Senzaționalism în media

Strategii de identificare și deconstrucție

  Marți, 12 decembrie, în jurul orei 20.00, o
tânără aștepta metroul pe peronul nu prea
animat al stației Dristor 1 din București. Cu
Studiu de caz câteva secunde înainte ca trenul să intre în
stație, tânăra a fost împinsă peste șine de către
o altă femeie, într-un gest violent care
“Crima de la depășește rațiunea. Deznodământul a fost fatal
pentru ea, iar făptașa - despre care s-a aflat
metrou” ulterior că nu era în deplinătatea facultăților
mintale - a reușit să părăsească scena crimei
fără nicio problemă. În seara cu pricina,
precum și în zilele care au urmat, presa din
România a relatat pe larg crima de la stația
Dristor 1, de parcă țara ar fi ieșit de pe șine. 
Studiu de caz “Crima de la metrou”

 Publicul a fost asaltat de informații și detalii care ar fi trebuit să contribuie la o dezbatere privind siguranța în
spațiile publice și, în secundar, despre sprijinul persoanelor cu probleme de sănătate mintală. Din păcate,
aceasta a fost deturnată de publicarea deșănțată a unor imagini și informații care, mai degrabă, au revoltat
publicul în loc să-l informeze. 
 Internetul este foarte zgârcit în informații statistice privind siguranța de la metroul bucureștean. Singura
disponibilă a fost realizată de site-ul Antena 1, care-a luat la puricat incidentele de diferite feluri consemnate
în perioada 20010-2017. În medie, în fiecare an au loc cam trei incidente, unele dintre ele soldate și cu
pierderi de vieți omenești. De regulă, știrile despre sinucideri sau despre accidente mortale la metrou nu
circulă foarte mult. Buletinele consemnează în maxim 30 de secunde că a fost o dimineață aglomerată la
metrou, din cauză că o persoană s-a aruncat în fața trenului. Textul este neutru, cu puține accente de patetism
și însoțit de imagini din arhivă care ne arată lumea așteptând trenurile să intre în stație. Nu se nasc dezbateri
naționale despre siguranța călătorilor sau despre protocoalele de securitate la intervențiile de salvare.
Studiu de caz “Crima de la metrou”
Ziua de 13 decembrie a fost ca o zi de salariu pentru
jurnaliști. Încă de la ora cafelei, paginile de Facebook
ale instituțiilor de presă difuzau, fără cenzură,
imaginile crimei. Orice muritor curios a putut vedea
violența atacului și agonia victimei înainte de intrarea
trenului în stație. Nu era nimic cosmetizat. Așa arăta
moartea.
Orele prânzului au adus în meniu și în buletinele
televizate aceleași imagini. Fix aceleași imagini. Fără
niciun reflex de a cenzura violența deja consumată,
deși legislația e destul de strictă când vine vorba
despre violența limbajului sau a situațiilor difuzate. 
Codul de reglementare a conținutului audiovizual are
cel puțin trei articole (17, 18 și 29) care încearcă să
inhibe apetitul pentru violență în programele
televizuale.
Studiu de caz “Crima de la metrou”

 România pare să fi intrat în zodia morții din punct de vedere mediatic în ultimele zile. Presa a relatat pe larg
despre moarte, cu o poftă de viață greu de măsurat. Fie că a fost vorba despre moartea Regelui Mihai I sau
despre torturarea Justiției până la ultima ei suflare, jurnaliștii ne-au luat de mânuță și ne-au urcat în caruselul
emoțiilor induse și supralicitate. 
 Teama este o stare de agregare a vieții, iar mass media știu cum să se joace cu coardele noastre sensibile și
vulnerabile. Moartea nu ocolește pe nimeni, indiferent de statut social sau de pregătire academică. Însă, dacă
stăm să mai privim o dată imaginile oribile de la stația Dristor 1, din respect pentru viață și pentru moarte,
merită să ne punem câteva întrebări. Ce măsuri suplimentare de siguranță a luat Metrorex, în ultimii șapte
ani, pentru a limita pierderile umane? Cum au fost atribuite contractele pentru paza stațiilor de metrou? Cine
ne apără de propriile temeri și preconcepții? Ce și cât înțelegem din patologia psihiatrică? 
  Când realitatea nu ne mai satisface, ne alină misticul - 
peste 60% dintre români spun că urmăresc horoscopul, iar
aproape 80% sunt convinși că minunile există. 
 În mod surprinzător, două televiziuni de știri, Antena 3 și B1TV,

Statistici și sunt cele mai generoase cu spațiul alocat astrologiei și pseudo-

științei: în fiecare sâmbătă, telespectatorii pot pierde câte două
ceasuri urmărind predicții astrale sau interpretări ale unor situații

apetit pentru
de viață într-o cheie mistică. Probabil că nici cei mai redutabili
astrologi n-ar fi putut prezice acum câțiva ani că Antena 3 va ocupa
locul doi în clasamentul talk-show-urilor cu o emisiune hibrid care
combină elemente de astrologie cu numerologie, medicină
non-știință alternativă și (para)psihologie. Așa se face că emisiunea
„Adevăruri ascunse”, găzduită de Dana Chera (fostă Grecu), a
reușit să adune în luna martie peste 300.000 de cetățeni dornici să
plonjeze în discuții despre viață, energii și karma. Paradoxal,
emisiunea „Previziuni” de pe Antena 3, care se ocupă de agenda
publică, nu de cea astrală, s-a clasat abia pe locul 14 la audiențe.
Statistici și apetit pentru non-știință

 În spatele acestui fenomen se ascunde efectul Barnum, studiat și botezat de psihologul american 

Bertram Forer încă din 1949. Televiziunile și așa-zis experții în diferite pseudo-științe mizează pe înclinația
noastră instinctivă de-a ne căuta identitatea în formulările cele mai vagi și mai generale cu putință. Când
simți că mergi fără direcție și că ești doar un rahat cu ochi printre alte șapte miliarde de rahați cu ochi, niște
mesaje din astral parcă te ajută să te simți special și unic.
 Un sondaj IRES din 2014 descrie cel mai bine România: o țară superstițioasă și ușor confuză. Mai ales când
61% dintre români recunosc că urmăresc horoscopul, deși nu cred neapărat în puterea determinantă a
predicțiilor. Spre deosebire de numerologie, cifrele astea n-au nicio valoare dacă nu sunt corelate cu alte
realități îngrijorătoare și puse în context. Ne aflăm în țara unde, timp de mai mulți ani, postul OTV a fost
scenă de desfășurare pentru clarvăzătoarea bioenergetică Ildiko, care abia în 2015 
a fost arestată pentru escrocherie. Poate că ar fi avut o carieră mult mai scurtă dacă românii, conform
aceluiași sondaj IRES, n-ar fi convinși în proporție de 76% că minunile există.
Statistici și apetit pentru non-știință

 O audiență de 300.000 de oameni la o emisiune de divertisment ezoteric nu pare mare lucru raportat la
audiența generală a postului Antena 3 sau la populația Bucureștiului. Dar dacă ne gândim la cei 247.000 de
cetățeni care l-au ales în 2016 pe actualul primar al Capitalei, parcă altfel ne uităm la puterea și influența
cifrelor.  Evident, toate cifrele pot fi corelate, la rândul lor, în fel și chip cu nivelul de educație, cu accesul la
servicii medicale sau cu mersul general al societății. Și poate că nu întâmplător efectul Barnum este inspirat
de părintele circului, P.T Barnum, care a adus spectacolul iluziilor și deziluziilor la nivel de artă. El nu a fost
nici astrolog, nici sociolog, dar, acum aproape două secole, a avut o intuiție extraordinară: „În fiecare minut
se naște un fraier.” Mai mult ca sigur se naște cu o datorie karmică uriașă.