Pentru definirea conceptului de neoplasme sincrone, Billroth a stabilit în 1889 urmãtoarele conditii: tumorile sã fie diferite histologic; leziunile

sã fie dezvoltate din epiteliul de

origine al organului respectiv; fiecare leziune trebuie sã genereze un grup diferit de metastaze.
Warren si Gates au considerat însã, în 1932, ca având o mai mare utilitate practicã îndeplinirea urmãtoarelor criterii: fiecare tumorã trebuie sã fie malignã; leziunile sã fie
separate, distincte; posibilitatea ca una din tumori sã fie o determinare secundarã a celeilalte trebuie exclusã (2).  
Este dificil de stabilit o etio-patogenie precisã, incriminatã în aparitia neoplasmelor sincrone. Este citatã importanta factorilor de mediu (care actioneazã, în mod logic, în mod
uniform asupra întregului tract digestiv), ca si a factorilor genetici, îndeosebi mutatii ale genelor p53, APC si instabilitatea microsatelitã (3).
Datoritã marii diversitãti histo-patologice a neoplasmelor sincrone descrise în literaturã nu este posibilã o sistematizare unitarã a acestora. Sunt însã mentionate cu o incidentã
crescutã urmãtoarele asocieri: carcinomul esofagian cu celule scuamoase cu neoplazii ale aparatului digestiv, dar si ale tractului respirator superior; tumori carcinoide cu
adenocarcinoame ale tubului digestiv; tumori stromale gastro-intestinale cu adenocarcinoame gastro-intestinale; prezenta simultanã a mai multor adenocarcinoame ale tubului
digestiv. Vom prezenta pe rând datele relevante referitoare la aceste situatii.
Carcinomul esofagian se asociazã frecvent cu tumori maligne ale stomacului, dar si cu alte neoplazii ale tractului respirator superior. Asocierea este explicatã prin conceptul “field
cancerization”, potrivit cãruia proximitatea anatomicã a organelor respective le expune în mod aproape uniform actiunii agentilor carcinogenetici. Diagnosticul lezional complet
pre-operator ar trebui asigurat de panendoscopie, tomografie computerizatã si tomografie cu emisie de pozitroni (PET). Cu toate acestea, proportia cazurilor diagnosticate intra-
operator rãmâne ridicatã, fiind cuprinsã, în functie de autor, între 28 si 40% (4).
Asocierea carcinoidului cu adenocarcinoamele digestive ar putea fi explicatã de nivelul crescut al secretiei peptidelor neuroendocrine, implicate în aparitia cancerelor colorectale.
Astfel, un studiu din 1995, cuprinzând 69 de cazuri de tumori carcinoide a constatat cã 29 dintre acestea, adicã nu mai putin de 42%, erau asociate cu adenocarcinoame
digestive (5). Tratamentul trebuie orientat cãtre carcinom, tumora carcinoidã fiind de obicei descoperitã incidental, într-un stadiu precoce.
Concluzii similare se desprind dintr-un studiu mai amplu, care a cuprins 270 de pacienti cu tumori carcinoide, tratati între 1971 si 1990 la Institutul de patologie din Lausanne.
Dintre acestia, la 21 s-a pus în evidentã asocierea cu alte tumori: la 14 - cu adenocarcinom de colon; la 2 - cu tumori gastrice, iar la câte unul cu tumori de intestin subtire,
apendice, duoden, colecist si peritoneu. De remarcat faptul cã 80% dintre carcinoide au fost diagnosticate în cursul investigatiilor adresate tumorii asociate. Prognosticul
pacientilor a fost determinat de agresivitatea tumorii maligne initiale (6).
Un caz particular este acela al unei paciente de 74 de ani, la care explorarea intra-operatorie efectuatã în timpul unei rezectii rectale anterioare tip Dixon a evidentiat 3 tumori
distincte la nivelul ileonului distal, care s-au dovedit a fi carcinoide (7). Acesta constituie un exemplu sugestiv pentru a sublinia încã o datã importanta unui gest esential,
mentionat de toate tratatele clasice si care face parte, am putea spune, din abecedarul chirurgiei: explorarea intra-operatorie amãnuntitã. În epoca actualã, progresele
tehnologice impresionante ale tehnicilor imagistice, care pot furniza detalii de mare finete privitoare la structurile analizate, pot constitui si o veritabilã capcanã, atunci când nu
realizeazã un inventar lezional complet. Dacã la aceasta se adaugã intra-operator “mirajul” leziunii descoperite initial, care capteazã în totalitate atentia chirurgului, existã riscul
executãrii unei interventii corecte tehnic, care va fi însã influentatã de indicatia eronatã sau incompletã.
Cea de-a treia categorie de asocieri este cea a tumorilor stromale gastro-intestinale (GIST) cu: adenocarcinoame gastrice si colonice, adenom vilos al ampulei Vater, limfom,
tumori carcinoide, neurofibrom, somatostatinom. Incidenta este destul de redusã, fiind implicate îndeosebi tumorile stromale gastrice (8),(9). Astfel, un studiu cuprinzând 200
de cazuri de GIST mentioneazã 7 tumori sincrone ale stomacului (10), iar un altul analizeazã 28 de pacienti cu GIST; la 4 dintre ei, tumorile stromale gastrice erau asociate:
douã cu adeno-carcinom gastric, una cu adenocarcinom colonic si una cu limfom gastric (11). 
În ceea ce priveste asocierea mai multor adenocarcinoame ale tractului digestiv, prezenta tumorilor sincrone la nivelul colonului sau stomacului este cunoscutã, acestea fiind
definite ca neoplazii multicentrice. Procesul carcinogenetic în aceste cazuri poate fi diferit de cel al neoplaziilor unice, fiind incriminate: implicarea geneticã, instabilitatea
microsatelitã si expresia crescutã a oncoproteinelor (1). Un studiu de anvergurã, cuprinzând 876 de pacienti cu adenocarcinoame colo-rectale, a descoperit cã 42 dintre acestea
erau multi-centrice, ceea ce reprezintã o proportie de 4,8% (12). 
În cazul adenocarcinoamelor cu localizãri multiple, cele mai frecvente asocieri raportate sunt: esofag - stomac; stomac - duoden; stomac - colon, pentru care se pare cã existã
un profil genetic favorizant (13); stomac - colon - colecist; colecist - cale biliarã principalã - pancreas.
NEOPLAZIA ENDOCRINĂ MULTIPLĂ DE TIP 1 MEN 1 (sindromul Wermer) interesează glandele paratiroide (hiperparatiroidism -
adenoame, hiperplazie), pancreasul endocrin (gastrinom, insulinom, glucagonom, VIP-om, tumoră secretoare de polipeptid
pancreatic) şi hipofiza anterioară (prolactinom, somatotropinom, corticotropinom sau tumori nefuncţionale). În sindromul
Wermer pot fi prezente, în mod variabil, adenoame tiroidiene şi afecţiuni ale suprarenalei, dar nu feocromocitom sau carcinom
medular tiroidian [1,2].

NEOPLAZIA ENDOCRINĂ MULTIPLĂ DE TIP 2 MEN 2 este o afecţiune ereditară rară şi complexă, caracterizată prin asocierea la
acelaşi bolnav a carcinomului tiroidian medular (CTM), feocromocitomului uni- sau bilateral şi a altor hiperplazii sau neoplazii ale
diferitelor ţesuturi endocrine. Au fost descrise două forme diferite de MEN 2: sporadică şi familială. Forma sporadică asociază
două dintre principalele tumori endocrine MEN tip 2. Forma familială, mai frecventă, reprezintă subtipul în care există cel puţin o
rudă de gradul 1 cu una dintre tumorile endocrine caracteristice sindromului. MEN 2 include trei subtipuri: MEN 2A, MEN 2B şi
carcinomul medular tiroidian familial (CMTF). Sindromul ME
http://ziaruldeiasi.ro/local/cazuri-rare-ieseni-care-lupta-cu-doua-cancere-diferite~ni6q4c
Pe doamna Elena am gasit-o in Clinica de Chirurgie II a Spitalului "Sf. Spiridon" la citeva zile dupa ce fusese supusa unei interventii chirurgicale. A stat bucuroasa de vorba cu mine si mi-
a povestit cum s-a desfasurat viata ei in ultimii aproape zece ani. In 2001 a inceput sa o supere stomacul si dupa ce a indurat o perioada dureri mari s-a hotarit sa mearga la medic. In
urma unei endoscopii a venit si diagnosticul care avea sa-i schimbe viata - neoplasm gastric. La putin timp dupa ce a aflat diagnosticul, femeia de 57 de ani a fost operata si i s-a scos
tumora pe care o avea in stomac. Au urmat ani intregi de tratamente si de controale atit la medicul gastroenterolog, cit si la medicul oncolog. Femeia si-a dat insa seama ca ceva trebuie
sa se schimbe in viata ei pentru ca boala sa nu revina. "Viata mea s-a schimbat in bine dupa acea operatie. Am tinut regim alimentar si am renuntat la alimente grase sau la prajeli.
Am terminat-o cu neoplasmul atunci", povesteste Elena. Femeia a revenit la viata ei obisnuita si si-a reluat activitatile pe care le abandonase pe durata in care s-a recuperat. In urma cu
patru ani insa a fost nevoita sa-si inmorminteze sotul. Supararea de atunci i-a afectat din nou sanatatea. "Am avut muschii rupti de la burta, de la fosta operatie. Am muncit atunci
dupa ce am iesit din spital, cum sa ma linistesc?! Te duci acasa, dar nu poti sta degeaba. Acum patru ani mi-a murit sotul si iar am avut suparare si necaz. Boala vine si de la
grasime, si de la stres. Asa am ajuns din nou la spital", mai spune femeia.
Dupa cancerul gastric a urmat cel pancreatic
In urma cu mai bine de o luna femeia a inceput sa se simta rau din nou. "Acum o luna au inceput simptomele. Nu mai aveam pofta de mincare, ameteam, imi era rau. Nu mai eram eu
cea obisnuita. Mi-am zis ca nu-i de stat acasa si m-am dus la doctor. E sanatatea mea in joc, cum sa nu merg la doctor?!", mai adauga Elena. A ajuns iar la medicul gastroenterolog,
insa de aici i s-a spus ca nu se poate rezolva prin medicatie si au trimis-o din nou la chirurg. Dupa citeva zile de investigatii femeia a fost operata pentru a doua oara din cauza unei
tumori. De data aceasta era vorba despre un alt organ afectat de neoplazie. "In cazul acestei paciente este vorba despre neoplazii multiple. Daca prima a fost cu localizare gastrica, a
doua a fost cu o localizare pancreatica. Este vorba despre boli diferite, fara nici o legatura una cu alta. Pacienta este oricum un caz deosebit pentru ca foarte putini pacienti
supravietuiesc atit de mult timp dupa un diagnostic de cancer gastric. Operatia de la acea vreme a fost curativa si si-a dovedit eficacitatea. Pacienta a trecut printr-o neoplazie
multipla metacrona, adica au trecut ani intregi intre cele doua boli", a declarat prof.dr. Stefan Georgescu, seful Clinicii de Chirurgie II.
Pacienta a trecut cu bine si de a doua operatie, insa va fi nevoita sa continue controalele la oncologie si sa intre intr-un program de radioterapie si chimioterapie. E optimista insa. " M-
am gindit mult la sotul meu inainte de operatie, insa i-am transmis ca nu mi-e dor deloc de el acum si ca o sa ne vedem peste 10-15 ani", mai completeaza femeia zimbind.
Cancer de laringe si colon
Cu domnul Vasile reusesc sa ma inteleg destul de greu. Barbatul a fost operat in urma cu citeva saptamini de neoplasm laringial si de atunci vorbeste mult mai greu. E fericit insa pentru
ca operatia i-a salvat viata. "Au taiat laringele care avea tumora si daca nu taiau mult eram plecat acum", spune zimbind barbatul de 68 de ani cu o voce ragusita pe care abia o aud.
Suferinta lui nu s-a incheiat insa dupa operatia de laringe. In urma cu citeva saptamini barbatul a inceput sa aiba diaree si sa se simta rau. A decis ca este cazul sa vina nou la medic. Un
control de rutina le-a aratat medicilor o neoplazie cu localizare colorectala si barbatul a fost operat din nou. "Am scapat si de data asta, iar operatia a mers brici. Suport oricum orice
durere, organismul meu este obisnuit. Acum ma simt perfect", mai spune pacientul. L-am gasit pe domnul Vasile exact in ziua in care era externat. Deja planuia sa iasa la plimbare prin
oras cu sotia care ii este alaturi de peste 50 de ani. "Imi place la spital, dar sa nu stau mult. Daca esti necajit stai si in spital, ce sa faci?! Cind stau de vorba cu tinerii uit de spital,
parca nici n-am fost aici", adauga barbatul. Spre deosebire de doamna Elena, barbatul se incadreaza la neoplazii sincrone. "Ambele tumori de care a suferit pacientul s-au dezvoltat in
acelasi timp, pe organe diferite insa. In zona laringelui a fost operat abia in urma cu citeva luni. Urmeaza pentru el terapia adjuvanta, respectiv radioterapie si chimioterapie ", a
precizat prof.dr. Georgescu.
Medicii despre aparitia celui de-al doilea cancer: "Nu avem o explicatie stiintifica clara"
Cazurile de neoplazii multiple sint rare si medicii din Iasi nu au ocazia sa se intilneasca prea des cu pacienti care sa fi supravietuit unor astfel de diagnostice teribile. "Nu avem statistici
foarte clare in acest sens, dar pe baza observatiilor noastre pot spune ca cel mult 2% dintre pacientii care au suferit de neoplasm s-au incadrat la malignitati multiple. Exista o
predispozitie mai mare la pacientul care a trecut o data prin acest diagnostic sa faca o alta localizare, insa e dificil de spus de ce apar astfel de cazuri. Nu avem in momentul de fata
o explicatie stiintifica clara", a adaugat prof.dr. Georgescu. In acelasi timp, medicii sustin ca de multe ori aceiasi factori de risc care au determinat prima tumora pot face sa apara si a
doua, mai ales daca este vorba despre acelasi teritoriu. "De exemplu, fumatul si consumul de alcool pot cauza neoplasm de buza. Acesta poate fi vindecat si nu mai apare alta tumora
in acel loc. Totusi, din cauza faptului ca factorii de risc nu dispar, pacientul poate sa aiba un cancer de limba. Pe teritorii cu aceeasi structura actioneaza aceiasi factori de risc si pot
aparea cancere concomitente, fara legatura intre ele", a precizat prof.dr. Carmen Vicol, sefa Clinicii de Chirurgie Maxilo-Faciala din Spitalul "Sf. Spiridon". Dupa 40 de ani de fumat, un
barbat a fost operat de cancer la buza. Desi s-a vindecat cu greu, el nu a renuntat la viciul sau. A doua vizita la spital a facut-o cind i-a aparut pe fata o tumora imensa. S-a lasat de fumat
tumori maligne multiple primitive – GSTM1 – GSTT1 – GSTP1

Cancerele multiple primitive sunt tumorile maligne apă rute la un individ fă ră a avea nici o legă tură una cu cealaltă . Unele
tumori pot să se dezvolte şi să fie diagnosticate în acelaşi timp (tumori simultane), în decursul a 6 luni de la diagnosticarea
primei tumori (tumori sincrone) sau la un interval de timp peste 6 luni după primul cancer diagnosticat (tumori
metacrone); unele tumori apă rute ulterior pot fi o consecinţă a unei terapii particulare (radioterapie, chimioterapie, sau
hormonoterapie), ori poate să nu existe nici un fel de legă tură între tumora index şi cea ulterior apă rută .

Cele mai frecvente asocieri constatate în cadrul tumorilor maligne multiple primitive analizate au fost de cancere mamare
multiple, asociere de cancer mamar cu un alt cancer, cancere colorectale sincrone, cancere sincrone de colon şi rect asociat
unui alt tip de cancer, cancere urologice multiple şi asocieri de cancer urologic cu un alt tip de cancer.

În cancerele mamare multiple şi asocierile de cancer mamar cu un alt tip de cancer am constatat că GSTM1 reprezintă un factor de risc.
Prezenţa orică rei alele nule GSTM1 sau GSTT1 este un factor de risc pentru dezvoltarea acestor cancere.
În cancerele sincrone colorectale şi cele asociate unui alt tip de cancer, apă rut sincron cu cel colorectal, GSTM1 a reprezentat un factor de
risc pentru dezvoltarea cancerelor multiple. GSTT1 şi polimorfismul Ile105Val al GSTP1 nu reprezintă factori de risc pentru pacienţii cu
cancere colorectale sincrone sau asocierea sincronă a unui cancer colorectal cu un alt cancer.
În cancerele urologice multiple şi cele asociate (urologice şi non-urologice) am constatat că GSTT1 reprezintă un factor de risc. La fel,
prezenţa orică rei alele nule a GSTM1 sau GSTT1 reprezintă un factor de risc pentru aceste cancere.