Obiceiuri și tradiții de Crăciun

Stanev Roxana
 Caracterizarea sărbătorii:Crăciunul
 Crăciunul este sărbătorit în țara noastră pe data de 25
decembrie.
 Acest prilej de bucurie se manifestă prin decorarea bradului
de Crăciun, reuniunea familiilor într-o atmosferă unică,
plăcută.
 Craciun - sarbatoarea Nasterii Domnului.
 Se canta colinde de Craciun, se trimit urari de Craciun, se
rostesc proverbe, ghicitori, zicale, balade.
 Crăciunul sau Nașterea Domnului (nașterea lui Iisus
Hristos) este o sărbătoare creștină celebrată la 25
decembrie (în calendarul gregorian) sau 7 ianuarie
(în calendarul iulian ) în fiecare an. Ea face parte din cele
12 praznice împărătești ale bisericilor de rit bizantin . În
anumite țări, unde creștinii sunt majoritari, Crăciunul e de
asemenea sărbătoare legală, iar sărbătoarea se prelungește
în ziua următoare, 26 decembrie : a doua zi de Crăciun. De
la debutul secolului al XX-lea , Crăciunul devine și o
sărbătoare laică, celebrată atât de către creștini cât și de
către cei necreștini, centrul de greutate al celebrării
deplasându-se de la participarea în biserică la rit spre
aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru
copii, „darurilor de la Moș Crăciun .
Colindul
 Colindele sunt cântece tradiționale românești, anume
felicitări (urări) de tip epico-liric, având în general între
20 și 60 de versuri. Colindele sunt legate de obiceiul
colindatului, datină perpetuată din perioada
precreștină. Colindele nu trebuie confundate
cu cântecele de stea , specifice sărbătorilor creștine de
iarnă, și nici colindatul cu umblatul cu steaua.
Colindele se cântă în preajma Crăciunului și Anului
Nou. Unele dintre ele au o sumedenie de variante și
versiuni, potrivit diferitelor regiuni și graiuri.
Intrarea în sărbătorile de iarnă se face odată cu
Ignatul, pe 20 decembrie. Începând de la Ignat şi până
la Crăciun, tinerii umblă cu turca, capra sau brezaia -
o mască cu cap de animal, mai ales de barză.
Naşterea Domnului este anunţată la noi în ţară prin
colinde, iar primii care pornesc cu colindatul, în
dimineaţa de Ajun, sunt copiii şi tinerii. Aceştia sunt
primiţi de creştini cu mere, nuci, covrigi şi cu turte
numite "Scutecelele lui Hristos".
Se spune că pentru a ne scăpa de păcate, Dumnezeu a
lăsat colindele, ca în fiecare an la Crăciun numele cel
sfânt al Domnului să vină la urechile oamenilor şi să nu
fie tentaţi să facă lucruri rele. Potrivit tradiţiei, atunci
când colindele nu se vor mai auzi pe pământ, vor ieşi
diavolii şi lumea va încăpea pe mâna lor.
Pregatirea pentru colindat

 Pregatirea pentru colindat avea loc intre

Samedru (Sfantul Dumitru) si Craciun, dar
mai ales in ziua lui Sanicoara (Sfantul Nicolae),
Obiceiul colindatului are loc la intervale sacre,
la sarbatori, cand au loc marile scenarii
ritualice de reinnoire a timpului. In perioada
din preajma solstitiului de iarna, in care
renaste anul si, odata cu el, lumea toata, ceata
feciorilor colindatori se mentinea ca asociatie
de sine statatoare, dar latenta in intervalul
urmator.
Colindatorii erau mesagerii privilegiati ai sacrului,
profetii noului an, prin care comunitatea era initiata
in starea spirituala, magica a sarbatorii. Aceasta
functie a feciorilor profeti era atat de puternica in
credintele taranilor romani, incat ocolirea unei
gospodarii sau descolindatul se credea ca atrag cele
mai negre nenorociri asupra gazdelor.
Plugușorul
 Urarea cu plugul sau cu buhaiul, Plugușorul cum i se
spune în popor, este un străvechi obicei agrar, care se
practică și azi, de obicei în Moldova. În ajunul Anului
Nou , iar, în multe locuri, chiar în ziua de Anul Nou,
ceata de urători formată din patru până la douăzeci de
flăcăi sau bărbați însurați de curând, pleacă din casă în
casă să ureze cu Plugușorul sau să “hăiască” cum se
spune în Moldova. Cu Plugușorul urează astăzi și copiii.
 Jocul Ursului
Jocul urșilor un obicei arhaic care se practică în
ajunul Anului Nou  îndeosebi în Moldova și constă în
interpretarea unui ritual de către o ceată de urători.
Ceata urătorilor care merg cu ursul este alcătuită
din urători deghizați în urs, ursari, fluierari,
toboșari; fiecare dintre ei interpretând un anume rol.
Uneori, în ceată, pot fi acompaniați de irozi sau
mascați.
 Bradul de Craciun

Bradul deţine rolul principal în perioada Crăciunului.

Împodobitul acestuia este cel mai îndrăgit obicei de
sărbători, datorită simbolurilor care i se asociază:
iubire (pentru că este împodobit de întreaga familie),
bucurie şi fericire (pentru că sub el sunt puse
cadourile), magie (se spune că Moş Crăciun nu vine în
casele unde nu e brad), viaţă, trăinicie şi sănătate
(pentru că este mereu verde, chiar şi când afară e
zăpadă). Practic, bradul a devenit centrul sărbătorilor
de iarnă!
Şosete tricotate, crenguţe de brad şi de vâsc, globuleţe,
fundiţe, ghirlande colorate, oameni de zăpadă, steluţe
şi fulgi, toate te vor ajuta să intri în atmosfera de
sărbătoar
 Moș Crăciun
 Mos Craciun este cunoscut de copii ca fiind un batranel durduliu, cu
haine rosii, care traieste in Finlanda. Mos Craciun calatoreste cu o
sanie trasa de reni si aduce daruri copiilor, coborand prin hornurile
caselor.
 Imaginea acestui personaj a fost creata de Thomas Nast, in anul
1862. Acesta a fost pus sa deseneze tablouri de lupta pentru
Harperas Weekly, cel mai mare magazin ilustrat din acea vreme.
Printre aceste desene se numara si cel care poarta numele de "Ajun
de Craciun", creat din doua imagini - in prima este prezentata o
mama care se roaga, in timp ce copiii ei dorm, iar in a doua este
reprezentat sotul ei, imbracat in uniforma armatei nordiste, cu
barba, privindu-si in fotografie familia.
 Din cele mai vechi timpuri, personajul Mos Craciun simbolizeaza
fericirea tuturor copiilor, fiind un simbol celebru al acestui anotimp.
 Moș Crăciun este un personaj mitologic care împarte cadouri tuturor copiilor în noaptea de Crăciun (de 24 spre 25
decembrie).
Chiar dacă mitul poate varia de la zonă la zonă, în special în funcție de clima în perioada Crăciunului (care pleacă de la o
iarnă înghețată în emisfera nordică și ajunge la o vară călduroasă în emisfera sudică), în general Moș Crăciun este
imaginat ca fiind îmbrăcat într-un costum roșu, având o barbă lungă și albă și locuind într-o țară nordică (mai frecvent în
Finlanda sau în Canada).
Spiridușii îl ajută la pregătirea cadourilor în atelierul Moșului. El împarte cadourile cu ajutorul unei sănii zburătoare, ce
este trasă de reni (sau pe o planșă de surf în Australia).

Sania lui Moș Crăciun
 Cine nu a auzit de simpaticii reni care trag sania Moşului?
 Legenda spune ca Mos Craciun traieste in
Laponia, un tinut indepartat, inghetat.
Acolo, este ajutat de elfi in fabricarea
jucariilor, pe care le transporta intr-o sanie
fermecata condusa de reni. Astfel, Craciunul
ajunge in pragul tuturor caselor.
Renii lui Moș Crăciun
Ei sunt nouă la număr şi au nume amuzante: Dasher,
Dancer, Donner, Vixen, Comet, Cupid, Prancer, Blitzen şi
Rudolf. Povestea cunoscută a renului cu nasul roşu,
Rudolf, cel care luminează drumul pentru sania plină cu
daruri a lui Moş Crăciun, face ca aceste personaje să fie şi
mai simpatice. Şi pentru că sunt animale specifice zonelor
reci, renii se potrivesc de minune în decorurile de iarnă şi
de sărbători. În plus, ei poartă clopoţei care aduc veselie,
anunţând celor care le aud clinchetul că au sosit cadourile
Ajunul Craciunului
 Ajunul Crăciunului este ziua dinaintea Crăciunului, o sărbătoare care
comemorează Nașterea lui Iisus. Este o sărbătoare culturală importantă
pentru cea mai mare parte a lumii occidentale și este larg observată ca o
sărbătoare totală sau parțială, în anticiparea Crăciunului.
În cultura occidentală, Ajunul Crăciunului este aniversat pe 24 decembrie. Cu
toate acestea biserica Coptă, Sârbă, Rusă, Macedoneană și Biserica Ortodoxă
Georgiană, precum și Biserica Ortodoxă a Ierusalimului, folosesc Calendarul
iulian, care este în acest moment cu 13 zile în urma Calendarului gregorian, așa
că pentru adepții acestor Biserici, Ajunul Crăciunului coincide cu 6 ianuarie a
următorului an în calendarul gregorian.

Ajunul Crăciunului, în tradiția populară, este sărbătoarea de sfârșit de an patronată de moș Ajun.Despre moș Ajun se spune că ar fi fost frate geamăn cu moș
Crăciun, deoarece seamănă între ei ca două picături de apă. Totodată, se știe despre moș Ajun că ar fi fost ultimul dintre apostoli. De asemenea, moș Ajun este
cel care a poruncit să se dea flăcăilor colaci, să se umble cu colindatul și să li se dăruiască florinți de la părinți.
Conform tradiției Maica Domnului înainte de a naște a cerut ajutor lui moș Ajun, dar acesta, considerându-se prea sărac, a trimis-o către fratele său mai
înstărit – moș Crăciun. Astfel Fecioara Maria a născut în staulul al cărui stăpân era moș Crăciun.
Se zice, din timpuri vechi, că în noaptea de Ajun nu e bine să dormi pe paie sau prin fân în grajdul animalelor, fiindcă în această noapte boii vorbesc între ei
despre Mântuitorul Hristos care s-a născut în iesele și pe care aceștia l-au încălzit cu suflarea lor.
Se spune că în Ajun de Crăciun cerurile se deschid, dar această minune nu poate fi văzută decât de oamenii credincioși și buni la suflet.
O superstiție ne învață că în noaptea de Crăciun nu trebuie să deschidem ușa nimănui pentru că ne va zbura norocul din casă.
Un obicei care se întâlnește în multe regiuni ale țării este ca în ziua de Ajunul Crăciunului, preotul, dar și cântăreții bisericești să umble cu icoana nașterii lui
Iisus Hristos.
 Sfântul Vasile Sfântul Nicolae
 La 14 ianuarie creștinii ortodocși marchează Sfântul  Sfântul Nicolae, sărbătorit de creștinii ortodocși pe
Vasile (Anul Nou pe stil vechi). Conform tradiţiei, în ajun stil vechi (19 decembrie), considerat ocrotitorul
de Sf. Vasile cete de urători, mascaţi în Capra sau săracilor, este cel care, transformat în „Moş
Pluguşorul, pornesc pe la casele oamenilor cu uratul.  Nicolae”, aduce daruri copiilor. Aceştia îşi pregătesc
Gospodinele se pregătesc din timp să întâmpine urătorii cu de cu seară ghetuţele, în care Moşul va pune
tot ce au mai bun, dulciuri, mere şi, nu în ultimul rând,
darurile. Pentru cei care nu au fost cuminţi, Moşul
bani. În dimineaţa de 14 ianuarie copiii merg cu
va aduce o „nuieluşă”, care şi ea, peste timp, a
Semănatul sau Sorcova, aruncând cu boabe de grâu,
grăunţe de păpuşoi, ovăz şi binecuvântează familia. căpătat statut de jucărie.
Seminţele, aruncate în ogradă sau locuinţă simbolizează
credinţa într-un an mai prosper şi o roadă bogată.
Urmează, pe 19 ianuarie, Boboteaza (Botezul Domnului). Este o sărbătoare religioasă, preoții sfinţesc apa la biserică, iar oamenii o
poartă acasă și stropesc gospodăriile, obiecte, animale.
Ciclul sărbătorilor de iarnă se încheie pe 20 ianuarie, cu Sfântul Ioan Botezătorul, cel, ce l-a botezat pe Domnul Iisus Hristos în apele
Iordanului.
Se spune că în dimineaţa zilei de Sfântul Ion, oamenii trebuie să se stropească cu agheasmă, pentru a fi feriţi de boli pe tot parcursul
anului. De asemenea, conform tradiţiei populare, se spune că după Sfântul Ion ”se botează gerul”, adică temperaturile încep să
crească.
 Sfântul Andrei
 Sfântul Andrei este cel, ce a propovăduit Evanghelia în
ținuturile Sciției și Traciei. Este o sărbătoare religioasă,
pe lângă care au loc o serie de practici tradiţionale (unele
venind de la daci), cum ar fi: frecatul uşilor şi a
ferestrelor cu usturoi (pentru a nu pătrunde spiritele
rele), punerea grâului la încolţit (pentru a prevesti
recolta anului viitor), ritualuri făcute de către fetele
tinere, pentru a-şi visa ursitul.
Sfîntul Nicolae Sfîntul Vasile
Bucate tradiționale de Craciun
 Tradiții de Crăciun in Franța
-vechile obiceiuri-
Vechile obiceiuri
După ce francezii au început să se obișnuiască cu ideea de a
sărbători Crăciunul în fiecare an, tradițiile de Crăciun în
Franța au început să se contureze. Fiecare familie făcea o
curățenie generală și pregătea bucate alese, care erau puse pe
o masă frumos decorata, aflată în cea mai spațioasă cameră
din casă, iar în jurul mesei se adunau toți membrii familiei și
după ce mâncau, se apucau să cânte colinde.
În anumite zone ale țării, copiii “îmbrăcau” un miel cu
panglici colorate și se duceau din ușă în ușă, cântând celor
care deschideau ușa și așteptând în schimb bani, fructe sau
dulciuri. În alte regiuni, familiile se adunau la bunic,
considerat capul familiei, și savurau o masă compusă din
pește și usturoi și din legume, având la desert alviță și vin
întotdeauna fiert. În zonele rurale, copiii puneau pe foc un
trunchi uscat de măslin și stropeau cu vin focul, pentru a
binecuvânta cina. Se așezau la masă, la sfârșitul căreia
începeau să cânte colinde, și apoi se îndreptau spre biserică
pentru a participa la slujbă.
 Tradiții de Crăciun în Franța
-în prezent-
Astăzi, tradițiile de Crăciun în Franța diferă. Este o ocazie foarte
importantă pentru francezi, pentru că țin foarte mult la unitatea
familiei și este obligatoriu ca toți membrii să se reunească la
masă. Copiii francezi își așează încălțările în fața căminului,
sperând că Pere Noel sau Papa Noel (Tata Noel) sau “le petit
Jesus” (“micuțul Isus”) le va umple cu daruri. Bomboane, fructe,
nuci și mici jucării sunt agățate pe ramurile bradului de
Crăciun. Există și un Pere Fouettard (Tata Fouettard), care are
datoria de a-i bate la fund pe copiii care au fost obraznici de-a
lungul anului.
 Tradiții de Crăciun în
Portugalia
În Portugalia, ziua de Ajun este liberă şi mulţi oameni asistă la slujba de la
miezul nopţii. În clipa în care se aud cele 12 bătăi de la miezul nopţii, toţii
credincioşii se duc la biserica locală pentru a celebra Missa do Galo
("mesa cocoşului"). Conform credinţelor, un cocoş ar fi cântat în
dimineaţa de 25 decembrie, sărbătorind în felul său naşterea lui Iisus. În
Portugalia, Ajunul Crăciunului se cheamă "Consoada" şi cuprinde cina şi
deschiderea cadourilor, lucru făcut mai târziu, în noaptea de 24 spre 25.
Potrivit tradiţiei, aceste cadouri nu sunt aduse de Moş Crăciun, ci de
copilul Iisus.