eliminarea apei
dincărbunele brun rezultând cărbunii cu cea
mai mare putere calorifică, huila și în
final antracitul care este în același timp și
cărbunele cel mai vechi. La antracit
procentul de carbon ajunge la 90 - 96 %.
 Rezervele mondiale de carbuni si
repartitia lor geografica
• Carbunii reprezinta una dintre cele mai importante substante
minerale utile. Se remarca, intre combustibilii minerali, prin
volumul mare al rezervelor sigure, vechimea exploatarii si utilizarile
variate, fiind nu numai o valoroasa sursa de energie primara, ci si
materie prima pentru industria chimica.
• In ceea ce priveste repartitia geografica a rezervelor, aceasta este
foarte inegala , 95% fiind concentrate in emisfera nordica si numai
5% in cea sudica (in principal in tari ca Australia, Asia de Sud,
Columbia, Brazilia); in emisfera nordica zacamintele sunt
concentrate intre latitudinile de 35 si 600. Numai trei state detin
peste 80% din rezervele probabile: CSI, SUA si China, sursele dand
insa ponderi diferite in ceea ce priveste cele trei state, unele
plasand CSI–ul pe primul loc (cu cca. 60%), altele China. Exista,
totodata, si mari zone geografice care au foarte mici rezerve ca, de
exemplu, Africa (2,7%), America de Sud (1,2%), Oceania (1,1 %). 
 Evolutia productiei mondiale de
carbune

Productia carbonifera s-a caracterizat printr-un ritm de

crestere foarte ridicat pana in 1913 (secolul al XIX–lea
fiind numit de altfel “secolul carbunelui”), cand
carbunele domina sursele energetice (90% in balanta
purtatorilor de energie primara). 
• Dupa aceasta data, productia evolueaza mai lent sau
chiar stagneaza, ca urmare a cresterii ponderii
hidrocarburilor. in schimb, odata cu “criza petrolului”,
declansata in anul 1973, are loc o ameliorare a industriei
carbonifere mondiale, care se revigoreaza; un aspect
important l-a constituit reconsiderarea carbunilor
inferiori, utilizati tot mai mult in termocentrale.
 Evolutia productiei mondiale de
carbuni
-in milioane tone -
1890 1913 1938 1950 1980 1991 1996

Huila 474 1 215 1 178 1 439 2 733 3 570 3 730

Lignit 38 125 262 792 996 1 430 918

Total 512 1 340 1 440 2 231 3 699 5 000 4 648

 Repartitia geografica a productiei
carbonifere
• Productia carbonifera – de regula in jur de 5 miliarde
de tone – este mult mai concentrata decat cea
petroliera: trei state, respectiv China, SUA si CSI, detin
mai mult de jumatate (55%) din productia mondiala.
• Aceleasi trei state realizeaza, impreuna, mai mult de
doua treimi din productia mondiala de carbune
superior: China – 33% (intreaga sa productie fiind de
acest fel), SUA – 1/5 din productia mondiala (in ultimii
ani intreaga productie este de carbune superior), CSI –
cca. 15%; alti producatori mai insemnati de carbune
superior sunt India (cca. 270 mil. tone), Africa de Sud,
Australia si Polonia (fiecare cu cca. 200 mil. tone).
 Productiile cele mai importante se
realizeaza in:
Tara (productia) (mil. tone 1996) Tara (mil. tone 1996)

China 1379,0 Ucraina 70,0

SUA 967.0 Cehia 60,0

India 271,0 Grecia 58,0

Rusia 260,0 Turcia 54,0

Germania 241,0 Marea Britanie 49,0

Africa de Sud 204,0 Indonezia 40,0

Polonia 200,00 Romania 36,0

Australia 195,0 Bulgaria 30,0

Kazahstan 77,0 R.D.P. Coreeana 30,0

Canada 76,0 Columbia 29,0

Total mondial
4648,2 mil. tone
• EUROPA ( inclusiv CSI). Continentul european care multa vreme s-a
situat pe primul loc in ceea ce priveste participarea la productia
mondiala (peste 50% inainte de 1980), in prezent a fost depasit de
Asia (chiar si fara partea asiatica a CSI), reusind sa participe doar cu
cca. 1/3 la productia mondiala.
• CSI se inscrie intre cele mai mari producatoare de carbuni din lume,
detinand, totodata, intre 1/3 si 2/3 din rezervele mondiale certe si
probabile, din care 90% sunt localizate in partea asiatica a tarii.
• Productia a evoluat de la 66 mil. tone in 1940 la 260 mil. tone in
1950, pentru ca, in anul 1991, sa atinga 700 mil. tone (70% carbune
superior), urmand apoi o usoara scadere (650 mil. tone in 1992 si
cca. 500 mil. tone in 1996 din care cca. 400 mil. t.), dar mentinandu-
se ca al treilea producator mondial.
• In partea europeana cele mai importante exploatari carbonifere
sunt la Donetk sau Donbas, din Ucraina, care participa cu aproape
un sfert la productia CSI.
• Bazinul Peciora, care detine mari rezerve de carbuni cocsificabili,
este situat in nord – estul partii europene a CSI (practic nordul partii
europene a Federatiei Ruse), in bazinul fluviului Peciora din zona
arctica, fiind cunoscut sub numele de “Donbasul Polar
• In partea asiatica, unde sunt concentrate 90% din rezervele de carbune ale CSI –
ului, cel mai mare bazin in exploatare este Kuznetk (Kuzbas), situat in bazinul raului
Obi, pe afluentul sau Tomi.
• Bazinul Karaganda, situat la nord de lacul Balhas, in Kazahstan, participa cu cca.
1/10 la productia tarii si contine atat huila cocsificabila, cat si carbune brun.
• Alte bazine carbonifere din partea asiatica sunt: Ekibastus din Kazahstan,
Minusinsk, in sudul Siberiei Occidentale, Kansk–Acinsk din bazinul superior al
Eniseiului (cu mari exploatari in cariera), Ceremhovo in vestul lacului Baikal,
Tunguska in partea central – siberiana, cel de pe cursul mijlociu al fluviului Lena. In
extremul nord se afla bazinele din peninsulele Taimir, Indighirka si Kolima, cu
zacaminte care, in prezent, sunt mai putin exploatate, iar in Extremul Orient
bazinele Bureia, Sucean si cele din insula Sahalin.
• Germania. Germania (practic cele doua Germanii – de vest si, respectiv, de est) a
extras multa vreme in jur de 500 mil. t. anual dar, in ultimii ani, si-a redus
productia la cca. 350 mil. t. in 1991 si sub 300 mil. t. din1993. In 1996, productia a
scazut la 242 mil. t., din care 187 mil. t. lignit si carbune brun (locul I pe glob la
aceasta categorie de carbuni). Zacamintele de carbune inferior sunt concentrate
indeosebi in partea estica, in bazinele Saxono – thuringian (sau al Elbei), cu cea mai
mare participare (peste 1) la productia totala a tarii, si Lauchhammer, acesta din
urma avand rezerve mai importante.
• In ceea ce priveste carbunii superiori (doar 54,0 mil. t. in 1996) se remarca bazinul
Rhur – situat in vest si axat pe raul omonim, afluent al Rhinului – unul dintre cele
mai mari din lume, cu rezerve importante de huila (cca. 20 miliarde de tone) fiind
cel mai mare complex carbonifer din Europa Occidentala.
 Polonia, avand o productie mai mare anterior (de exemplu 250 mil. t. in 1991), a extras 200,0 mil. tone in
anul 1996, din care 2/3 carbune superior. Detine cele mai mari rezerve de huila din Europa Centrala, iar in
ceea ce priveste productia de huila s-a situat multa vreme pe locul 4 in lume – in ultimii ani pe locul 7.
Zacamantul huilifer cel mai important, se afla in sudul tarii, in Silezia Superioara (detine 9/10 din rezerva de
huila a Poloniei). Participa cu cca. 3/4 la productia totala a tarii si cu peste 90% la cea de huila.
Huila cocsificabila se mai exploateaza, dar in cantitati mai mici, in Silezia Inferioara – in bazinul Walbrzych
(cca. 5%). De asemenea, in podisul Lublin s-a trecut la exploatarea carbunilor superiori. Carbuni inferiori se
mai exploateaza din voievodatul Poznan si Silezia Inferioara. Polonia detine mari zacaminte de turba in nord
- estul tarii, in Mazuria.
In Cehia rezervele sunt mai modeste, cu predominanta carbunilor bruni si a lignitilor, ceea ce se reflecta si in
productie (80% din totalul de peste 60 mil. tone extrase). Cel mai mare bazin carbonifer, este cel din Silezia
Ceha (Ostrava – Karvina); a doua baza huilifera o constituie Boemia si Moravia, cu bazine mici (Kladno,
Plsen). A treia baza carbonifera o constituie Boemia de Nord (bazinele Most si Sokolov), cu cea mai mare
participare la productia tarii.
• Marea Britanie
• In Marea Britanie se exploateaza in
exclusivitate carbuni superiori, cocsificabili.
Productia, multa vreme deosebit de
constanta, respectiv in jur de 100 mil. tone
huila, ceea ce inseamna, totusi, mai putin de
jumatate din productia dinaintea primului
razboi mondial, a scazut in ultimii ani (87 mil.
tone in 1993, respectiv 49 mil. tone in 1996).
• AMERICA DE NORD. Aceasta regiune a
planetei participa cu aproape 1/5 la productia
mondiala, remarcandu-se Statele Unite ale
Americii, care, prin productia lor de cca. 970
mil. tone in 1996 (din care peste 90% carbune
superior), se situeaza pe locul al doilea in
productia mondiala; multa vreme a ocupat
primul loc, dar, in ultimii ani, au fost depasite
de China. Rezervele SUA sunt estimate a fi
intre 2 900 si 3 900 mld. tone (inclusiv cele
pana la 1 800 m adancime).
• Cel mai important este Complexul carbonifer
apalasian, din estul tarii, axat pe Muntii
Apalasi, care se desfasoara din statul
Pennsylvania, in nord, pana in statul Alabama,
in sud.
• ASIA. Pe acest continent exista doi mari producatori de
carbuni: China si India.
• China este, in prezent, prima producatoare din lume
(cca. 1 380,0 mil. tone in 1996), participand cu aproape
1/3 la productia mondiala. Productia a cunoscut mari
ritmuri, crescand de la 30 mil. tone in 1950, la peste un
miliard de tone in prezent. Cele mai mari bazine cu
carbuni superiori sunt localizate in nordul si estul
• Chinei. In sud-estul si centrul Chinei exista mai cu seama
zacaminte de carbuni bruni. Fiind la adancime mica,
multe din exploatari se fac la zi.
• India (270 mil. tone , in cea mai mare parte – cca. 95% -
carbune superior, a doua producatoare de pe continent,
dupa China), detine mari zacaminte de huila,
concentrate in nord - estul tarii, in statele Bihar, Assam
si Madhya–Pradesh si in Bengalul de Vest. Zacaminte de
huila, in exploatare, mai exista in apropiere de
Hyderabad si Madras, in zona peninsulara a Indiei.
• In Africa , marea producatoare este Africa de Sud (cca. 200 mil. tone
in 1996, in exclusivitate huila). Cel mai important bazin carbonifer se
afla in Transvaal (Withbank), asigurand cea mai mare parte a
productiei tarii.
• AUSTRALIA are rezerve apreciabile de huila si lignit si o productie de
peste 200 mil. tone (204 mil. tone in 1996, din care peste 3/4
carbune superior), productia avand tendinte de crestere (sub 200
mil. tone inainte de 1990), in vederea asigurarii consumului intern si
a exportului. Zacamintele sunt concentrate in partea de est, de-a
lungul Cordilierei Australiene, in statele New South Wales=Noua
Galie de Sud (deosebit de important este bazinul Sydney, unde se
exploateaza numai huila), Queensland si South Australia = Australia
de Sud, unde se fac cele mai mari exploatari in cariera.
• ROMANIA.
• Productia a scazut mult in ultimii ani, inregistrandu-se doar 31,2 mil.
tone in 1991 ( din care 3,2 mil. tone huila si restul lignit si carbune
brun). Ulterior a crescut, ajungand la 38,9 mil. tone in 1993 (din care
4 mil. tone huila), inregistrand ulterior o usoara scadere, respectiv
36,1 mil tone (din care 1,3 mil. tone huila) in 1996.
 Repartitia geografica a bazinelor
carbonifere.
•  Huila este carbunele superior de baza al tarii noastre, antracitul
gasindu-se in cantitati neinsemnate (la Schela, jud. Gorj). Principalele
bazine huilifere se afla in Depresiunea Petrosani si in Muntii Banatului.
• Bazinul Petrosani, situat pe cursul superior al Jiului, in depresiunea cu
acelasi nume, este cel mai mare bazin huilifer al tarii, in cadrul lui
obtinandu-se peste 80% din productia nationala de huila. El are insa
dimensiuni reduse (45 km lungime si intre 3 si 10 km latime).
• Cea mai mare parte a rezervelor se concentreaza in Podisul si
Subcarpatii Getici, unde exista mai multe bazine:
•                                      1.Bazinul Motru – Jilt – Rovinari, situat in Podisul
Getic, se intinde de la Valea Jiului (in est) si pana la Valea Motrului (in
vest). Este cel mai mare bazin carbonifer al tarii, deoarece detine cea
mai mare parte a rezervelor de lignit si asigura cca. 50% din totalul
productiei de carbune energetic al tarii.
•                                       2.Bazinul Husnicioarei, situat in Podisul Mehedinti,
putin mai
• la vest de bazinul Motru – Rovinari, cu exploatari atat in subteran, cat si
la zi: Husnicioara si Zegujani.
•                                       3.Bazinul Alunu – Berbesti, amplasat in Subcarpatii
Gorjului si Valcii, cu exploatari in cariera si in subteran.
•  
Multumesc pentru atentia
acordata !