AMINE

CHIMIE ORGANICĂ – Curs

Anul I - IPA
Titular
curs: Conf. dr. Zoiţa BERINDE
 AMINE
1.Definiţie. Sunt substanţe organice care se
obţin din amoniac prin înlocuirea parţială sau
totală a atomilor de hidrogen cu radicali organici.

2.Formula generala:
3.Clasificare

a) După numarul atomilor de hidrogen înlocuiţi se împart

în:

- amine primare

- amine secundare

- amine terţiare
b) După natura radicalului de hidrocarbură
pot fi:

- amine alifatice

- amine aromatice
c) După numărul grupelor amino se
deosebesc:

- monoamine

- poliamine
4.Metode de obţinere

1.Reacţii de reducere
a) Nitroderivaţi în mediu acid, bazic şi neutru

b) Nitrili

c) Amide
2.Degradarea Hofmann a amidelor:
3.Metoda alchilării după Hofmann:

Reacţia se datorează celor doi electroni neparticipanţi de la

atomul de azot al amoniacului şi este comparabilă cu
formarea unei sări de amoniu din amoniac şi un acid:
Pe această cale se pot prepara şi amine cu
radicali diferiţi, de exemplu:
În industrie dimetilanilina se obţine prin încălzirea anilinei în
autoclave de fontă şi o cantitate mică de
concentrat, obţinându-se sulfatul acid de metil, agentul de
metilare propriu-zis:
 5.Proprietăţi fizice.
Aminele inferioare alifatice sunt gaze cu miros
asemănător amoniacului, solubile în apă. Cele mijlocii
sunt lichide cu miros neplăcut de peşte.

Exemplu:

gaze

lichide

Anilina este un lichid incolor în stare pură, în aer se colorează galben

sau brun. Aminele superioare sunt solide cristalizate şi incolore.
 6.Proprietaţi chimice
1. Recţia de acilare. Este o reacţie de substituţie a hidrogenului de la azot
cu grupa R-CO- (acil în care R este un radical alifatic sau aromatic).
Aminele primare şi secundare reacţionează cu cloruri sau anhidride acide.
Aminele terţiare, care nu au hidrogen legat de azot nu pot fi acilate.

Acilarea cu cloruri acide se face în prezenţă de baze pentru a neutraliza

acidul clorhidric:
 Prin acilare aminele îşi pierd bazicitatea, devin neutre,
deoarece grupa acil este puternic atrăgătoare de electroni. Aminele
acilate sunt, de fapt, amide substituite la azot. Aminele acilate
hidrolizează prin încălzire cu soluţii diluate bazice sau acide regenerând
amina:

Acilarea serveşte pentru protejarea grupei amino în unele reacţii în care

aceasta poate fi atacată de reactantul utilizat. Aşa de exemplu
anilina nu poate fi nitrată direct, fiindcă acidul azotic o oxidează:
Prin hidroliza acestor compuşi se obţin orto-nitroanilina şi
para-nitroanilina:
2.Reacţia aminelor cu acidul azotos. Aminele
primare alifatice tratate cu acid azotos în soluţie slab
acidă formează alcooli:

Aminele secundare alifatice şi aromatice formează

nitrozoamine:
Aminele primare aromatice formează săruri
de diazoniu:

Sărurile de diazoniu se obţin în soluţii apoase şi sub

această formă se utilizează; în stare solidă explodează.
 Pentru încălzirea acestor soluţii peste 50°C, sărurile
de diazoniu hidrolizează obţinându-se fenoli:

- tratate cu KI formează iodobenzen:

- cu CuCN formează nitrili aromatici:

În aceste reacţii grupa diazo este distrusă.

Reacţia de cuplare, unde grupa diazo se conservă
este folosită la obţinerea coloranţilor azoici; cuplarea
se poate face cu amine, fenoxizi etc:
 3.Reacţii de condensare. Aminele primare
condensate cu aldehide sau cetone formează baze
Schiff.

Diaminele se condensează cu acizi dicarboxilici, reacţie folosită la

obşinerea nylonului:
 4.Reacţii de oxidare.
Aminele primare alifatice formează aldehide:

Aminele secundare formează derivaţi tetrasubstituiţi ai hidrazinei

Aminele terţiare alifatice şi aromatice se oxidează cu apă oxigenată

şi formează aminoxizi:

Aminele primare şi secundare conţin atomi de hidrogen activi care

pot fi puşi în evidenţă prin reacţia Zerevitinov:
 5.Reacţii de substituţie.
Aminele primare şi secundare alifatice reacţionează
cu clorul şi bromul şi formează amine substituite la
azot:

Cele aromatice se pot substitui la nucleu:

Reacţia specifică pentru recunoaşterea aminelor primare este
transformarea lor în izonitrili prin încălzire cu cloroform şi
hidroxid de sodiu concentrat:

Izonitrilii au un miros respingător.

7. Întrebuinţări. Se folosesc la fabricarea

medicamentelor, coloranţilor, ca acceleratori de
vulcanizare.