Școala relațiilor umane

Student:Donica Vasile
Gr. IBM-191
Școala relațiilor umane
Școala relațiilor umane s-a desfășurat între anii 1929-1933, în
perioada marii depresiuni economice, când s-au efectuat studii şi
cercetări speciale asupra comportamentului lucrătorilor în funcţie
de condiţiile de lucru.

Ideiea de bază - omul este elementul

central în cadrul organizaţiilor.
 Obiectul de studii al cercetărilor şcolii relaţiilor umane a fost
ceea ce a rămas înafara câmpului vizual al şcolii clasice: motivele
psihologice ale comportamentului uman în procesul de producţie,
relaţiile de grup, normele de grup, problemele conflictului şi
colaborării, organizaţia informală.

Reprezentanţii acestei şcoli au introdus în teoria

managementului elementele comportamentale într-un aspect
integrator.
 Reprezentanții principali:

George Elton Mayo

Mary Parker Follett,

Douglas Mc Gregor,

Dale Carnegie.
George Elton Mayo- fondator al școlii
relațiilor umane
(1880-1949)
George Elton Mayo
Potrivit lui E. Mayo, orice organizaţie are la bază o structură
socială integrală. Tezele de bază ale acestei concepţii sunt
următoarele:
Oamenii se conduc de motivele sociale ale necesităţilor şi se
afirmă ca indivizi în relaţiile cu alţi oameni,
În urma revoluţiei industriale şi a raţionalizării procesului de
muncă, procesul de muncă şi-a pierdut farmecul său, de aceea
satisfacţia morală oamenii o caută în prestigiul social, relaţiile
sociale,
Oamenii reacţionează mai mult la influenţa socială a grupului de
oameni egali cu ei, decât la controlul din partea şefilor,
Lucrătorul răspunde la indicaţia conducătorului, dacă
conducătorul poate satisface necesităţile lui sociale şi vine în
întâmpinarea dorinţelor lui.
 Elton Mayo subliniază de asemenea necesitatea studierii
problemelor de psihologie a muncitorului şi subliniază necesitatea
luării în consideraţie a factorilor care motivează comportamentul
acestuia în organizaţie şi randamentul muncii sale.

El formulează următoarele principii de bază care sunt, în

acelaşi timp, şi utile şi practice:
Fiecare individ are nevoile, obiectivele şi motivele sale;
motivarea pozitivă cere ca managerul să vadă în fiecare muncitor
o personalitate;
Problemele umane nu sunt simple;
Problemele personale sau familiale ale muncitorului pot să
influenţeze nefavorabil productivitatea la locul de muncă;
Schimbul de informaţii are o importanţă deosebită, iar
informaţiile eficiente sunt un factor hotărâtor.
D. Mc Gregor
Elaborează concepţia “dirijarea resurselor umane”. Scopul
principal al acestei teorii se reduce la perfecţionarea procesului
decizional şi eficacitatea controlului.

D. Mc Gregor a considerat că dezvoltarea organizaţiei este

încetinită ca urmare a unei serii de imagini greşite cu privire la
motivele comportamentului personalului acesteia.

În acest scop el opune două concepţii privind organizarea

managementului, denumite de el teoria X şi teoria Y.
Teoria X și Y
O viziune negativă asupra
omului, considerând că
Teoria X prezintă este lipsit de ambiție, fuge
de muncă, evită
responsabilitățile iar pentru
a lucra efectiv trebuie
supravegheat îndeaproape.

Vede pozitiv omul și

presupune că poate
Teoria Y dimpotrivă exercita autoconducerea,
acceptă responsabilități,
iar munca este o
necesitate ca și odihna sau
distracția.
DALE CARNEGIE
Dale Carnegie a scris lucrarea “How to Win Friends and
Influence People” (1936), în care se susţine cu tărie că drumul
spre succes constă în cooperarea cu alţii, în care scop este necesar:
să-i faci pe cei cu care cooperezi să se simtă importanţi, apreciind
sincer efortul lor;
să creezi o impresie bună de la început;
să stimulezi oamenii spre propriul lor mod de gândire, lăsându-i
să vorbească, arătând simpatie faţă de oameni şi evitând să
apostrofezi pe alţii dacă greşesc;
să-i schimbi pe oameni lăudându-le trăsăturile bune şi să oferi
oportunitatea reabilitării trăsăturilor care te supără.
Mary Parker Follett,
În concepţia M.P. Follett teoria managementului trebuie să se
bazeze pe realizările psihologiei ştiinţifice şi nu pe reprezentări
intuitive de rutină despre natura omului şi motivele
comportamentului său.
Ea a pledat pentru o abordare complexă a analizei proceselor
de management, criticând teoria clasică a managementului pentru
unilateralitate, pentru ignorarea aspectelor psihologice.
A fost prima care a definit managementul ca o asigurare a
îndeplinirii sarcinilor cu ajutorul altor persoane.
Caracteristicile școlii relațiilor umane
Interesul și atenția asupra grupului, nu a individului,
Integrarea persoanelor pe bază de încredere,
Discuțiile descentralizate în principiu,
Eficacitatea individuală depinde mai mult de responsabilitate
decât de controlul la care este supus salariatul,
Coordonatorii grupurilor sunt considerați mai întâi centre de
comunicații intra și intergrupuri și apoi reprezentanți ai
activității,
Principalele contribuții: așezarea pe primul plan al factorului
uman, deplasarea centrului de greutate de pe relațiile formale pe
cele informale, realizarea tranziției între școala clasică și școlile
moderne, necesitatea diversificării muncii, accent pe delegare și
descentralizare.
Bibliografie
• https://www.creeaza.com/referate/psihologie-
psihiatrie/sociologie/Scoala-relatiilor-umane346.php
• Emil Mihuleac, Bazele managementului, 1993 (pg 170)
• https://
www.qreferat.com/referate/management/Scoala-relatiilor-umane-
sau-co917.php
• http://
library.usmf.md/old/downloads/ebooks/Safta_Management_si_Legislatie_farm
aceutica_2012/01_Capitolul_01_Introducere_management.pdf
https://
www.academia.edu/17472328/SCOALA_RELATIILOR_UMANE